Dorian Lungu

Sunt treaz cam de foarte de dimineata –  azi. Asa ca am foarte multe idei pe care le consider interesante. Cel putin eu:D. Dat fiind faptul ca este luni, frig, nu am apa la robinet, ce mai, situatie de potential cosmar, se spune ca e bine sa gandesti optimist. Spre exemplu, ca acum ceva ani in urma am fost cel mai rapid dintre milioane si milioane. Asa sa fie oare? Mie imi place sa cred ca m-am comportat ca ala mic din clipul de mai jos. Macar atat…

Musai cu sonor!

Cica sunt bou. Nu rade si nu te grabi sa te bucuri:D. Vorbesc de zodie acum. De cea chinezeasca. Zice acolo ca sunt tacut, calm, modest, rational, lipsit de compasiune, ca am precedenti gen Hitler, Napoleon, Saddam, numai din acestia. Mai zice la zodiac ca sunt al’ mai incapatanat si ca nu e bine sa fiu suparat, cica nu mai tin cont de nimic in drumul catre atingerea telului. Ce mai, numai de bine scrie acolo:))

Am inceput cu aceasta descriere deosebita ca sa ma intelegeti de ce sunt tare de cap si nu pot intelege un lucru. Asta cu “invisible” pe mess. Mai concret, de ce te pui pe invisible?

Pot accepta oarecum ca esti invisible pentru o parte din cei trecuti pe lista ta. Spre exemplu, esti la munca si esti vizibil pentru toti cei cu care lucrezi ca sa poti comunica mai repede daca ai de urcat un etaj sau 2, si este vorba despre ceva urgent. Dar cu ceilalti din lista ce ai de nu vrei sa se bucure de prezenta ta calare pe mess?

Dar cum e asta sa fii invizibil pentru toti? Adica e cumva ca tu vii si te uiti la toti si apelezi pe cine ai tu chef, cand ai tu chef. Altfel, nu doresti sa fii deranjat. Dar nu ai minima decenta sa devii vizibil si sa iti pui placuta cu “Busy” sau “Nu ma perturbati ca fac urat”. Este ca si cum ai veni la o intrunire cu  prietenii, cunoscutii, partenerii de afaceri, parintii, etc, si te-ai ascunde sub masa sa vezi cine a venit si cu cine ai chef sa te vezi si cu cine nu. Adica tu esti smecher iar ei prosti. Tu poti sa comunici cu ei pentru ca ii vezi, dar ei nu pot comunica cu tine pentru ca nu stiu ca existi in minunatul spatiu mess. Foarte urat. A, si mai e ceva, s-a inventat si siteul cu vizgin (bun nume:D) ca sa ii vezi pe aia de stau pititi dupa salcie. Pai de ce ma intereseaza sa ii vad daca ei tot nu vor sa fie vazuti?

O sa imi spuneti ca e bine sa stai invisible ca sa nu te deranjeze eventualii “mancatori de timp”. Pai… scuza e puerila. Poti sa ii scoti din lista mergand pana la “ignore” daca tot nu ii doresti. Sa vezi ce bine o sa te simti stiind ca nu mai e cineva care sa te tot bata la cap fara sens. Sau sa le raspunzi frumos si scurt ca esti ocupat si eventual o sa ii contactezi tu cand termini treaba. Incearca si fa asta de cateva ori cu cineva, si spune-mi daca te mai apeleaza aiurea…

Exista si alte scuze cu privire la practica “invisible”. Bombordamentul informational, timpul care ni se pare ca se contracta zilnic, etc. Pentru mine, ele nu stau in picioare, nici macar culcate. Prin urmare, propun o petitie catre realizatorii messengerului; sa elimine varianta cu “invisible”. Daca tot ne fac sa vorbim pe mess, macar acolo sa ne vedem:)

Sa nu care cumva sa interpretati ca scrierea aceasta vizeaza (sau vizgineaza:D) pe cineva din lista mea de mess. No way!. Ii vizeaza pe toti ce stau pe invisible:)

Acum aproape 3 ani sustineam ca o mare parte din viata noastra se va “transfera” pe net. La scurt timp dupa, vizualizam prezentarea de mai jos. Aceasta a fost rulata de catre Sony acum aproape 2 (DOI) ani de zile, la Roma. Azi m-am gandit sa o postez, desi poate multi dintre voi au vazut-o. Si daca ati vazut-o, mai priviti-o inca o data si ganditi-va ca ceea ce cititi acum A FOST acum aproape 2 ani.

Nu e interesant ca noi am facut toate acestea, si totusi, suntem atat de limitati?:)…

Uneori este dezarmanta…

La fel ca unele componente care ne intregesc (cel putin fizic), ochii cuiva sunt pentru mine esentiali in stabilirea unor raporturi cu persoana respectiva. Tocmai de aceea apreciez la maxim acele persoane care in calitate de pietoni ce tocmai se pregatesc sa traverseze, privesc catre masina ce se apropie dupa care intorc capul in partea cealalta si traverseaza. Evident ca pietonul mizeaza pe legea care ii da prioritate in momentul cand a pus piciorul pe carosabil. Are vreo importanta daca masina are viteza prea mare, daca soferul este putin chior sau are geamul aburit si nu vede bine, daca a luat o tuica in plus sau daca are cauciucurile uzate si nu ii tine frana? Pai ce conteaza, doar pietonul are dreptate, ce mai conteaza daca moare sau este schilodit cu legea de partea sa? A nu se intelege ca soferii au dreptate. Este doar o declaratie de iubire adresata pietonilor care nu se uita catre tine atunci cand traverseaza.

La fel de mult ii apreciez pe acei barbati cu care dau mana pentru prima data iar ei privesc oriunde numai in ochii mei nu. Barbatii ascund mult mai greu unele lucruri decat femeile. De cele mai multe ori daca un barbat nu se uita in ochii tai atunci cand da “noroc” cu tine pentru prima data, are o problema cu tine. Fie ca e de ordin superior sau inferior, exista ceva acolo, rareori se poate vorbi despre timiditate. Cu femeile este altceva, si spun ce cred fara adiere de misoginism. Ele pot privi chiar adanc in ochii tai si iti pot zambi incercand sa ascunda ceva. Unele sunt dibace si reusesc. Altele… nu. Normal ca acum o sa spuneti ca nu toata lumea este asa, ca sunt si barbati care fac acest lucru, etc. Evident ca asa este, eu exprim numai punctul meu de vedere in legatura cu privitul in ochi…

O privire lasata in jos nu inseamna uneori nimic. Alteori poate insemna foarte mult. Faceti un exercititu si incercati sa vorbiti cu o persoana pe care o cunoasteti destul de bine, in timp ce aceasta tine ochii inchisi. O sa “obtineti” un sentiment interesant. Nu are nimic de-a face cu sentimentul pe care il ai ca atunci cand vorbesti cu cineva care desi tine ochii deschisi, nu este conectat cu tine in discutie. Mergand mai departe, vorbiti cu cineva in timp ce amandoi aveti ochii inchisi. Dar nu schimbati 2-3 fraze. Incercati o discutie ceva mai ampla.

Eu cred ca de multe ori ne folosim ochii cand nu trebuie. Si nu ar fi asta o crima:). Contrar asteptarilor, ochii pot manipula dupa bunul plac, o discutie, o reactie, o persoana. Consider proverbul cu “nu cred pana nu vad”, destul de depasit. Perceptiile si intuitiile, contactul, sunt in ziua de azi mult mai relevante decat privitul ochi in ochi. Nu pentru toata lumea insa. Si nu atunci cand traversezi strada:)

De multe ori, un schimb de cateva propozitii spuse in timp ce interlocutorii se privesc si isi acorda atentie, poate sa scuteasca ore si zile de discutii inutile. Alteori insa, poti sta ore intregi la discutii serioase, te poti inneca in ochii celuilalt si nu vei obtine deca multe lucruri ce iti vor dauna. Si nu vorbesc de cazul iubirilor adolescentine:).

Ochii iti pot acorda incredere, iti pot inspira incredere, iti pot da energie sau avant, te pot dezamagi sau iti pot comunica multe fara ca celalalt sa rosteasca un cuvant.

Problema noastra in cazul ochilor, cred ca este ca nu stim inca exact cand sa ii deschidem sau cand sa ii inchidem…

In clasa a 8-a am avut o profesoara de limba romana, care avea cam 1,50 m inaltime. Si pe cat era de micuta, pe atat imi era de simpatica. Pastrand relatia profesor-elev, nu va ganditi la altceva:). Printre multe lucruri pe care le-am invatat de la ea, am retinut o fraza care spunea ceva de genul: “ceea ce faceti voi acum (se presupunea ca invatam) este floare la ureche fata de ce o sa traiti cand o sa cresteti mai mari. Acum este perioada cand aveti putin de muncit si mult timp liber. Folositi-l cum se cuvine, pentru ca nu se mai intoarce si o sa va fie din ce in ce mai greu. Distrati-va, radeti, calatoriti, invatati si fiti optimisti si deschisi. O sa va amintiti cuvintele mele si o sa imi dati dreptate…”

Cu aproape de 20 de ani in urma, undeva prin septembrie eram pe un ponton din muntii Semenicului. Era o toamna tarzie, putin calduroasa, prieteni imprejur, stateam la soare dupa sariturile zgomotoase in apa. Povesteam despre teorii fractale, despre curiozitati, despre fete, despre experiente de viata si despre cat de viteaz era unul sau altul. Nu ne interesa decat ca trebuia sa fim la ora exacta la masa si de ce nazbatii o sa facem seara. Noptile le petreceam la focuri de tabara ascultand sau cantand la chitara. Diminetile ne gaseau inghesuiti in sacii de dormit, stransi in jurul a ce mai ramasese din focul de seara. Ascultam cum pocneau cartofii extracopti ce ramasesera in jar, ne imbiam unul pe celalalt sa ne ridicam la verticala si ne pomeneam alergand desculti prin roua de dimineata, incercand sa ne incalzim pentru o noua zi. Atunci nu ma gandeam ca acele momente, atat de banale poate, imi vor ramane intiparite atat de bine in minte. Era atat de bine, de curat, de senin si de nicicum, incat iti venea sa te intinzi pe ponton cu fata in sus si sa stai sa cada cerul si muntii peste tine. Putin poetica ultima parte, e inspirata din Savage Garden

Azi… azi faci parte dintr-un sistem. Esti cel care se trezeste si care are probleme. Care comenteaza politica. Care se uita la Realitatea. Care merge la birou zi de zi. Care nu a mai avut “vacanta” de ani buni de zile. Eventual cateva weekenduri, jumatate in trafic juma’ in galagie si baruri, discoteci si restaurante, parcuri si plimbari in multime. Care se streseaza. Pentru ca are rate si masina mai veche de 5 ani. Care munceste pentru ca sa manance si sa mearga in vacanta. Care are “obligatii”. Care isi face analizele bianual. Care cauta sa manance si sa traiasca cat mai sanatos. Care vrea casa mai mare, masina mai puternica, card fara limita de suma. Care nu intra in orice apa pentru ca este murdara. Care isi inchiriaza paturi, rogojini, prosoape pentru ca sa nu stea direct pe lemnul de ponton. Oricum, nu mai e pontonul si nu mai ai voie sa stai acolo pentru ca este proprietate privata. Rutina, program, zambete de complezenta, nervi si injuraturi, munca si iar munca. Si printre toate astea cautam si incercam “sa ne petrecem timpul liber”. Iata asadar… a aparut in context o notiune noua. Timpul liber. E putin, trece al naibii de repede si ar mai fi un singur lucru de adaugat… fraza profesoarei de romana. O recitesc si imi dau seama de ceva banal:

Sistemele se schimba, instinctele raman. Iar unii nu imbatranesc degeaba…