Dorian Lungu

In locuri mai intunecate, prin colturi si cotloane, depinzand de conditiile exterioare si de vremuri, de vreme, se formeaza panza de paianjen. Desigur ca nu se formeaza de la sine, exista un paianjen care o tese.

Gigel, (pentru ca cine altul) trecea pasiv pe langa o panza de paianjen si vazand-o, se opri pentru cateva momente. Atinse usor panza de paianjen cu degetul mic. Panza tesuta atent de amenintatorul sau locatar, incepu sa temure, sa vibreze vizibil. Daca in locul degeului mic al lui Gigel ar fi fost o insecta nevinovata, o gaza minuscula si nevinovata, ar fi fost prinsa ireversibil in acea capcana. Cat timp panza a vibrat vizibil, paianjenul a stat cuminte, cu atentia incordata la maxim. Pe masura ce vibratiile au incetinit, Gigel a vazut ca proprietarul isi pipaia firele pentru a detecta semnalele de zbatere. Degetul lui Gigel, fie si cel mic, era o imixtiune fara precedent in acest univers. Paianjenul era limitat la ideile sale de paianjen; universul sau era un univers de paianjen. Tot ce se afla dincolo de acest univers este irational, neesential, in cel mai rau caz materie prima de consum pentru paianjen.

Gigel abandona sa mai priveasca spectacolul, si isi continua drumul. Realizase ca pentru lumea paianjenului si a retelei sale, Gigel nu exista.

Lui Gigel ii place laptele praf atat de mult incat toata ziua numai asa ceva vrea sa manance. Atunci cand nu i se da lapte praf incepe si striga cat il tin plamanii. Mama lui Gigel, nestiind ce sa mai faca, merge la Domnul M care este un om care se pricepe la toate. Mister M apare la TV si in toate ziarele si vorbeste despre economie, stie ce nevoi au si tinerii si batranii, cand vine furtuna, ce trebuie sa invatam la scoala, stie cand se insamanteaza ogorul, cat lapte trebuie sa dea vaca si unde va opri metroul peste 5 ani. Domnul M este foarte popular si are o vorba buna pentru toata lumea, le spune la toti cum este bine si ce trebuie sa faca ca sa fie fericiti si prosperi.

Chiar si in cazul lui Gigel, mister M ii spune mamei: “Doamna, este evident ca aveti un copil foarte inteligent care sufera de sindromul post traumatic al alaptarii pe marginea drumului. Adica, el mai simte inca gustul laptelui Dvs dar deoarece traiti la tara si acolo nu au fost asfaltate soselele, el doreste sa inghita laptele cu praf. Dar sa stiti ca de vina este primarul din orasul in care locuiti, pentru ca nu a asfaltat strazile, primarul este un harparet si un neispravit…”

Mama lui Gigel asculta absenta restul pledoariei lui M si se intoarce acasa incercand sa vada daca sfaturile ce tocmai ii fusesera oferite, functioneaza. Incearca in zadar sa il hraneasca pe Gigel la marginea ulitei, in praf, rezultatul este acelasi, Gigel nu vrea nimic decat lapte praf.

Disperata, mama merge la un Specialist si ii cere sfatul. Acesta o trimite acasa si ii spune sa vina a doua zi din nou, impreuna cu Gigel. A doua zi, Specialistul se pune deoparte cu Gigel si ii explica frumos, pe indelete, ca trebuie sa fie cumpatat, ca trebuie sa inteleaga ca acest gust dulce si sec, poate fi gasit si in alte alimente mult mai hranitoare.

Surpriza, a doua zi Gigel incepe sa manance si alte alimente iar mama, contrariata, il intreaba pe Specialist: “de ce a trebuit sa venim a doua zi pentru atata lucru, de ce nu puteati sa ii explicati in prima zi acelasi lucru?”

“Vezi tu, spuse specialistul, ieri nu i-as fi putut spune convingator lui Gigel ceea ce i-am spus azi, pentru ca ieri seara, eu insumi am gustat jumatate din cutia cu lapte praf”…

Numai de bine!

Priveam aseara (pana prin minutul 87, pentru ca atunci a survenit o pana de curent in cartier:D) meciul de fotbal dintre Dinamo si Steaua. Nu vreau sa fac comentarii cu privire la meci. A fost unul de Liga I din Romania si atat, numic mai mult. Altceva mi-a atras atentia; Incercam o comparatie cu un alt meci dintre Liverpool si Arsenal. Nu vorbim aici de valoarea echipelor, a antrenorilor, a sumelor care se invart in jurul echipelor. Vreau sa urmariti numai ceea ce este legat de atitudine. A jucatorilor si a publicului. Faceti un experiment; inregistrati 2 partide asemanatoare si priviti-le una in continuarea celeilalte. Daca aveti posibilitatea, incercati sa ajungeti la un meci al lui Liverpool. Nu exista comparatie cu ce atmosfera creeaza acei suporteri la meci. Exista respect intre jucatori si spectatori, intre jucatorii ambelor echipe, s-a creat o cultura a fotbalului la care participa copii, femei, batrani.

Priviti acum si inspre partea economica si o sa vedeti ca aceasta este strans legata de ce am spus pana acum. Pentru ca asa functioneaza un lucru bine pus la punct. Intai il gandesti, il bugetezi, il implementezi iar apoi culegi rezultatele si nu uiti sa multumesti.

Vorba unui personaj feminin care nu are nici o legatura cu fotbalul, si care urmarind cateva minute din meciul Dinamo-Steaua spunea ; “acum cateva zile Liverpool si Arsenal jucau fotbal si ei dar parca fata de ce vad astazi sunt 2 sporturi diferite”..

De cateva zile suntem agresati vizual si auditiv de “pomenile electorale”. Partidul X si Y a dat mici, bere, miei,  inghetata pe bat, etc. Am privit si eu putin la spectacolul european de tip romanesc. Am vazut si auzit motivatiile partidelor, cum ca e o sarbatoare a oamenilor muncii (pentru ca a fost de  1Mai), ca este pentru cei din partid, ca este o bucurie a primaverii si alte ineptii, pe care le respect de altfel, pentru ca sunt parerile dansilor… Ma intrebam retoric, daca tot faceti asa ceva in numele bucuriei si a primaverii, de ce nu o faceti anual, sau mai bine spus de cateva ori pe an, ca motive ar fi destule. Sau la noi primavara vine o data la 4 ani?

Adevarul este ca atata vreme cat saracia este la cote ridicate, cat mentalitatea de a primi “pe gratis” ceva este adanc inradacinata, nu putem sa-i blamam pe cei ce se inghesuie la pomana electoarala. Cei care ofera insa aceste spectacole ieftine ca imagine si scumpe pentru buzunarele noastre (sa nu credeti ca banii sunt din buzunarele lor), in numele bucuriei, a primaverii, sau a ce vreti voi, sunt nu numai de condamnat dar si de toata jena.

Vrem democratie, ne raportam la valori Europene, dorim sa vina lumea la vot dar incercam sa facem toate astea cu unul, doi, trei mici si o bere, eventual o inghetata pe bat.

Domnilor care faceti asa ceva, incercati macar sa cititi cate ceva si sa mai scoateti nasul in exterior la alte campanii civilizate, mai deschideti ochii si evetual numai o ureche (ca sa nu va iasa pe cealalta). Pentru o societate civilizata trebuie lucrat la bunastarea populatiei si la mentalitatea acesteia, nu la acele 4 ore in care se digera micul si berea pe care contati voi ca o sa va “voteze prostii” (cuvintele apartin unui membru de vaza al unui “mare” partid politic).

Sper din tot sufletul ca “acei prosti” sa manance pomenile voastre si sa va arate ca nu este chiar asa cum credeti voi, ca romanii nu au ajuns atat de ieftini pentru a fi cumparati cu doi mici si o bere.

Pentru ca daca este asa.. ei bine, inseamna ca primavara vine in Romania o data la 4 ani…  

Au trecut 10 zile de cand am “lansat” aceasta cale de exprimare si comunicare. Puteti sa ii spuneti website, blog, foaie de computer, cum vreti.

Asa cum este normal, am dorit feedback de la prieteni, cititori, amici, etc. Si credeti-ma, am primit..:). Voi lasa la o parte parerile pozitive si voi vorbi despre cateva opinii critice care sper sa fie constructive pentru mine pe viitor. In principal unii spun ca scriu prea mult si prea “frumos” . Adica, spun multe lucruri frumoase care sunt de fapt niste “bullshituri”, adica nu se intampla in lumea reala, sunt pareri prea siropoase pentru o societate atat de matura si de dura precum este a noastra.

Am analizat parerile pro si contra si am decis ca voi incerca sa scurtez “posturile”, sa fie mai concise atunci cand va fi cazul. Cu privire la continut, doresc sa fiu foarte clar in ceea ce spun. NU sunt un blogger. Si nici nu am pretentia ca voi fi vreodata. Prin urmare niciodata nu voi privi ceea ce scriu prin prisma faptului de a castiga cititori, lauri de blogger sau trafic intens pe  nu stiu unde. Dar voi continua sa imi exprim parerile in care cred si le voi respecta pe ale altora. Asa am fost eu crescut, sa fiu incapatanat in aceasta privinta…

Am fost intrebat care este scopul acestui website (www.dorianlungu.ro). Raspund: sa exprime niste opinii personale care sa poata fi citite si comentate de cine doreste sa o faca. Nimic mai mult. Punct.

 Astazi o sa fim mai buni, mai cum ar fi bine sa fim zi de zi…

Sarbatori Fericite!

Mai tii minte atunci cand lipeai eticheta aia cu margini albastre? Pe copertile din vinilin, pentru manualele scolare? Sau cand o strecurai sub plasticul destinat locului de pus eticheta? In prelabil sau ulterior scriai pe ea cu mandrie ce trebuia, si gata, ti se parea ca esti pregatit pentru tot ce avea sa urmeze. Pentru ca aveai puse etichetele in mod ordonat si stiai unde si ce sa cauti atunci cand aveai nevoie.

Ei bine, incearca sa faci un exercitiu de imaginatie si sa iei acea eticheta sa o lipesti pe fruntea celor cu care te intalnesti prima data. Eventual mai scuipi pe spatele ei sa se lipeasca cum trebuie:). Comic?

Pentru unii da, pentru altii nu. Intrebarea mea este daca asa procedam in mod curent?

Zilnic privim in ochi sau in ansamblu oamenii din jurul nostru si ii etichetam. Unele etichete ne intereseaza numai trecator pentru ca nu vom ajunge sa le mai citim vreodata. Altele insa, le formam pe moment si le lipim pe fruntea respectivei sau respectivului. Ce ne influenteaza cand etichetam? Pai..in primul rand criteriul nostru de valori, prejudecatile care le avem (sa nu imi spuneti careva ca nu aveti nici una ca nu va cred), societatea in care traim, mass-media, parerea vecinului, a prietenei, etc. Cu toata ca dupa cum vedeti, sunt foarte multi factori care conduc la etichetare, procesul in sine este foarte rapid si simplu. Uitati-va si veti vedea ca in mintea voastra aveti cate o eticheta pentru aproape orice persoana cunoscuta. Uneori si pentru cele pe care le vedeti o data sau de 2 ori.

Vreau doar sa semnalez ceva destul de evident de altfel. Etichetele se mai schimba din cand in cand; uneori des, alteori mai rar, depinde de cat de repede se uzeaza sau cand vreti voi sa le schimbati. Oare putem lipi etichete pe care sa nu le mai dezlipim niciodata? Oare ne mai plac etichetele lipite acum un an, doi sau zece? Oare eticheta proprie este acceasi? Cat de dezamagiti suntem atunci cand observam ca eticheta pe care am pus-o noi nu (mai) exprima continutul? Numai etichetele noastre sunt valabile?

Cred ca este in natura firii umane sa eticheteze dar cred ca este tot datoria noastra sa nu scriem cu marker permanent pe acele etichete, sa avem grije sa mai avem un teanc de etichete la indemana si mai cu seama sa nu uitam sa ne punem propria eticheta si sa le cunoastem pe cele care se pun asupra noastra.

Lumea se schimba. Si noi impreuna cu ea.

Eram ieri in Brasov, pe strada Mihai Viteazul, incercand sa gasesc o “scurtatura” in traficul din ce in ce mai haotic al zilelor noastre. La un moment dat privirea mi-a fost atrasa de 2 baieti, cred ca aveau in jur de 18- 20 de ani. Imi era foame iar ei tocmai mancau ceva in timp ce mergeau destul de grabiti pe trotuar. La un moment dat, unul din ei, mai rotunjor si rozaliu la fata, a terminat de mancat si a vrut sa arunce hartia in care fusese impachetata hrana tocmai ingurgitata. A gasit chiar si un cos de gunoi care era postat pe un stalp din imediata apropiere. A aruncat hartia, dar spre ghinionul lui, cosul fiind plin, hartia a stat putin pe maldarul de gunoi ce se revarsa din cos dupa care a urmat legea atractiei gravitationale si a cazut pe trotuar. Am sesizat in acel moment o “lupta” care se dadea in tanarul respectiv care apucase sa faca deja cativa pasi. A vazut ca hartia cazuse din cos dar era evident ca se grabea, atat dupa pasul intins cu care mergea cat si dupa faptul ca nu avusese macar cateva minute pentru a manca linistit, fie si undeva pe o banca. A ezitat, dar s-a intors si a ridicat hartia de jos presand-o peste celelalte gunoaie din cos, care s-au tasat suficient pentru a primi si hartia pe care o aruncase el. 

Am zambit si mi-am adus aminte ca multe lucruri din viata noastra incep si au nevoie de gesturi marunte pentru a fi fericiti si sanatosi. Marcus Aurelius spunea: “Nu iti irosi timpul discutand despre cum ar trebui sa fie un om bun. Fii unul!”

Iar eu va spun ca generatia acelui tanar va face ca hartia sa fie verde. Duminica placuta…