Archive for the ‘Uncategorized’ Category

S-a schimbat schimbarea

Sunday, April 11th, 2010

Exact asa. Schimbam schimbarea cu ce era inainte. Inteligenta miscarea…

Am primit comentarii pro si contra ideii mele de a ma “privatiza”. Cum cele mai multe pareri au fost contra, normal ca am ascultat si motivele invocate. Trebuie sa recunosc faptul ca au fost pareri pertinente venite din partea unor prieteni sau oameni pentru care am o oarecare consideratie. Sunt nevoit sa spun ca au dreptate in mare masura si prin urmare voi lasa blogoscrierile mele “la liber”. Nu insist mai mult pe tema aceasta pentru ca nu cred ca are sens. Celor care le-am furnizat deja parole, user si alte minunatii, nu le aruncati la trash pentru ca cine stie la ce vor fi bune intr-o zi cu soare…

Si cu asta gata cu schimbarile si revenirile, trecem la cele de zi cu zi si noapte de noapte. Adica la perspectivele mele personale sau ale altora privite prin ochii mei. Cel putin aici, la www.dorianlungu.ro

La buna regasire!

Schimbare

Wednesday, March 17th, 2010

Asa cum spuneam anterior, cine doreste sa poata vizualiza expunerile mele minunate (de la www.dorianlungu.ro) va avea nevoie de un username si o parola. Vom proceda astfel:

1. Trimite-mi pe adresa de e-mail eu@dorianlungu.ro, un username pe care ti-l alegi si o adresa de e-mail valida pe care o vei utiliza. Optional poti sa treci o adresa web (daca ai) precum si numele/prenumele, si orice alte date care le doresti. Datele raman confidentiale si prin urmare nu vor fi utilizate ca sa primesti oferte despre cum sa slabesti azi, sau cum sa devii mai bun mai frumos si mai destept. E valabil atat pentru femei cat si pentru barbati.

Exemplu:

Username: vasilica007

Email: vasilica007@gmail.com

Web: www.vasilica007.com

Vasilica Georgel  – ne cunoastem din parcarea de pe autostrada, ti-am imprumutat o surubelnita si nu mi-ai mai dat-o inapoi.

2. Iti voi trimite un e-mail in care iti voi confirma usernameul ales si iti voi furniza o parola cu care vei putea sa vizualizezi www.dorianlungu.ro

Este posibil ca in momentul in care nu te voi identifica ca (asa a iesit:D) fiind o persoana de buna credinta (stii ce vreau sa spun) sa nu dau curs solicitarilor unor persoane, de a deveni useri ai www.dorianlungu.ro. Chiar si in acest caz, persoanele in cauza vor primi un raspuns.

Cam asta e tot, astept e-mailurile voastre si sa se topeasca zapada…

M-am gandit:D

Friday, March 12th, 2010

Ieri discutam cu un amic despre inovativitate, proiecte si lucruri adiacente. Din aproape in aproape m-a intrebat cat timp imi este necesar pentru a “intretine” www.dorianlungu.ro. I-am spus ca nu am alocat un timp anume, ca scriu cand si cum imi vine, ca scriu despre intamplari si ganduri, despre perspective bla bla. Ok, spune el, dar trebuie sa urmaresti ceva, trebuie sa iti satisfaci o necesitate, un hobby, ceva… Evident ca am fost de aceeasi parere cu el, insa de un singur lucru nu am putut sa il conving; de faptul ca sunt un mare egoist si ca scriu pentru mine:). Mi-a adus destule argumente solide in favoarea faptului ca blogul inseamna o metoda de comunicare, de imagine, toata salata cunoscuta depre bloguri si rolul lor.

Ulterior discutiei am reflectat si am ajuns la doua concluzii. Prima ar fi cea veche, si anume faptul ca poate parea necredibil, insa chiar scriu pentru mine. Am mai povestit despre faptul ca nu incurajez comentariile, nu raspund in general la acestea, ca nu am optimizat siteul, ca nu am blogroll si alte lucruri menite sa “ma promoveze” (desi a existat un moment in care am dorit acest lucru). Oricum ma intereseaza mai putin ce crede lumea cu privire la acest aspect. Apoi m-am gandit ca pot tine un jurnal in aceeasi forma, sa scriu numai pentru mine si sa il vad numai eu. Asa ar fi cel mai simplu. Aceasta varianta nu mi-a suras deoarece este foarte adevarat ca parerile, argumentele si chiar unele comentarii ale celor ce au citit ce am scris eu, m-au imbogatit sau mi-au pus intrebari, m-au facut sa zambesc sau sa reflectez. Prin urmare am ajuns la cea de-a doua concluzie, si anume ca voi parola www.dorianlungu.ro. Poate sa inteleaga fiecare cea vrea, nu am nici cea mai mica intentie sa explic mai mult, pentru ca nu consider ca este cazul. Cine va dori sa citeasca pe viitor, sa schimbam opinii, pareri sau perspective, va trebui sa “se supuna” acestei reguli.

Nu doresc sa am trafic pe site. Nu doresc sa ma promovez pe mine sau ceea ce fac eu, in acest mod. Nu cred ca sunt prezent in liste de bloggeri si nu am nimic de demonstrat pe aceasta cale. In esenta, doresc sa impartasesc perspectivele mele cu o mana de oameni care doresc si ei in mod voluntar acest lucru.

Atat si nimic mai mult.

Aluatul

Tuesday, February 3rd, 2009

Exista o vorba care spune despre oameni ca sunt alcatuiti dintr-un anume aluat. Aluatul are si el diverse proprietati si se comporta in functie de …

Daca ii adaugam drojdie si il tinem la caldura, creste. Daca il tinem la intuneric si frig, probabil ca va scadea in volum. Putem sa ii adaugam ulei ca sa fie mai unsuros, sau putina osanza ca sa miroasa putin:D. Desi ingredientele de baza sunt aceleasi in cea mai mare parte, exista totusi aluat pentru cozonaci, gogosi, clatite, blaturi, etc…

Azi va propun ceva de “eterna actualitate”, si anume cum se modeleaza aluatul.

4 minute cu un aluat unic: Toma Caragiu. E marti, zambiti putin…

http://www.youtube.com/watch?v=_v__4qYFBTs

De ce sa ma expun

Tuesday, June 17th, 2008

Este normal ca atunci cand te expui sa iti pui unele probleme. Lumii ii va placea? Te vor accepta? Te vor vedea la fel? Iti vor intoarce spatele? Este acceptabil sa pierzi? Vrei sa demonstrezi ceva? Daca castigi? Si lista poate continua..

Eu spun asa: daca esti autentic, trebuie sa nu iti fie teama. Am vazut ca tot ce ascunzi creste; cand ascuzi ceva se intampla exact pe dos.  Daca expui ceva pozitiv trebuie sa fii atent sa alimentezi acel lucru asemeni unei plante. Ai nevoie de vant, soare, ploaie, trebuie sa participe intreaga natura. Daca intrerupi acest proces, incepe inevitabil procesul de slabire. Oamenii isi infometeaza realitatea si isi ingrasa irealitatea.

Irealitatea se hraneste cu minciuni si atunci trebuie sa nascocesti tot timpul altele din ce in ce mai mari. Prin urmare daca te expui, ce e neadevarat va muri, e menit sa moara pentru ca el nu poate exista pe fata. Poate exista numai in intuneric. Desigur, sunt unii si unele idei care vor sa mentina intunericul. Au tot interesul sa fie asa pentru ca aceea este lumea lor de progres. Din pacate aceasta lume este inca puternica si influenta in societatea noastra.

Faceti o analogie cu mersul la psihanalist si o sa vedeti ca am dreptate. Sau nu.

Vreau insa sa va spun un lucru cert. Expunandu-te incepi sa devii individ. Personalitatea dispare si apare individualitatea. Personalitatea este o sofisticare sociala, un lustru social. Individualitatea este cruda, salbatica si extraordinar de puternica.

Este altceva. Esti tu.

Atitudinea din butoi

Tuesday, May 20th, 2008

Se spune ca in cartierul X traia Domnul Geo. Cu cativa ani in urma, Geo urma sa implineasca venerabila varsta de 100 de ani. Cineva a propus ca intreaga comunitate sa ii faca un cadou Domnului Geo. Fiind un cartier mic, compus din 100 de case, s-au gandit oamenii ca ar fi bine ca sa umple un butoi de 100 de litri de vin, fiecare gospodarie urmand sa contribuie cu 1 litru de vin.

Zis si facut, butoiul a circulat pe la toate cele 100 de case, iar oamenii au turnat conform intelegerii cate 1litru. In ziua festiva, s-au adunat cu totii in piata, imbracati frumos si cantand “La multi Ani!”

Vadit emotionat, Domnul Geo a acceptat cadoul si a propus sa dea cep butoiului cu vin pentru a face cinste tuturor celor prezenti.

Surpriza… din butoi a inceput sa curga apa curata ca lacrima. Oamenii s-au uitat unii la altii si au plecat rusinati catre casele lor, lasandu-l pe Domnul Geo cu cei 100 de ani ai sai si cu multa dezamagire in suflet. Fiecare om se bazase pe faptul ca daca va turna 1 litru de apa in 99 de litri de vin nu se va simti nici o diferenta. Problema este ca toti au crezut si au actionat la fel…

Spiritul civic al multor oameni sta in speranta ca vecinul va face ceea ce ar trebui sa faca fiecare dintre noi. Si daca toti gandim si actionam ca cei din Cartierul X, vom avea acelasi rezultat.

Pe care il meritam.

Hartia verde versus micul si berea

Wednesday, May 14th, 2008

Sa schimbi o mentalitate este foarte dificil. O sa tratez acest subiect mai pe larg, intr-un postare viitoare. Vreau sa semnalez acum doar o initiativa care sper sa fie un exemplu. Sunt multe lucruri care ar trebui sa plece de la noi, indiferent de ce cred sau vor altii. Unde exista constiinta, se poate construi ceva. Cand poti sa dormi cu constiinta impacata inseamna si ca ai cu cine sa dormi:). Unii nu au. De aceea dorm singuri…

Micul si berea se digera in cateva ore. Constiinta traieste daca o hranesti cu fapte pozitive. Diferenta este ca stomacul este o necesitate pentru toata lumea. Constiinta nu. Aici se face diferenta. Tu, cel care citesti, sunt sigur ca stii intre cine si cine.

Pentru ca sa vezi despre ce este vorba, vezi linkul “Hartia este verde” din sectiunea Pagini, sau direct la: http://www.dorianlungu.ro/hartia-este-verde/ 

Poate ca nu inseamna mult, insa este vreau sa cred ca este un exemplu.

Un fel de CV

Wednesday, May 14th, 2008

Astazi am ajuns la 141 de vizualizari pe zi, ceea ce pentru mine inseamna foarte mult, pentru un fel de blog lansat cu exact o luna in urma. Recunosc ca nu ma asteptam. Va multumesc.

Am primit solicitari cu privire la “Despre Dorian”. Destul de multe. Prin urmare, astazi am fost harnic si am incropit in mare viteza un fel de CV personal. Se gaseste la Pagini – Dorian Lungu. Sau adresa directa: http://www.dorianlungu.ro/dorian-lungu/ Daca sunt comentarii, va rog sa nu le retineti pentru Dvs.  Sa stie toata lumea:).

Numai de bine

Cu calul la plimbare

Tuesday, May 13th, 2008

Tatal impreuna cu copilul sau merg la targ. Pentru ca drumul era lung iar ei aveau numai un cal, tatal decise sa mearga pe cal iar baiatul pe jos. Dupa putina vreme se intalnira cu un trecator, care vazandu-i spuse: “Cum poate sa mearga omul ala nesimtit calare pe cal in timp ce saracul copil alearga pe langa cal de scoate sufleul din el”? Tatal, rusinat, cobora de pe cal si il pune pe copil in saua acestuia. Dupa cateva minute se intalnesc cu o doamna mai in varsta care vazandu-i, spuse: “Ce rusine! Obraznicul ala de copil merge linistit calare pe cal in timp ce tatal sau mai in varsta este atat de obosit”. Aceasta remarca il afecta mult pe baiat si ii spuse tatalui sa urce alaturi de el, pe cal. Mai mersera 5 minute si se intalnira cu o femeie, care vazandu-i se lamenta: “Ia uite ce cruzime! Doi barbati, tata si fiu, nesimtiti, calaresc saracul animal care de abia mai merge sub greutatea celor 2”. Nestiind ce sa mai faca, cei doi cobora de pe cal si decid sa mearga amandoi pe langa cal. Imediat insa, se intalnira cu un barbat care venea de la targ, din sensul opus. Vazand imaginea, acesta spuse: “Eu asa prostie nu am vazut de cand sunt! Astia 2 si-au scos calul la plimbare! Daca tot nu va este de folos, de ce l-ati mai luat cu voi?”

Mi-a placut aceast istorioara pentru ca in ultma vreme am receptionat multe pareri pro si contra asupra a ce fac. Stiu ca indiferent ce fac, vor exista persoane care nu sunt de acord.

Am decis sa am ca si pana acum, ochii si urechile receptive, dar cred ca in final eu singur trebuie sa stiu ce cred ca este mai bine.

Gigeii prezentului

Friday, May 9th, 2008

De cate ori ati auzit “Tinerii sunt viitorul”?. Este un cliseu, cel putin asa consider eu, sunteti liberi sa ma contraziceti. Conceptia mea cu privire la acest subiect este putin altfel. Eu spun ca tinerii sunt prezentul si viitorul. Pai uitati-va cati tineri muncesc incepand de pe bancile liceului. Cati au idei geniale, cati canta, cati impart afise sau se implica in viata publica. Asta pe langa faptul ca frecventeaza o scoala, fie ca o fac cu tragere de inima sau nu. Senzatia mea, si cred ca nu numai a mea, este ca tinerii au fost si inca mai sunt considerati o masa de manevra in anumite momente. Energia si dinamismul, frumusetea, timpul lor liber sunt speculate de anumite cercuri de interese la anumite momente. Desigur, este si un mod de a invata, de a te forma. Cu ce pret oare si cu ce rezultate?

Pentru ca este inceput de weekend o sa il pun pe Gigel intr-o postura care sa transmita ceva unora…

Gigel este un tanar sarman care intra intr-o frizerie unde frizerul tocmai il tunde pe Domnul X. Vazandu-l pe Gigel, frizerul ii sopteste Domnului X: “Asta este cel mai prost tanar din lume. O sa iti dovedesc asta” Frizerul pune pe masa 2 monezi de 2 euro in dreapta si o hartie de 5 euro in stanga. “Ce parte alegi Gigel, intreaba frizerul?” Gigel ia cele 2 monezi de 2 euro si pleaca.

“Ti-am spus eu? Ai vazut ce prost este? ii spuse frizerul Domnului X. Tanarul asta niciodata nu o sa invete. ” Domnul X paraseste frizeria si din intamplare il vede pe Gigel iesind dintr-un magazin alaturat. “Hei, tinere, pot sa iti pun si eu o intrebare”? spuse Domul X. “Desigur” raspunde Gigel. “Spune-mi si mie, de ce ai luat monezile ce insumau 4 euro in loc de hartia de 5 euro?

“Pai vedeti dumneavoastra, daca luam hartia de 5 euro jocul se termina.”