Dorian Lungu

Exista o vorba care spune despre oameni ca sunt alcatuiti dintr-un anume aluat. Aluatul are si el diverse proprietati si se comporta in functie de …

Daca ii adaugam drojdie si il tinem la caldura, creste. Daca il tinem la intuneric si frig, probabil ca va scadea in volum. Putem sa ii adaugam ulei ca sa fie mai unsuros, sau putina osanza ca sa miroasa putin:D. Desi ingredientele de baza sunt aceleasi in cea mai mare parte, exista totusi aluat pentru cozonaci, gogosi, clatite, blaturi, etc…

Azi va propun ceva de “eterna actualitate”, si anume cum se modeleaza aluatul.

4 minute cu un aluat unic: Toma Caragiu. E marti, zambiti putin…

http://www.youtube.com/watch?v=_v__4qYFBTs

Este normal ca atunci cand te expui sa iti pui unele probleme. Lumii ii va placea? Te vor accepta? Te vor vedea la fel? Iti vor intoarce spatele? Este acceptabil sa pierzi? Vrei sa demonstrezi ceva? Daca castigi? Si lista poate continua..

Eu spun asa: daca esti autentic, trebuie sa nu iti fie teama. Am vazut ca tot ce ascunzi creste; cand ascuzi ceva se intampla exact pe dos.  Daca expui ceva pozitiv trebuie sa fii atent sa alimentezi acel lucru asemeni unei plante. Ai nevoie de vant, soare, ploaie, trebuie sa participe intreaga natura. Daca intrerupi acest proces, incepe inevitabil procesul de slabire. Oamenii isi infometeaza realitatea si isi ingrasa irealitatea.

Irealitatea se hraneste cu minciuni si atunci trebuie sa nascocesti tot timpul altele din ce in ce mai mari. Prin urmare daca te expui, ce e neadevarat va muri, e menit sa moara pentru ca el nu poate exista pe fata. Poate exista numai in intuneric. Desigur, sunt unii si unele idei care vor sa mentina intunericul. Au tot interesul sa fie asa pentru ca aceea este lumea lor de progres. Din pacate aceasta lume este inca puternica si influenta in societatea noastra.

Faceti o analogie cu mersul la psihanalist si o sa vedeti ca am dreptate. Sau nu.

Vreau insa sa va spun un lucru cert. Expunandu-te incepi sa devii individ. Personalitatea dispare si apare individualitatea. Personalitatea este o sofisticare sociala, un lustru social. Individualitatea este cruda, salbatica si extraordinar de puternica.

Este altceva. Esti tu.

Se spune ca in cartierul X traia Domnul Geo. Cu cativa ani in urma, Geo urma sa implineasca venerabila varsta de 100 de ani. Cineva a propus ca intreaga comunitate sa ii faca un cadou Domnului Geo. Fiind un cartier mic, compus din 100 de case, s-au gandit oamenii ca ar fi bine ca sa umple un butoi de 100 de litri de vin, fiecare gospodarie urmand sa contribuie cu 1 litru de vin.

Zis si facut, butoiul a circulat pe la toate cele 100 de case, iar oamenii au turnat conform intelegerii cate 1litru. In ziua festiva, s-au adunat cu totii in piata, imbracati frumos si cantand ”La multi Ani!”

Vadit emotionat, Domnul Geo a acceptat cadoul si a propus sa dea cep butoiului cu vin pentru a face cinste tuturor celor prezenti.

Surpriza… din butoi a inceput sa curga apa curata ca lacrima. Oamenii s-au uitat unii la altii si au plecat rusinati catre casele lor, lasandu-l pe Domnul Geo cu cei 100 de ani ai sai si cu multa dezamagire in suflet. Fiecare om se bazase pe faptul ca daca va turna 1 litru de apa in 99 de litri de vin nu se va simti nici o diferenta. Problema este ca toti au crezut si au actionat la fel…

Spiritul civic al multor oameni sta in speranta ca vecinul va face ceea ce ar trebui sa faca fiecare dintre noi. Si daca toti gandim si actionam ca cei din Cartierul X, vom avea acelasi rezultat.

Pe care il meritam.

Sa schimbi o mentalitate este foarte dificil. O sa tratez acest subiect mai pe larg, intr-un postare viitoare. Vreau sa semnalez acum doar o initiativa care sper sa fie un exemplu. Sunt multe lucruri care ar trebui sa plece de la noi, indiferent de ce cred sau vor altii. Unde exista constiinta, se poate construi ceva. Cand poti sa dormi cu constiinta impacata inseamna si ca ai cu cine sa dormi:). Unii nu au. De aceea dorm singuri…

Micul si berea se digera in cateva ore. Constiinta traieste daca o hranesti cu fapte pozitive. Diferenta este ca stomacul este o necesitate pentru toata lumea. Constiinta nu. Aici se face diferenta. Tu, cel care citesti, sunt sigur ca stii intre cine si cine.

Pentru ca sa vezi despre ce este vorba, vezi linkul “Hartia este verde” din sectiunea Pagini, sau direct la: http://www.dorianlungu.ro/hartia-este-verde/ 

Poate ca nu inseamna mult, insa este vreau sa cred ca este un exemplu.

Astazi am ajuns la 141 de vizualizari pe zi, ceea ce pentru mine inseamna foarte mult, pentru un fel de blog lansat cu exact o luna in urma. Recunosc ca nu ma asteptam. Va multumesc.

Am primit solicitari cu privire la “Despre Dorian”. Destul de multe. Prin urmare, astazi am fost harnic si am incropit in mare viteza un fel de CV personal. Se gaseste la Pagini – Dorian Lungu. Sau adresa directa: http://www.dorianlungu.ro/dorian-lungu/ Daca sunt comentarii, va rog sa nu le retineti pentru Dvs.  Sa stie toata lumea:).

Numai de bine

Tatal impreuna cu copilul sau merg la targ. Pentru ca drumul era lung iar ei aveau numai un cal, tatal decise sa mearga pe cal iar baiatul pe jos. Dupa putina vreme se intalnira cu un trecator, care vazandu-i spuse: “Cum poate sa mearga omul ala nesimtit calare pe cal in timp ce saracul copil alearga pe langa cal de scoate sufleul din el”? Tatal, rusinat, cobora de pe cal si il pune pe copil in saua acestuia. Dupa cateva minute se intalnesc cu o doamna mai in varsta care vazandu-i, spuse: “Ce rusine! Obraznicul ala de copil merge linistit calare pe cal in timp ce tatal sau mai in varsta este atat de obosit”. Aceasta remarca il afecta mult pe baiat si ii spuse tatalui sa urce alaturi de el, pe cal. Mai mersera 5 minute si se intalnira cu o femeie, care vazandu-i se lamenta: “Ia uite ce cruzime! Doi barbati, tata si fiu, nesimtiti, calaresc saracul animal care de abia mai merge sub greutatea celor 2″. Nestiind ce sa mai faca, cei doi cobora de pe cal si decid sa mearga amandoi pe langa cal. Imediat insa, se intalnira cu un barbat care venea de la targ, din sensul opus. Vazand imaginea, acesta spuse: “Eu asa prostie nu am vazut de cand sunt! Astia 2 si-au scos calul la plimbare! Daca tot nu va este de folos, de ce l-ati mai luat cu voi?”

Mi-a placut aceast istorioara pentru ca in ultma vreme am receptionat multe pareri pro si contra asupra a ce fac. Stiu ca indiferent ce fac, vor exista persoane care nu sunt de acord.

Am decis sa am ca si pana acum, ochii si urechile receptive, dar cred ca in final eu singur trebuie sa stiu ce cred ca este mai bine.

De cate ori ati auzit “Tinerii sunt viitorul”?. Este un cliseu, cel putin asa consider eu, sunteti liberi sa ma contraziceti. Conceptia mea cu privire la acest subiect este putin altfel. Eu spun ca tinerii sunt prezentul si viitorul. Pai uitati-va cati tineri muncesc incepand de pe bancile liceului. Cati au idei geniale, cati canta, cati impart afise sau se implica in viata publica. Asta pe langa faptul ca frecventeaza o scoala, fie ca o fac cu tragere de inima sau nu. Senzatia mea, si cred ca nu numai a mea, este ca tinerii au fost si inca mai sunt considerati o masa de manevra in anumite momente. Energia si dinamismul, frumusetea, timpul lor liber sunt speculate de anumite cercuri de interese la anumite momente. Desigur, este si un mod de a invata, de a te forma. Cu ce pret oare si cu ce rezultate?

Pentru ca este inceput de weekend o sa il pun pe Gigel intr-o postura care sa transmita ceva unora…

Gigel este un tanar sarman care intra intr-o frizerie unde frizerul tocmai il tunde pe Domnul X. Vazandu-l pe Gigel, frizerul ii sopteste Domnului X: “Asta este cel mai prost tanar din lume. O sa iti dovedesc asta” Frizerul pune pe masa 2 monezi de 2 euro in dreapta si o hartie de 5 euro in stanga. “Ce parte alegi Gigel, intreaba frizerul?” Gigel ia cele 2 monezi de 2 euro si pleaca.

“Ti-am spus eu? Ai vazut ce prost este? ii spuse frizerul Domnului X. Tanarul asta niciodata nu o sa invete. ” Domnul X paraseste frizeria si din intamplare il vede pe Gigel iesind dintr-un magazin alaturat. “Hei, tinere, pot sa iti pun si eu o intrebare”? spuse Domul X. “Desigur” raspunde Gigel. “Spune-mi si mie, de ce ai luat monezile ce insumau 4 euro in loc de hartia de 5 euro?

“Pai vedeti dumneavoastra, daca luam hartia de 5 euro jocul se termina.”

In locuri mai intunecate, prin colturi si cotloane, depinzand de conditiile exterioare si de vremuri, de vreme, se formeaza panza de paianjen. Desigur ca nu se formeaza de la sine, exista un paianjen care o tese.

Gigel, (pentru ca cine altul) trecea pasiv pe langa o panza de paianjen si vazand-o, se opri pentru cateva momente. Atinse usor panza de paianjen cu degetul mic. Panza tesuta atent de amenintatorul sau locatar, incepu sa temure, sa vibreze vizibil. Daca in locul degeului mic al lui Gigel ar fi fost o insecta nevinovata, o gaza minuscula si nevinovata, ar fi fost prinsa ireversibil in acea capcana. Cat timp panza a vibrat vizibil, paianjenul a stat cuminte, cu atentia incordata la maxim. Pe masura ce vibratiile au incetinit, Gigel a vazut ca proprietarul isi pipaia firele pentru a detecta semnalele de zbatere. Degetul lui Gigel, fie si cel mic, era o imixtiune fara precedent in acest univers. Paianjenul era limitat la ideile sale de paianjen; universul sau era un univers de paianjen. Tot ce se afla dincolo de acest univers este irational, neesential, in cel mai rau caz materie prima de consum pentru paianjen.

Gigel abandona sa mai priveasca spectacolul, si isi continua drumul. Realizase ca pentru lumea paianjenului si a retelei sale, Gigel nu exista.

Lui Gigel ii place laptele praf atat de mult incat toata ziua numai asa ceva vrea sa manance. Atunci cand nu i se da lapte praf incepe si striga cat il tin plamanii. Mama lui Gigel, nestiind ce sa mai faca, merge la Domnul M care este un om care se pricepe la toate. Mister M apare la TV si in toate ziarele si vorbeste despre economie, stie ce nevoi au si tinerii si batranii, cand vine furtuna, ce trebuie sa invatam la scoala, stie cand se insamanteaza ogorul, cat lapte trebuie sa dea vaca si unde va opri metroul peste 5 ani. Domnul M este foarte popular si are o vorba buna pentru toata lumea, le spune la toti cum este bine si ce trebuie sa faca ca sa fie fericiti si prosperi.

Chiar si in cazul lui Gigel, mister M ii spune mamei: “Doamna, este evident ca aveti un copil foarte inteligent care sufera de sindromul post traumatic al alaptarii pe marginea drumului. Adica, el mai simte inca gustul laptelui Dvs dar deoarece traiti la tara si acolo nu au fost asfaltate soselele, el doreste sa inghita laptele cu praf. Dar sa stiti ca de vina este primarul din orasul in care locuiti, pentru ca nu a asfaltat strazile, primarul este un harparet si un neispravit…”

Mama lui Gigel asculta absenta restul pledoariei lui M si se intoarce acasa incercand sa vada daca sfaturile ce tocmai ii fusesera oferite, functioneaza. Incearca in zadar sa il hraneasca pe Gigel la marginea ulitei, in praf, rezultatul este acelasi, Gigel nu vrea nimic decat lapte praf.

Disperata, mama merge la un Specialist si ii cere sfatul. Acesta o trimite acasa si ii spune sa vina a doua zi din nou, impreuna cu Gigel. A doua zi, Specialistul se pune deoparte cu Gigel si ii explica frumos, pe indelete, ca trebuie sa fie cumpatat, ca trebuie sa inteleaga ca acest gust dulce si sec, poate fi gasit si in alte alimente mult mai hranitoare.

Surpriza, a doua zi Gigel incepe sa manance si alte alimente iar mama, contrariata, il intreaba pe Specialist: “de ce a trebuit sa venim a doua zi pentru atata lucru, de ce nu puteati sa ii explicati in prima zi acelasi lucru?”

“Vezi tu, spuse specialistul, ieri nu i-as fi putut spune convingator lui Gigel ceea ce i-am spus azi, pentru ca ieri seara, eu insumi am gustat jumatate din cutia cu lapte praf”…

Numai de bine!

Priveam aseara (pana prin minutul 87, pentru ca atunci a survenit o pana de curent in cartier:D) meciul de fotbal dintre Dinamo si Steaua. Nu vreau sa fac comentarii cu privire la meci. A fost unul de Liga I din Romania si atat, numic mai mult. Altceva mi-a atras atentia; Incercam o comparatie cu un alt meci dintre Liverpool si Arsenal. Nu vorbim aici de valoarea echipelor, a antrenorilor, a sumelor care se invart in jurul echipelor. Vreau sa urmariti numai ceea ce este legat de atitudine. A jucatorilor si a publicului. Faceti un experiment; inregistrati 2 partide asemanatoare si priviti-le una in continuarea celeilalte. Daca aveti posibilitatea, incercati sa ajungeti la un meci al lui Liverpool. Nu exista comparatie cu ce atmosfera creeaza acei suporteri la meci. Exista respect intre jucatori si spectatori, intre jucatorii ambelor echipe, s-a creat o cultura a fotbalului la care participa copii, femei, batrani.

Priviti acum si inspre partea economica si o sa vedeti ca aceasta este strans legata de ce am spus pana acum. Pentru ca asa functioneaza un lucru bine pus la punct. Intai il gandesti, il bugetezi, il implementezi iar apoi culegi rezultatele si nu uiti sa multumesti.

Vorba unui personaj feminin care nu are nici o legatura cu fotbalul, si care urmarind cateva minute din meciul Dinamo-Steaua spunea ; “acum cateva zile Liverpool si Arsenal jucau fotbal si ei dar parca fata de ce vad astazi sunt 2 sporturi diferite”..