Archive for the ‘Sport’ Category

M-am gandit:D

Friday, March 12th, 2010

Ieri discutam cu un amic despre inovativitate, proiecte si lucruri adiacente. Din aproape in aproape m-a intrebat cat timp imi este necesar pentru a “intretine” www.dorianlungu.ro. I-am spus ca nu am alocat un timp anume, ca scriu cand si cum imi vine, ca scriu despre intamplari si ganduri, despre perspective bla bla. Ok, spune el, dar trebuie sa urmaresti ceva, trebuie sa iti satisfaci o necesitate, un hobby, ceva… Evident ca am fost de aceeasi parere cu el, insa de un singur lucru nu am putut sa il conving; de faptul ca sunt un mare egoist si ca scriu pentru mine:). Mi-a adus destule argumente solide in favoarea faptului ca blogul inseamna o metoda de comunicare, de imagine, toata salata cunoscuta depre bloguri si rolul lor.

Ulterior discutiei am reflectat si am ajuns la doua concluzii. Prima ar fi cea veche, si anume faptul ca poate parea necredibil, insa chiar scriu pentru mine. Am mai povestit despre faptul ca nu incurajez comentariile, nu raspund in general la acestea, ca nu am optimizat siteul, ca nu am blogroll si alte lucruri menite sa “ma promoveze” (desi a existat un moment in care am dorit acest lucru). Oricum ma intereseaza mai putin ce crede lumea cu privire la acest aspect. Apoi m-am gandit ca pot tine un jurnal in aceeasi forma, sa scriu numai pentru mine si sa il vad numai eu. Asa ar fi cel mai simplu. Aceasta varianta nu mi-a suras deoarece este foarte adevarat ca parerile, argumentele si chiar unele comentarii ale celor ce au citit ce am scris eu, m-au imbogatit sau mi-au pus intrebari, m-au facut sa zambesc sau sa reflectez. Prin urmare am ajuns la cea de-a doua concluzie, si anume ca voi parola www.dorianlungu.ro. Poate sa inteleaga fiecare cea vrea, nu am nici cea mai mica intentie sa explic mai mult, pentru ca nu consider ca este cazul. Cine va dori sa citeasca pe viitor, sa schimbam opinii, pareri sau perspective, va trebui sa “se supuna” acestei reguli.

Nu doresc sa am trafic pe site. Nu doresc sa ma promovez pe mine sau ceea ce fac eu, in acest mod. Nu cred ca sunt prezent in liste de bloggeri si nu am nimic de demonstrat pe aceasta cale. In esenta, doresc sa impartasesc perspectivele mele cu o mana de oameni care doresc si ei in mod voluntar acest lucru.

Atat si nimic mai mult.

Zgura, fotbal si mocirla

Thursday, May 7th, 2009

Imi aduc clar aminte ca am inceput sa joc fotbal dupa ce am renuntat la patinajul artistic:) Eram in clasa a 2-a si  am fost la o selectie unde ni s-a dat o minge si ni s-a spus sa alergam dupa ea si sa o bagam in poarta adversa cu orice componenta a corpului mai putin cu mainile. Era o vreme mizerabila, un teren de zgura plin de balti si mirosea a seminte prajite (asa mirosea cauciucul ars de la fabrica din apropiere). Dupa vreo ora de calarit toate baltile nu cred ca ma mai recunosteau nici proprii parinti. Am tinut-o asa cateva saptamani si din vreo 30 de baieti selectionati am mai ramas vreo 14 care au indurat frig, ploaie si lovituri.

Nu vreau sa expun aici “cariera” mea fotbalistica sau pe cea sportiva. Mi-am adus aminte aseara de momentele acelea senzationale din copilarie. Cum si de ce? Sa explic… Atunci cand sunt intrebat cu ce echipa de fotbal tin, de regula dezamagesc interlocutorii pentru ca raspunsul meu este invariabil: “cu cine joaca fotbal”. Imi place sa vad daruire, viteza, tehnica, lupta corecta, avantata. Sunt adeptul fotbalului “romantic” daca pot sa ii spun asa. Ei bine, aseara s-a jucat la Londra o semifinala de LC, Chelsea – Barcelona. Pentru cei neinitiati, Chelsea se califica in finala daca invingea la orice scor. La 0-0 urmau prelungiri, iar la orice alt scor in afara de variantele expuse, se califica Barcelona. A fost 1-o pentru englezi pana in ultimul minut de joc. Pentru prima data dupa mult timp am privit cu patima un meci de fotbal. Chelsea conducea si urma sa sa califice in finala desi juca un fotbal “urat”, cu toti jucatorii in propriul teren. Am urat aceasta echipa desi nu imi sta in fire sa fac asa ceva. M-am surprins si pe mine de cat suflet am pus in asa un meci inofensiv si fara urmari pentru cercul meu de interese si preocupari.

Well, Barcelona a inscris in ultimul minut si s-a calificat in finala. A fost ca in filmele americane, unde cel frumos, destept si cu caracter se alege si cu banii si cu fata frumoasa.

Cu toate acestea, concluzia este ca nu s-a inventat meci mai frumos decat cel pe care l-am jucat eu in mocirla de zgura, cu aproape 30 de ani in urma:)…

Invidia

Wednesday, June 25th, 2008

Unul din colegii mei avea astazi un link la status. Nimic deosebit pana aici. Am aruncat si eu o privire sa vad despre ce este vorba. Pastreaza ideea pentru ca o sa revin la ea.

Ai fost invidios pe cineva pana la acest moment? Cred ca este destul de greu sa spui ca nu. Poate si inconstient dar probabil ca ai facut-o. Nu vorbesc aici de acei oameni la care invidia este parte integranta a caracterului lor sau de cei care o ascund in spatele unor complexe, atitudini sau vorbe. Ei bine, va spun ca in mod constient nu tin minte sa fi fost invidios pe cineva pana in ziua de azi. Nu o sa fac acum istoria conceptului si psihologia lui. In linii mari unii oameni invidiaza pe cineva pentru ceva care le-ar place sa aiba dar nu pot sau nu au in acel moment. Din anumite motive. Nu dezvolt subiectul.

Astazi am descoperit ca invidiez si eu pe cineva. Nu il cunosc personal dar este mai putin important aspectul acesta. In conceptia mea, el este un Gigel.

Revin la ideea anterioara. Iata linkul despre care va spuneam. Acolo o sa il gasiti si pe cel invidiat de mine:)

http://www.vimeo.com/1211060

Marrakceh

Thursday, June 19th, 2008

Marrakech-ul este supranumit orasul rosu deoarece majoritatea caselor si zidurilor sale sunt vopsite in rosu sangeriu. Acest mister este dezvaluit de o legenda conform careia, in momentul in care moscheea din centru a fost construita, din pamant a curs mult sange, care a colorat totul imprejur.

Daca vreti sa mergeti in Maroc nu trebuie sa ocoliti piata Jma El Fna. Sunt multe de vazut si de experimentat, si bune, si rele, este o experienta culturala deosebita si poate putin riscanta daca te vei aventura pe ulicioarele de acolo pe cont propriu.

Esti “atacat” la fiecare pas de tot felul de negustori ambulanti care vor sa iti vanda bratari, podoabe, tot felul de lucruri pe care cu greu ti le poti imagina. La inceput am fost politicos si am refuzat constant, dar dupa ce devii agasat de ei, dupa ce caldura uscata si mirosurile nu tocmai placute te napadesc, incepi omeneste sa iti pierzi cumpatul. Roman fiind, am decis sa gasesc o cale sa ies din impas, si prin urmare am facut o colecta a unor numeroase obiecte personale si ale prietenilor, promitandu-le acestora ca o sa ii indepartez pe negustorii ambulanti. Le-am aranjat in mod similar cu marocanii care le ofereau spre vanzare si cum se apropia un negustor marocan cu intentia de a ne vinde ceva, incepeam sa ii turui asa cum ar fi urmat sa spuna el: “my stuff is the best, cheap, very cheap, good quality, tell me your last price my friend”, etc. Urma un moment de stupoare al marocanului, se uita putin incurcat dupa care pleca fara replica gesticuland care ai lui.

Am scapat astfel de negustorii nedoriti intr-un mod elegant si fara nervi, chiar cu zambete.

Am povestit acest episod pentru ca poate ma faceti si pe mine sa inteleg cum este posibil ca atunci cand cineva te invita sa castigi mai bine de jumatate de meci, tu sa te incapatanezi sa nu vezi acest lucru. Romani, parca eram un popor “descurcaret”…

Daca e vineri, fugim!

Wednesday, April 30th, 2008

De o buna bucata de vreme tinerii fug unde vad cu ochii. Canada, SUA, Spania, Italia sunt numai cateva destinatii pe care tanarul roman le alege de nevoie. Sau din lipsa de alternative. Mai sunt insa unii care raman aici pentru ca sunt comozi, pentru ca le este greu fara prieteni si parinti, pentru ca o duc bine (sic) sau pentru ca inca mai spera…

Voi, cei care mai sunteti aici, va invit sa fugim. Se pare ca jocurile sunt facute, totul este din ce in ce mai bine, nu mai avem nici o provocare in viata. Credeti ca mai e ceva de facut?

Haideti oameni buni sa fugim. Va invit pe aleea de sub Tampa, vineri, 2 mai 2008, la ora 10. Acolo are loc Crosul Tineretii. Si daca nu stiati, 2 mai este ziua tineretului. Un prilej numai bun de fuga. Pentru ca asta facem de mult. De ce sa nu continuam in ritmul asta? Nu va este bine, comod…?

Vineri incepe weekendul iar fuga noastra continua. Pana cand?…