Dorian Lungu

Marrakech-ul este supranumit orasul rosu deoarece majoritatea caselor si zidurilor sale sunt vopsite in rosu sangeriu. Acest mister este dezvaluit de o legenda conform careia, in momentul in care moscheea din centru a fost construita, din pamant a curs mult sange, care a colorat totul imprejur.

Daca vreti sa mergeti in Maroc nu trebuie sa ocoliti piata Jma El Fna. Sunt multe de vazut si de experimentat, si bune, si rele, este o experienta culturala deosebita si poate putin riscanta daca te vei aventura pe ulicioarele de acolo pe cont propriu.

Esti “atacat” la fiecare pas de tot felul de negustori ambulanti care vor sa iti vanda bratari, podoabe, tot felul de lucruri pe care cu greu ti le poti imagina. La inceput am fost politicos si am refuzat constant, dar dupa ce devii agasat de ei, dupa ce caldura uscata si mirosurile nu tocmai placute te napadesc, incepi omeneste sa iti pierzi cumpatul. Roman fiind, am decis sa gasesc o cale sa ies din impas, si prin urmare am facut o colecta a unor numeroase obiecte personale si ale prietenilor, promitandu-le acestora ca o sa ii indepartez pe negustorii ambulanti. Le-am aranjat in mod similar cu marocanii care le ofereau spre vanzare si cum se apropia un negustor marocan cu intentia de a ne vinde ceva, incepeam sa ii turui asa cum ar fi urmat sa spuna el: “my stuff is the best, cheap, very cheap, good quality, tell me your last price my friend”, etc. Urma un moment de stupoare al marocanului, se uita putin incurcat dupa care pleca fara replica gesticuland care ai lui.

Am scapat astfel de negustorii nedoriti intr-un mod elegant si fara nervi, chiar cu zambete.

Am povestit acest episod pentru ca poate ma faceti si pe mine sa inteleg cum este posibil ca atunci cand cineva te invita sa castigi mai bine de jumatate de meci, tu sa te incapatanezi sa nu vezi acest lucru. Romani, parca eram un popor “descurcaret”…