Archive for the ‘Sport’ Category

Incotro?

Tuesday, April 16th, 2013

Ieri am ascultat partial o discutie in care subiectul principal era regretul de a fi nascut in Romania. Amarati, oamenii isi compatimeau originile si faceau un lucru pe care romanii stiu sa il faca bine: planuri despre cum sa plece din tara. Pana aici nimic deosebit. Mobilitatea este astazi un lucru mai mult decat necesar iar judecata trebuie sa apartina celui care si actioneaza. Cel putin asta este parerea mea. Asa cum ii sta bine omului altruist, am centrat subiectul pe persoana proprie…

Pentru mine inseamna foarte mult faptul ca m-am nascut in Romania. Daca puteam sa aleg, nu stiu daca Surinam, Kenya, Luxemburg sau Canada ar fi constituit alternative. Ramanem deci la Romania. Cred ca este o postura privilegiata. Multumita parintilor nu am murit de foame la varsta frageda, iar multumita sistemului (sistemelor mai corect spus) nu am crescut intr-un mediu static. Mi-am pus intrebarea de ce prieteni si amici de-ai mei au fugit din tara in vremea comunismului. Evident ca nu de prea mult bine pe care nu il mai puteau suporta. De ce oare nu fugeau francezii in Romania in aceeasi perioada? Sau englezii? Ce, e stupida paralela? Lumea pleaca la “mai bine”, iar pentru aproape toti, aceste 2 cuvinte se transpun in conditii mai facile, mai sigure si mai de viitor pentru familia ta. Si totusi, atunci cand vii “din spate” ai un mare avantaj. Poti sa observi ce fac cei din fata si stii cum este sa fii si in spate.

Prin minte imi fug imagini pretioase. Vad oameni din diferite zone ale tarii comportandu-se atat de diferit in situatii similare. Vad esecul primelor misiuni economice organizate impreuna cu un grup de prieteni. Cresc langa rigurozitatea si spiritul antreprenorial olandez. Urmaresc cu mirare dezlanarea unor popoare africane care alta data erau lideri ale unui mare imperiu. Traiesc la maxim in spiritul asiatic japonez, invat despre budism si imi fac opinii personale puternice despre convietuirea impreuna cu alte 14 nationalitati simultan. Imi dau seama cat neadevar este in unele manuale de istorie si trec relativ usor peste dezinformarea cauzata de mass media. Apreciez spiritul maghiar si indragesc rigurozitatea austriaca, petrec in felul spaniol nopti nebune pe plaja si invat ca o cafea se savureaza si 2 ore in acceptiunea insulara italiana. Imi doresc spiritul sarbilor de vointa si de echipa asa cum raman mirat de caracterul dual al multor asiatici. Nu pricep cum poti sa te piepteni la sub brat ca si barbat urguayan si inteleg ce simt multi mexicani atunci cand vine vorba despre USA. Trecand prin dezinformare sau marginalizare inteleg cum se simt multi moldoveni de peste Prut si de ce nu va fi usor sa avem curand valori comune cu tiganii. Imaginile contiuna sa se succeada, incerc sa ma opresc si sa trag o concluzie daca este cazul.

Faptul ca m-am nascut in Romania mi-a dat prilejul sa vad lucruri si sa fiu in situatii imposibile in alt context. Am incercat sa i-au tot ce este mai bun de la altii si sa fiu in garda fata de ce este mai rau. Am observat ca civilizatia moderna in adevaratul sens al ei, te face sa fii mai bun, mai sensibil, mai incolonat si foarte previzibil. Iti pierzi insa din spiritul de supravietuire, de inovativitate, de a trai viata asa cum ti-o doresti. Asta daca ajungi sa stii ce iti doresti. Incadrarea intr-un sistem avansat al democratiei si civilizatiei iti confera evident unele avantaje apreciate de catre fiinta umana si considerate a fi o viata mai buna. Insa te vor priva in mod evident de altele. De curiozitate, de dorinta de schimbare, de a afla cum este sa iti fie greu cu adevarat, sa suferi si sa fii in postura in care trebuie sa lupti pentru ceva ce ti se cuvine in mod normal.

Incotro trebuie sa mergem?

Oriunde vrem. Nimic nu este gresit atata vreme cat ne asumam pretul pe care il platim pentru actiunile noastre.

Leaderul

Thursday, September 6th, 2012

Zilele trecute rememoram cateva din concluziile personale necesare pentru a prezenta un nou training de leadership. Personal consider ca “chestia asta cu leadershipul” nu o poti mesteca cu nimic daca nu ti-o doresti sau ti-ai dorit-o macar o data in viata, si daca nu ai practicat-o deopotriva. Este ca si cum ai incerca sa ii explici unui coleg ce gust are carnea de vita, tu fiind un vegetarian convins intreaga ta viata. Din invatarea mea experientiala, cumulata cu partea observationala, este clar ca liderii sunt rari in general, iar cei autentici sunt cu atat mai greu de gasit/identificat. Faptul ca ii gasesti atat de greu, face ca exercitiul conducerii sa fie atat de pretios. Daca oricine ar putea sa conduca, atunci cat de valoros ar mai fi acest lucru?

Daca ar fi sa caut un leader, cu siguranta ma voi uita in primul rand acolo unde lumea are parte de mult inconfort. Cand toata lumea o duce bine, este destul de improbabil sa vezi un leader autentic. De regula, inconfortul genereaza acele energii care duc la aparitia leaderului. Prin urmare, cauta acolo unde este disconfort si vei gasi si locul unde ai nevoie de un leader. Fac o paralela intre Luxemburg, Monaco, si Palestina sau Siria spre exemplu. Cat de confortabil este sa te lupti, sa stai in fata oamenilor rostind discursuri mobilizatoare, sa te opui unei idei de pace si stabilitate, sa iti asumi riscuri, sa te razvratesti si sa contesti autoritati mincinoase, legi partizane sau lucruri impuse cu forta? Eu cred ca astazi lumea are nevoie din ce in ce mai mult de leaderi autentici, insa, deloc paradoxal, aceasta necesitate ramane undeva la acest stadiu fara un grad de materializare incurajator. Fiecare om are o putere de lupta, un grad de saturatie, o limita a rabdarii. Acestea se cizeleaza, se tocesc sau se ascut pe parcursul vietii fiecaruia dintre noi. Societatea de astazi este capabila sa ofere mult stres in schimbul unor recompense puerile. Iar acest proces este vazut de catre oameni ca fiind lovitura dupa lovitura. Am intalnit foarte putini oameni care sa devina mai optimisti pe masura ce inainteaza in viata. Care sa se bazeze pe fapte, sa nu se lase doborati si sa gaseasca in permanenta solutii. Din acest bazin provin leaderii. Conducatorii trebuie sa se simta in permanenta incomod. In deplina agitatie, urmarind, planificand, rezolvand, manipuland si “vizionand”. Atunci cand starea de incomoditate dispare, cu siguranta leaderul in cauza si-a atins potentialul maxim. De aici incolo incepe panta descendenta ca leader, insa nu neaparat si ca om.

Ieri auzeam o intrebare; ce nevoie avem de conducatori, de “liderii astia”? Raspunsul l-am gasit ca si multe altele, tot in natura, si probabil ca exista acolo de multi ani. Ca vrem noi sa acceptam sau nu, nu exista cireada fara cel/cea care o conduce. Nu exista jungla fara rege si ocean fara o vietate dominatoare. Cineva trebuie sa conduca, fie ca o face bine sau prost. Leaderii nu sunt prin definitie numai buni. Insa cei care se intreaba de ce trebuie sa conduca cineva, sunt exact cei care au nevoie de leaderi. Sunt cei care se vor invarti in cerc toata viata pentru ca nu este cineva care sa le arate ca exista un drum in stanga sau in dreapta. Pozitia de conducator este una ravnita, dezavuata, batjocorita, corupta, injurata sau visata. Poate fi una sau toate deodata. Dar pentru a simti gustul carnii de vita, trebuie sa o gusti macar, chiar daca esti vegetarian…

Atitudine si gandire

Wednesday, January 25th, 2012

De multe ori in viata plecam cu sansa a doua. Sau cu a treia, a patra sau chiar ultima. Statistica spune neclintit ca de regula castiga cei cu primele sanse. Desigur, sunt si “surprize” insa procentual vorbind, ramanem  la ceva indubitabil. Cei favoriti castiga. Ca popor, foarte rar am plecat ca favoriti. Poate la gimnastica, la handbal candva, la oina, si la taierea copacilor din tara. Infrangerile gestionate incorect duc la complexe de tot felul, din care cele mai multe sunt cele de inferioritate. Mai poate fi vorba de aroganta, de blandete, de imaturitate si multa munca negandita. Acum ceva vreme citam o statistica in care se spunea ca suntem intre primele popoare din Europa, ca numar de ore muncite. Astazi am ajuns sa fim pe primul loc si nu cred ca trebuie sa ne bucuram deloc. Pentru ca rezultatele sunt departe de a fi tot acolo. Devenim pe zi ce trece un popor exploatat si consumator. D’ aia si suntem in UE, in cea mai mare parte:). In ultimul an am tot batut tara in lung si pe diagonala si am observat fara mirare ca majoritatea romanilor nu se considera deloc in UE. Ei spun tot timpul ca aia din Europa o duc mai bine decat noi. Revin la faptul ca muncim cel mai mult din Europa. Desigur, statistic o sa spunem. Dar in statistica nu sunt incluse si orele suplimentare de la noi, care in marea lor majoritate sunt “la negru”. La asta se adauga un sistem sanitar calamitat de spagi si de coruptie, de emigrari de valoare ale personalului, si nu in ultimul rand de prescriptii si medicamente, tratamente si politici prescrise pentru buzunarul companiilor si nu pentru sanatatea pacientului. Peste acestea detinem un sistem de invatamant atat de perimat incat poate cu exceptia primilor ani de studiu, suntem un dezastru in care ne mocirlim zi de  zi privind fara perspectiva la cate o gura de aer pe care o mai luam datorita unor mult prea putini oameni prezenti in acest sistem.

O tara cu oameni nesanatosi si analfabeti, nepregatiti decat sa munceasca in spiritul unei gandiri de tip “executa” si “consuma”, “priveste si iti doreste”, o tara in care sistemele de valori se creeaza din ce in ce mai mult pe seama televizorului si a ziarelor de scandal. Catre asta ne indreptam, din ce in ce mai mult din punct de vedere procentual.

Eu cred ca una dintre putinele sanse pe care le avem ca popor, individ si cultura, este sa avem atitudine si sa gandim. Daca atitudinea nu am prea avut-o noi niciodata in decursul istoriei, cred ca gandirea poate fi parghia care sa rastoarne ordinea fireasca a lucrurilor. Suntem un popor pe cale de a fi indobitocit de societatea de consum. Dar inca nu suntem acolo. Inca avem sanatate mentala si inca putem sa urmam viziuni sanatoase. Interesant este si faptul ca o gandire sanatoasa va da nastere unei atitudini schimbate. Totul ar trebui sa inceapa cu “De ce?”. Ar trebui sa ne facem timp sa ne intrebam in permanenta, si sa cautam raspunsuri. Sa fim cei care stiu sa “se descurce” cum o facem de sute de ani, doar sa schimbam putin registrul. Sa ne descurcam putin mai incolo de varful bombeului.

Gandirea sanatoasa va aduce cu sine o atitudine sanatoasa. Nu reprezinta totul, dar este cu siguranta cel mai important pas de facut astazi.

De ce sa lupti

Thursday, January 12th, 2012

Sunt momente in care faptul ca ai castigat sau nu un punct intr-o derulare a unui eveniment nu este atat de important. Este mult mai pretios modul cum te-ai “batut”  pentru acel punct. Cultura asiatica are o traditie indelungata cand vine vorba de verbul “a renunta”. Mai ales cand acesta este insotit de atributul “usor”.

Valori sau modele

Thursday, November 3rd, 2011

Multe voci mai mult sau mai putin academice sustin zilnic faptul ca traim intr-o plina criza a valorilor, ca societatea se duce de rapa, ca tineretul este vai de capul lui etc etc. Posibil. Eu vreau sa ma refer la ceva concret. La o intamplare si la un simplu gest care poate fi foarte important si ar trebui sa dea putin de judecat si mai mult de actionat.

Nu stiu daca cunosti episodul cu “suporterul” care a intrat pe teren la meciul de fotbal Petrolul versus Steaua. In esenta, a intrat un baiat care l-a pocnit miseleste, pe la spate, direct in cap, destul de rau, pe unul dintre jucatorii stelisti (se spune ca avea un box metalic – fapt nedovedit deocamdata). Doi dintre jucatorii stelisti, dar in special unul din ei si anume un sarb – Matrinovici, a sarit la propriu pe agresorul coechipierului sau, l-a trantit l-a pamant intr-o figura demna de filmele karateka, si i-a carat cateva picioare pe unde s-a nimerit, pana a fost oprit de interventia fortelor de ordine si a jucatorilor de la Petrolul. Episodul, unul care nu are de-a face cu sportul si cu civilizatia, a starnit insa un val de simpatie pentru Martinovici. Steaua, o echipa care fusese fluierata acum cateva zile, batjocorita si injurata de proprii suporteri, se pare ca reuseste sa stranga la primul meci, cel de astazi, mai bine de 35.000 de suporteri, cifra neegalata de foarte mult timp pe un stadion de fotbal de la noi, in cazul unei echipe de club.

Am istorisit pe scurt intamplarea pentru ca de la ea pleaca ceea ce am spus acum mai bine de un an si jumatate. Faptul ca societatea nu este intr-o criza a valorilor. Desigur, nu este esential sa denumim o valoare pe cineva care, desi motivat de apararea coechipierului, sare sa ii rupa capul adversarului. Dar este imperios necesar sa o facem. Lumea cauta cu ardoare exemple, cauta lideri reali. Este atat de satula de demagogie si de vorbe, incat se inclina imediat in fata oricarui act de dreptate si de onoare, pornit din suflet si din respect pentru valori puse la naftalina de ani buni de zile. Eu nu cred ca ne lipsesc valorile ca si oameni. Eu consider ca ne lipseste o cunoastere a valorilor care trebuiesc apreciate. Nu poti sa apreciezi pe cineva sau ceva, daca nu stii ce anume sa apreciezi. Daca nu cunosti care anume sunt valorile dupa care poti cantari, evalua, juriza in constiinta proprie. Traim intr-o societate avida de incredere si de onestitate. Majoritatea nu obisnuiesc sa uzeze mai deloc de aceste valori, insa sunt dornici sa fie cineva care sa le-o arate zi de zi. Unii poate ca apreciaza asa ceva considerand ca astfel “isi spala din pacatele” pe care le fac tocmai ignorand, mintind si inseland. Altii pentru ca inca mai cred in bine si in valori traditionale sa le numim. Majoritatea insa, pentru ca au nevoie de cineva care sa le dea exemplu, care sa ii conduca. Popoarele balcanice au avut in permanenta nevoie de lideri, lumea i-a cautat si i-a gasit chiar daca nu erau nici cei mai buni si nici cei mai drepti. Aceasta sete de lideri a creat si admiratia pentru Martinovici. Cu atat mai mult cu cat acesta este un sarb, a venit imediat si explicatia – “romanii sunt niste cacaciosi, sarbul are caracter, a sarit imediat sa isi apere colegul”. Desi intamplarea nu poate contrazice afirmatia de mai sus, aceasta trebuie privita cu moderatie. Personal, fiind un admirator al sarbilor si nu numai de azi sau de ieri, am avut posibilitatea sa particip la activitati impreuna cu ei, si i-am admirat in multe cazuri. Excelenti jucatori de echipa, barbati mandri si femei frumoase, bine construiti fizic si cu personalitate puternica, sa nu uitam ca scanteile unor razboaie, inclusiv cel mondial s-au aprins in zona sarbeasca. Si acum sunt greu de controlat. Conflictele au ca si combustibil o parte din comportamentul lui Martinovici. Pana la un punct, acesta este admirabil intr-o societate care bajbaie dupa valori si exemple. Granita insa este deosebit de sensibila in aceste aspecte.

Transpus in viata de zi cu zi, faptul ca probabil astazi Martinovici va fi aplaudat la scena deschisa, i se va scanda numele minute in sir, nu este altceva decat dovada ca oamenii s-au saturat de vorbe si demagogie si ca sunt dispusi sa renunte la multe pentru cineva care le demonstreaza ca au in ce sa creada. Atentie: le demonstreaza, nu le vorbeste:). Mai devreme sau mai tarziu, desi intoxicati cu mass media partizana unora sau altora, oamenii vor simti valorile si caracterele. Pentru ca asa cum spune si zicala romaneasca, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Din nefericire, la unele popoare, ulciorul merge de prea multe ori, se invecheste si prinde miros de mucegai, ca si apa pe care or sa o bea. La altii insa, poate apuci sa bei o gura de apa proaspata inainte ca acesta sa se sparga.

Desigur ca nu este asa de usor sa translatezi aceasta intamplare in societatea noastra personala, politica sau sociala, sa tragi concluzii si sa incerci solutii. Insa un fapt este cert: cel ce starpeste raul si violenta, cel care va lua atitudine si va actiona in mod fatis va fi permanent apreciat si sustinut de catre majoritatea semenilor sai. Chiar si cu riscul de a crea disconfort sau alte probleme colaterale.

Pentru ca dorinta de triumf a binelui asupra raului nu este numai o poveste din filmele comerciale americane sau legendele britanice.

http://www.youtube.com/watch?v=ZGoWtY_h4xo

Ploua

Friday, June 10th, 2011

Azi, oamenii nu mai cred ce le spui. Poate ca rareori cred ceea ce le arati. Normal, daca ne gandim ca creierul proceseaza imagini pentru a emite judecati. In cea mai mare parte:). Adesea, oamenii cred ceea ce le spun cei pe care ei ii considera prieteni. In majoritatea cazurilor, oamenii cred ceea ce isi spun ei insisi. Chiar si atunci cand este evident ca mint, ei isi repeta minciuna si ajung sa o creada si sa o livreze ca fiind un adevar.

Cum ar fi sa poti sa oferi oamenilor unele povesti pe care aceastia sa le poata spune ei insasi? Dar ce fel de povesti sa oferi? Oare poti sa oferi povesti despre viitor? Sau despre schimbare?

Einstein spunea ca “imaginatia este mai importanta decat cunoasterea”. Insa nu poti sa administrezi fara cunostinte, asa cum nu poti conduce fara imaginatie.

Cu cateva zile in urma, probabil in urma unor acumulari mai mult sau mai putin inteligente, am decis ca o sa fac un pas intr-o directie noua. A cata oare? Nu are nici cea mai mica importanta de vreme ce ma priveste numai pe mine. Cineva o sa spuna ca este o directie egoista. Posibil, insa daca o sa fie in sensul dorit de mine, rezultatele vor fi exact la polul opus.

Ma gandeam cat de dificil poate sa fie sa sapi o fantana undeva unde stii ca exista apa, desi tu nu ai nevoie de asa ceva? Cat de usor este sa sadesti un copac fara a avea intentia de a te odihni la umbra lui, fara a-i manca din fructe sau a-l taia pentru lemne de foc. Dar daca ai stii ca cineva va beneficia de toate acestea? Cred ca nu imi pasa. Atunci cand este vorba despre ceva in care crezi cu adevarat, nu ar trebui sa iti pese. Cel putin asa consider eu. Faptul ca asta poate avea si o latura negativa a fatetei, este foarte real.

Pana la urma, totul este o alegere…

Etalon fotbalistic

Wednesday, June 1st, 2011

Si daca nu ai nici o tangenta cu fotbalul, si daca ai prejudecati in ce priveste miscarea fotbalistica, si daca nu deschizi TV-ul, este aproape imposibil sa cred ca nu ai auzit zilele acestea despre Barcelona si Champions League, despre Messi sau Guardiola. Are mai putina importanta ce ai auzit, pentru ca in proportie de 99,99% nu puteai sa auzi decat “de bine”. Barcelona nu este numai un oras deosebit, este parte a unei echipe de fotbal careia, din punctul meu de vedere, i-a ramas sa castige numai Eurovisionul. Asta deoarece acest trofeu este unul imposibil de castigat fara sa iti aranjezi “meciurile”… In rest, Barcelona a castigat totul, si cand spun asta nu ma refer numai la cupe sau campionat. A castigat net la capitolul imagine, la calitate a jocului, la desfatarea ochilor cunoscatori sau mai putin in ale fotbalului, a castigat financiar, ca mod de organizare si al bunului simt, la frumusetea si simplitatea in care isi traieste victoriile. Deocamdata este prematur sa il compari pe Maradona cu Messi din punct de vedere fotbalistic, insa la capitolul caracter Messi are cateva clase peste El Pibe. Barcelona pare o echipa construita dupa imaginea si chipul antrenorului ei. Retinere si bun simt, rezultatele sunt cele care vorbesc, clasa si inteligenta.

Barcelona este o echipa exact pe gustul meu. De fiecare data cand sunt intrebat cu ce echipa tin, raspunsul meu este invariabil: “tin cu fotbalul”. Adica cu cei care joaca acest sport cu daruire si dau tot ce pot pe teren, in masura posibilitatilor fiecaruia. In asta consta frumusetea fotbalului. Nu in catenaccio, nu in supertacticizare, nu in “focul e la ei”. Frumusetea fotbalului ar trebui sa fie aceeasi, fie ca il joaca Barcelona sau copii de pe maidan. Astazi insa, Barcelona a reusit sa subjuge totul sub frumusetea fotbalului practicat. A castigat bani, faima, respect, invidie, trofee, cupe sau campionate, totul datorita jocului si oamenilor sai. Si cireasa de pe tort, Cupa Campionilor a fost ridicata deasupra capului de un jucator de culoare care in urma cu cateva luni era diagnosticat cu cancer. Jucator caruia i s-a oferit banderola de capitan si implicit si onoarea de a ridica trofeul. Jucator care a fost purtat pe brate la calificarea in finala, meci ce a coincis cu revenirea lui pe gazon, chiar daca a jucat numai cateva minute.

Nu am fost niciodata un fan infocat al cuiva, nu am avut idoli si probabil ca nici nu voi avea. Insa de fiecare data cand ma voi gandi sau voi discuta vreodata de fotbal, etalonul meu va fi un singur cuvant: Barcelona.

Admiratie

Tuesday, May 24th, 2011

Nu stiu decat ca este scotian. Si ca din punct de vedere sportiv, are toata admiratia mea. Asemenea si cei care au facut clipul. Mai putin reclama la red bull:)…

S-a schimbat schimbarea

Sunday, April 11th, 2010

Exact asa. Schimbam schimbarea cu ce era inainte. Inteligenta miscarea…

Am primit comentarii pro si contra ideii mele de a ma “privatiza”. Cum cele mai multe pareri au fost contra, normal ca am ascultat si motivele invocate. Trebuie sa recunosc faptul ca au fost pareri pertinente venite din partea unor prieteni sau oameni pentru care am o oarecare consideratie. Sunt nevoit sa spun ca au dreptate in mare masura si prin urmare voi lasa blogoscrierile mele “la liber”. Nu insist mai mult pe tema aceasta pentru ca nu cred ca are sens. Celor care le-am furnizat deja parole, user si alte minunatii, nu le aruncati la trash pentru ca cine stie la ce vor fi bune intr-o zi cu soare…

Si cu asta gata cu schimbarile si revenirile, trecem la cele de zi cu zi si noapte de noapte. Adica la perspectivele mele personale sau ale altora privite prin ochii mei. Cel putin aici, la www.dorianlungu.ro

La buna regasire!

Schimbare

Wednesday, March 17th, 2010

Asa cum spuneam anterior, cine doreste sa poata vizualiza expunerile mele minunate (de la www.dorianlungu.ro) va avea nevoie de un username si o parola. Vom proceda astfel:

1. Trimite-mi pe adresa de e-mail eu@dorianlungu.ro, un username pe care ti-l alegi si o adresa de e-mail valida pe care o vei utiliza. Optional poti sa treci o adresa web (daca ai) precum si numele/prenumele, si orice alte date care le doresti. Datele raman confidentiale si prin urmare nu vor fi utilizate ca sa primesti oferte despre cum sa slabesti azi, sau cum sa devii mai bun mai frumos si mai destept. E valabil atat pentru femei cat si pentru barbati.

Exemplu:

Username: vasilica007

Email: vasilica007@gmail.com

Web: www.vasilica007.com

Vasilica Georgel  – ne cunoastem din parcarea de pe autostrada, ti-am imprumutat o surubelnita si nu mi-ai mai dat-o inapoi.

2. Iti voi trimite un e-mail in care iti voi confirma usernameul ales si iti voi furniza o parola cu care vei putea sa vizualizezi www.dorianlungu.ro

Este posibil ca in momentul in care nu te voi identifica ca (asa a iesit:D) fiind o persoana de buna credinta (stii ce vreau sa spun) sa nu dau curs solicitarilor unor persoane, de a deveni useri ai www.dorianlungu.ro. Chiar si in acest caz, persoanele in cauza vor primi un raspuns.

Cam asta e tot, astept e-mailurile voastre si sa se topeasca zapada…