Archive for the ‘Social’ Category

Gunoi

Tuesday, February 9th, 2010

Am o gramada de idei. Cu varf. Si daca tot stiti cum se numesc oamenii cu idei, o sa v-o spun p’ aia mai brilianta. Am plecat de la intrebarea “unde depozitam ce producem si nu ne trebuie?”.  Inainte de ‘89 se producea relativ putin gunoi. De ce? Pentru ca nu orice era ambalat, preambalat si superambalat. Din diverse motive, acum aproape totul este ambalat atat de bine ca de multe ori iti trebuie instructiuni numai ca sa desfaci ambalajele. Normal ca se face si colectare selectiva (teoretic cel putin) pentru ca avem ce sa colectam. Am studiat putin problema la nivel mondial (in ce priveste partea cu gunoaiele:D). Printre putinele tari care au reusit sa tina in frau productia de gunoi, sunt evident tarile asiatice. Majoritatea tarilor produc gunoi in mod exponential, comparativ cu cativa ani in urma. Logic, s-a dezvoltat si o industrie de strangere si reciclare a gunoaielor. Este fantastic de productiva, are o rata de profit excelenta si este de regula “ocrotita politic” .

Imaginati-va acum o paralela a productiei de gunoi menajer, cel despre care am povestit pana acum, cu productia de gunoi pe care o genereaza mintile noastre. Sa il numim gunoi mental. Nu “suna bine” dar este explicit:). Daca s-ar putea compara gunoiul mental actual cu cel de acum 20 de ani sa spunem, cred ca am fi deosebit de interesati. De ce? Pentru ca asa cum pentru gunoiul menajer s-a dezvoltat o industrie de colectare si reciclare, este foarte logic sa se intample acelasi lucru si cu gunoiul mental. Ei, cum ar fi sa existe asa ceva?

Eu consider ca omul produce de cel putin cateva ori mai mult gunoi mental decat acum ceva vreme in urma. Pentru ca in principiu, functioneaza ca si la ambalajele menajere. Aproape totul este ambalat si transmis catre creierele noastre, intr-o forma mult mai atractiva, cu mai multe cutii, plastice, ambalaje extra si agrafe, culori si mirosuri, imagini, si cel mai important, pe o varietate debusolanta de canale de comunicare. Cu toate acestea, spatiul mental destinat depozitarii gunoiului este cam acelasi, nu prea am progresat la capitolul acesta. Aici apar in peisaj psihologii si alti specialisti de profil, care incearca sa colecteze si eventual sa recicleze gunoiul mental. Credeti ca reusesc?…

Ce ziceti de un business al prezentului si al viitorului, al carui subiect ar fi  colectarea si reciclarea gunoiul mental?

Cam cum ar fi sa poti sa arunci la gunoi tot ce vrei din mintea ta?…

Zapada toxica

Monday, February 8th, 2010

Nu stiu daca ati auzit ca zapada e toxica. Cel putin in Bucuresti. Autoritatile se impun in mod exemplar si ii amendeaza pe cei care nu duc zapada afara din oras in locuri special amenajate, precum si la guri de canal cu destinatie precisa.

O tampenie mai mare ca aceasta numai la noi putea sa se dezvolte. De ce? pentru ca presa de weekend nu are subiecte senzationale gen “zapada toxica” si pentru ca avem un bazin uman care rezoneaza in retea la astfel de “stiri”. A, si pentru ca da bine pentru autoritati, evident.

Spun si eu cateva idei. Nu e bine sa lasam zapada pe strazi pentru ca o mananca copii si se intoxica. Inteligenta unora considera ca avem copii care se duc si mananca zapada murdara si amestecata cu sare, aruncata de pe strazi si trotuare. Pentru ca aceea este transportata. Copii mananca zapada “curata” in principiu, de pe masini parcate, de pe balustrade, din gradinite  si din curtea scolii. Asa ca autoritatile intransigente ar trebui sa dea amenzi celor care nu isi curata zapada de pe balustrade, si de pe pervazuri. Sa scoata zabada de sub sanii, de pe partiile de sanius. Si de pe partiile de ski. Eventual sa puna prelate pe scoli sa nu mai ninga in curtea acestora.

Da’ stii ce sunt curios? Cand ploua oare cum e? Atunci nu mai avem toxine pentru ca substanta care curge din cer e lichida? Oricum eu platesc pentru apa de ploaie, care este toxica. Si voi platiti, daca nu stiati:D. Sau poate ca praful care ramane primavara nu o fi toxic? Si fructele, legumele, si toate alea de cresc cu apa toxica or fi netoxice? Pui marul copt pe televizor si ramane asa si 3 luni de zile, nici musca nu se aseaza pe el pentru ca i se pare ca e bibelou.

Ei si ce, hai sa demonstram populatiei ca autoritatile vegheaza la sanatatea noastra si a copiilor nostrii. Facem o analiza a zapezii si incepem sa caram zapada din oras. Pana la urma fenomenul este simplu. Primaria este cea care administreaza mare parte din taxele care le platim noi. Adica, noi ii angajam pe ei, cei ce lucreaza la Primarie. Ei ne gestioneaza banii si au mare grije de noi.

Acum, stiind ca zapada e toxica ti-ai pune zapada din curte  in rucsac si ai duce-o la groapa de gunoi? Sau ti-ai lasa copilul sa faca un om de zapada si sa ii puna o cratita in cap, un morcov in loc de nas si 2 nasturi in locul ochilor?

Mai lasati-ma cu showrile astea fabricate ca sa scoateti bani de la buget  si ochii prostilor. Aproape tot ce misca si sta e toxic iar omul incearca sa se adapteze cum poate. Din nefericire, el incearca aceasta adaptare la un mediu toxic pe care tot el il creaza. Puterea noastra de autodistrugere este prostesc de simpla si ireversibila.

Oricum, eu sunt curios cum o sa stranga autoritatile competente apa de ploaie cea toxica, la primavara. Sau o sa se dea vreo lege sa tinem gurile inchise de teama sa nu inhalam vreun nitrit ceva…

Inovatia

Thursday, December 10th, 2009

De cativa ani am devenit constient de pasiunea mea pentru creativitate. Poate parea putin ciudat, dar m-am intrebat la un moment dat de ce imi plac hainele de la o firma mai mult decat altele de la alta firma. Nu doresc sa dezvolt dezbateri pe teme de moda, insa plec de la realitatea ca oamenii sunt unici insa au tendinta de a se imbraca si comporta de parca ar fi iesit de pe o linie de asamblare. Eu privesc moda ca o exprimare de sine si ca o evolutie a gustului in functie de starea de spirit, de conditiile inconjuratoare si de deschidere catre nou.

Pasiunea mea pentru creativitate este daca vrei si un mod de conservare si dezvoltare a gandirii proprii. Gandirea ca proces independent este un lucru atacat din toate partile in ziua de azi. “Creatorii de moda” imi spun cum sa ma imbrac si care culori sunt “la moda”. Daca nu te imbraci de la Prada, D&G, si alte denumiri de oameni “inzestrati”, esti privit ca fiind retrograd, din cercuri sociale de nebagat in seama. Deci sunt unii care imi spun care e moda si cu ce sa ma imbrac. Apoi sunt unii care imi spun ce sa mananc ca sa fiu sanatos. La Tv si in media mi se spune ce am nevoie ca sa am tenul curat si uscat, ce masina trebuie sa imi cumpar ca sa cuceresc fetele cu 90-60-90 si unde si cum trebuie sa imi pertec timpul liber ca sa fiu un om modern.

Per ansamblu, consider ca exista putini creatori, stilisti, companii, etc. care inoveaza pentru cei multi, pentru popor. De ce sa sa mai gandim noi cum si ce vrem, de ce avem nevoie si ce ne face bine? Este mult mai usor sa inoveze altii pentru noi. Si mai functional economic. De la aparitia GPS-ului in masina noastra si pana la revistele care ne spun cum si ce ne sta bine, totul este facut ca noi sa gandim cat mai putin. Trebuie sa avem totul cat mai aproape si sa fim atentionati care alimente sunt calde si cand este uda podeaua. Mintile noastre se atrofiaza cu fiecare zi care trece. De ce sa nu fie suficient sa stim ca albul reflecta lumina iar negrul absoarbe lumina? Iar de aici sa pornim in alegerea care o vom face, alegere a noastra si nu a vreunui stilist? Daca iti este frica sa experimentezi, atunci ai o singura alternativa; sa devii banda de asamblare a unui creator, a unei companii multinationale, a unui loc sau a unei superstitii pur si simplu.

Tindem sa citam in permanenta pe altii pentru ca este mai usor decat sa emitem noi propriile ganduri. Chiar cu riscul de a fi spuse deja, anumite lucruri ne pun mintea la treaba. Este mult mai folositor pentru o minte sanatoasa sa isi caute repere intr-un oras strain decat sa asculte vocea GPS-ului. Stiu, este mult mai greu sa inovam zi de zi, sa gandim catre nou si catre nonrutina.

Anul viitor am de gand sa dezvolt o sesiune de formare/informare cu privire la un elogiu adus inovatiei si creativitatii. Intentionaz sa ”iasa” ceva util si interesant. Sa imi spuneti daca vi se pare buna ideea, eu oricum o pun in aplicare pentru ca sunt incapatanat:).  Ma gandesc sa se desfasoare pe durata a 2 zile, cam 8 ore/zi. Primul grup va fi experimental, deci gratuit…  Si stii de ce?

Pentru ca daca simti ca trebuie sa muncesti, eu cred ca nu merita sa o faci. Mai bine stai si trandaveste…

Din alt film

Thursday, October 22nd, 2009

Mi-am zis ca nu mai comentez chestiuni politice. Sau o sa o fac foarte rar. Da’ uite ca acum nu ma pot abtine. O singura propozitie m-a determinat sa ma gandesc din nou cat de patetici suntem. Noi ca natie si poate sistemul politic in ansamblu.

Situatie: vine un om desemnat sa fie premier si in discutiile cu o majoritate care nu il accepta declarativ de la bun inceput, incearca totusi sa prezinte o situatie de fapt, de prezent si de viitor a Romaniei. Bazandu-se pe date certe, pe o experienta si un profesionalism de care toata lumea s-a ferit sa le comenteze pentru ca ar fi ridicat mingi la fileu adversarului, Croitoru a prezentat situatia economica si sociala actuala, previziuni, date, cifre, etc. Nimeni, dar nimeni nu l-a contrazis pe teme profesionale. Cel mai probabil pentru ca nu se pricepeau. Totusi, au spus: “asta e din alt film”. Tradus cu mintea politicianului roman ar suna cam asa: ”ce dracu vine asta aici la noi cu probleme economico-sociale din astea? Ce daca or fi grave? Pai ce ma intereseaza pe mine ca suntem in buda cu banii, ca ne imprumutam continuu, ca nu mai avem de unde decat cu dobanzi astronomice, ca iese lumea in strada, ca nu controlam criza, etc? Pai aici e problema politica Dom’le, aici trebuie sa castige un partid sau o coalitie ca sa ne punem noi oamenii in teritoriu, sa avem control si sa dam drumu’ la treaba. Lasa ca ne pricepem noi, avem noi specialisti, stiu ei ce este bine sa faca, ce dracu ai venit tu sa ne spui acum astea. Intai preluam puterea politic, ca asa se conduce tara, nu veni tu la noi cu gargara ca esti omul lui Basescu.”

Ca omul este din alt film era foarte clar inca de la inceput. Pentru ca Croitoru nu da bine nici pe sticla, pentru ca este priceput la ce spune si pentru ca are o cariera bazata pe experienta si recunoastere. Ca a fost recomandat de Basescu sau ca vrea o cariera politica pot fi lucruri luate in discutie fara indoiala. Nu spun ca opozitia ar fi trebuit sa stea drepti si sa dea curs solicitarilor lui Croitoru. Nu spun ca nu trebuie sa se lupte ca sa il dea jos pe Basescu. Spun doar ca acesta este modul de gandire si de abordare al majoritatii politicienilor romani. A caror calitate umana in primul rand este mai mult decat indoielnica. Ca sa nu mai vorbim de cea morala, intelectuala, etc. Asa cum am mai spus, atata vreme cat pe ecrane ruleaza numai filme cu cei care sunt acum “tatici” in politica si mass-media, Romania va avea chipul si asemanarea filmului ce ruleaza.

Nelamuriri apolitice

Tuesday, October 20th, 2009

Ca sa lamuresc nelamuritii o sa fac cateva precizari. Laurian Lungu cel anuntat de Lucian Croitoru – prim ministrul propus de Basescu, este fratele meu si viceversa. Laurian este tehnocrat pana in maduva oaselor si consider ca politica il lasa la fel de indiferent cum ma lasa pe mine un meci de box. Prin urmare nu este implicat politic de nici un fel si va spun asta cu toata certitudinea. Faptul ca a fost anuntat de Croitoru se datoreaza strict faptului ca cei doi sunt printre singurii profesionisti macroeconomisti ai Romaniei. Faptul ca se apreciaza si se respecta, ca lucreaza impreuna, sunt cateva lucruri care ii leaga.

Ca sa imi dau si eu cu parerea, consider ca Basescu nu il doreste pe Croitoru ca prim ministru. Ar fi un lucru senzational ca acesta sa intoarca toate calculele si sa castige suportul opozitiei. Dar nu cred. Croitoru ar fi cel mai bun prim ministru pe care l-a avut Romania dupa 1989. Asa consider eu si puteti sa ma contraziceti sau nu. Tocmai de aia nici NU o sa fie Croitoru prim ministru. Pentru ca Romania nu este pregatita pentru profesionisti si pentru ca nu se poate ca tara asta sa aiba un om competent ca premier. Pentru ca cei care NU se duc la vot sunt preponderent cei inteligenti (nu o intuiesc eu, o spun studiile facute la urne). Pentru ca au si ei dreptate, cand isi pun intrebarea “pe cine sa aleg”?

Am mai spus-o acum cateva luni de zile ca tot circul este pentru alegerile prezidentiale. Basescu nu isi poate permite sa piarda. Ar urma mari probleme pentru el. La ora actuala are o opozitie foarte puternica, fara un opozant puternic in opinia mea. El poate fi cartea pierzatoare pentru el daca intelegeti ce vreau sa spun… Cine crede ca Basescu este pe duca, se insala. Basescu este omul care negociaza pana in ultima secunda posibila si chiar dupa ce s-au incheiat negocierile. Faptul ca are probleme pe plan extern este lucrul care este cel mai rau pentru el. Consider ca aceasta coalitie de moment care pare atat de hotarata, este la o aruncatura de os de a fi dezbinata. Este suficienta parerea lui Patriciu ca sa o dea PNL-ul la intors, este suficient un tinut autonom pentru UDMR ca sa iasa Croitoru premier.

Revenind la Laurian, sper sa nu iasa Croitoru premier. Nu pentru ca nu mi-as dori sa am un frate ministru. Ci pentru simplu fapt ca Romania si majoritatea romanilor nu sunt pregatiti pentru a fi condusi de oameni profesionisti si onesti. Pentru ca cercurile de interese nu doresc profesionalism si ordine, previziuni corecte si reglementari.

Eu cred ca suntem exact acolo unde trebuie sa fim. Ca popor si ca tara…

Noi vrem respect

Thursday, October 15th, 2009

Acu vreo 2 zile, adica inainte sa se aprinda steluta rosie la masina, treceam prin centrul Brasovului. Circulam pe propriile picioare si asteptam in spiritul civilizat european, culoarea verde a semaforului, pentru a traversa strada. Privirea mi-a fost atrasa de o placa mare pe care scria “Noi vrem respect”. E vorba despre campania de la Realitatea TV. A carei idee nu este rea. Atat.

Revin si spun ca ma uitam la placa amplasata in fata primariei din Brasov. Brusc incepe sa bata vantul, si spre amuzamentul meu amar, placa cu “Noi vrem respect” da pe spate exact peste trandafirii din fata primariei.

Campania cu “noi vrem respect” pleaca in sine  de la o idee corecta, pe principiul ca de multe ori trebuie sa ceri ca sa ti se dea ceva. Realitatea (nu cea de la TV) este insa cu totul alta. Copilul mic sta in fata magazinului cu jucarii si striga de ii pleznesc plamanii ca vrea camionul din vitrina. Mama incepe prin a-i explica linistita ca nu are bani si ca o sa il cumpere cand va avea resursele necesare. Copilul nimic, oracaie si mai al naibii, vrea camionul si basta. Mama, vadit enervata, il trage de mana pentru a-l indeparta de vitrina si implicit de tentatia numita camion. Copilul se tavaleste pe jos, urla, devine isteric si spune ca nu pleaca de acolo pana nu i se cumpara camionul. La capatul rabdarii, mama ii serveste copilului aproximativ 2,5 perechi de palme si il taraie cu forta, tragandul din fata vitrinei. 

Cateva ore mai tarziu, inghesuit in camera lui, cand lacrimile i se uscasera pe obraji, copilul gandeste: “lasa ca o sa ma fac eu mare si o sa fac o gramada de bani ca sa imi cumpar camionul ala. Si o sa defilez cu el prin fata lui mama, iar ea o sa se oftice ca il am si nu o sa o las sa se joace cu el.” In partea cealalta a apartamentului, printre calculele mamei despre cum va plati intretinerea in prima luna de iarna se strecoara parerea de rau ca nu a putut sa ii cumpere copilului o jucarie pe care acesta si-o dorea atat de mult. Cuprinsa de amaraciune, mama se consoleaza: “…lasa, o sa creasca el mare si o sa inteleaga de ce nu am putut sa ii cumpar camionul. Si oricum peste cativa ani o sa isi dea seama ca nu mai are nevoie de el. Oricum nu o sa ii foloseasca la nimic…”

Respectul il ceri numai daca respectivii sunt capabili sa il ofere. Chiar si daca il obtii in acest mod, este suficienta prima pala de vant ca respectul sa dispara. Astazi respectul se castiga…

Pareto pe cale de disparitie

Tuesday, October 13th, 2009

Observ din ce in ce mai interesat ca odata cu trecerea timpului regula 80/20 se aplica mai des si mai accentuat. Sa poate sa stiti ca 20% din jochei castiga de regula 80% din curse. Sau ca 80% din consecinte sunt determinate de 20% din cauze. Si exemplele pot continua, pentru cine e interesat, vezi legea lui Pareto.

Necunoscandul personal pe Dl Pareto, discutam zilele trecute cu persoane care nu cred in scenarii, ci in functionarea economiei de piata, a mecanismelor financiare, a bancilor, a intregului sistem. Ei bine, si eu cred. In masura in care spunea si Churchill ca suntem cu totii niste insecte dar eu sunt convins ca sunt un licurici. Un anume Scott spunea ceva de genul ” singurul fel in care pot sa adorm noaptea este sa-mi imaginez ca exista o clica secreta de “papusari” extrem de competenti, care se ocupa de luarea deciziilor importante, in vreme ce politicienii nostri alesi dezbat arderea drapelului si definitiile casatoriei.” Mi-au placut mult vorbele simpatice ale lui Scott. Daca luam in calcul ca 10% dintre pamanteni detin 85 % din averea planetei, sau mai mult, ca 2% dintre noi detin 50% din bogatia planetei, eu cel putin am o imagine destul de ideala despre economia de piata atat de iubita si de trambitata. Din cate institutii financiare sunt in lumea asta, mai putin de 100 administreaza 1/3 din bunurile financiare ale planetei.

Mergem si in sectorul religios daca vreti, din peste 4000 de religii, cam 12 au peste 10 milioane de credinciosi iar Islamul si Crestinismul depasesc pragul de 1 miliard fiecare. Sau in cel armat, cam 10% din populatia mondiala (Rusia si SUA) controleaza peste 90% din arsenalul de arme nucleare operationale. NATO impreuna cu SUA reprezinta 12% din populatia globului si cheltuiesc peste 80% din fondurile globale destinate scopurilor militare.

Politica:). Asta este o gluma. Din peste 200 de tari ale lumii doar cateva ridica mainile ca sa voteze fara sa se uite in jur. Cateva au drept de veto la ONU. Prin urmare, puterea produce mai multa putere.

Poate ca am eu prea multe scenarii in cap:) dar lasati-ma cu criza si mecanismele functionale ale economiei. Or fi si ele bune la ceva pe planeta asta. Sa faca mult praf. Si in tot praful acesta eu pun ramasag ca peste cativa ani legea lui Pareto o sa fie perimata. Atunci o sa apara legea mea:D ceva de gen 90/10 sau chiar mai mult, 95/5. Desi nu doresc sa am dreptate…

Profesoara de limba si literatura romana

Thursday, August 13th, 2009

Saptamana trecuta am incheiat un seminar la care am avut parte de unul dintre cele mai heterogene grupuri pe care le-am intalnit in Romania. Dintre participanti a facut parte si o doamna profesoara de limba si literatura romana. La finalul seminarului, asemeni tututror participantilor, aceasta si-a exprimat parerile cu privire la seminarul ce tocmai se incheia. Spre deosebire de toti ceilalti participanti, ea a vorbit cu totul altfel. Poate pentru ca era profesoara de romana sau poate ca asa e normal, ca oamenii sa vorbeasca diferit… Oricum, ea mi-a adus aminte de toate profesoarele de romana care “le-am avut” in decursul anilor in care am studiat aceasta limba in mod organizat. Am realizat ca toate mi-au fost dragi, cu toate toanele si comportamentele lor greu de tolerat uneori (de catre un tanara neinteles:). Daca pe una dintre profesoare o isterizam pentru faptul ca eram “branza buna in burduf de caine”, pana la urma aceasta a facut contestatii pentru mine si s-a batut pentru drepturile mele fara ca eu sa ii fi cerut vreodata acest lucru. Pe doamna de romana din liceu am scos-o afara din clasa la cutremurul care a avut loc cand eram eu in clasa a 10-a.  Apoi am avut o profesoara de romana care mi-a scris pe teza 10+ si mi-a multumit ca “i l-am redat pe Nichita” (n.r. Stanescu).

Vazand-o pe “doamna de romana” de la seminar, mi-am amintit ca ei si colegelor ei le datorez o buna parte din ce fac acum, din drumul pe care l-am urmat in viata. Atat cat m-am priceput, cat mi-a placut sau cat am fost capabil, am invatat si am utilizat limba romana si consider ca acesta este un lucru care mi-a netezit sau mi-a ingreunat drumul in viata.  Femei ca aceasta sunt cu totul speciale, si chiar daca nu conduc Mercedes sau BMW, nu au vila in Monaco si nu fac parada cu lucruri de firma, sunt oameni carora multi dintre noi le datoreaza un simplu multumesc. Poate ca am avut eu “noroc” de profesoare de romana care isi faceau meseria cu pasiune si dedicatie, poate ca mi-a placut mie limba si literatura romana. Poate ca sunt numai amintiri pe care mi le-au trezit cuvintele profesoarei de la seminar.

E “mare lucru” sa faci ceva cu pasiune si cu dedicatie in ziua de astazi…

Criza incepe imediat

Tuesday, August 11th, 2009

Mi-am exprimat acum ceva vreme parerea vis-a-vis de minunata criza economica. Pentru ca totul este in schimbare, revin acum cu cateva ganduri. In primul rand, imi mentin parerea ca o criza afecteaza daca are ce. Adica deregleaza mecanisme acolo unde acestea functioneaza. Un exemplu elocvent este faptul ca Germania si Franta au inceput sa isi revina. Evident pentru ca au din ce sa isi revina. Acolo a functionat ceva inainte iar acum incepe sa functioneze din nou. In Romania nu este cazul. Si totusi, avem o criza si in Romania…

In afara de speculatorii si investitorii de pe piata imobiliara, sunt afectate destul de puternic cam toate tipurile de small business. Nu intru in detalii… Consultandu-ma cu mama omida pot sa prevad ca iminenta venire a frigului, alegerile prezidentiale si ratele imprumuturilor externe care trebuie returnate incepand cu aceasta toamna, vor produce un efect destul de nedorit. BNR-ul va incerca sa tina totul in frau macar pana la alegerile prezidentiale. Pentru ca… stiti voi. Frigul insa va declansa obisnuita scumpire a utilitatilor, iar Ucraina se poate juca in functie de cositele blonde ale “premierei” cu gazul pe care noi il ardem. Sumele pe care trebuie sa le rambursam vor afecta destul de mult un buget instabil, pe care nimeni nu mai stie cum sa il redreseze. Se vor lua masuri populiste inainte de alegeri pentru ca miza este mare. Foarte mare de data aceasta. Asta se traduce din nou in bani. Apoi, acum incep concedierile. Cele masive. Stop. Nu sunt un pesimist.

Paradoxal poate, criza aceasta putea fi o oportunitate pentru a aduce Romania mai aproape de standardele UE. Cel putin asa consider eu. Evident insa ca in loc sa ne exploatam atuurile cum ar fi cel agricol (cu cat pamant ne-a mai ramas) si turismul pentru cei din est si nicidecum pentru cei din vest cum face blondina noastra, noi ne-am incapatanat sa facem “industrie” si turism de mana a 3-a pentru somerii germani si francezi. Si nu este vorba numai de asta. Cred din ce in ce mai mult ca in acest moment chiar nu conteaza cine este la guvernare. Oricate bune intentii ai avea, presupunand ca vrei sa faci bine si sa scoti tara asta din impas, te vei lovi invariabil de retelele foarte bine organizate ale informarii, mass-mediei, structurilor economice partenere. Sunt practic o mana de oameni fara de care nu poti misca mare lucru la nivel macro in Romania. Pentru ca oricand vor ei te pot defaima, supune, distruge chiar daca doresc sa faca asta. Aceasta caracatita controleaza de fapt, iar restul sunt pestisori ce graviteaza printre tentaculele ei. In aceste conditii, oricine ai fi si orice plan functional ai avea, o sa sfarsesti ori prin a te alatura caracatitei, ajutand astfel la cresterea altui tentacul, ori vei sfarsi facand un small business sau evadand in alt sistem. Sau poate si mai rau de atat…

Oricum ar fi, criza incepe imediat. O spun eu, un optimist…

Contracandidatul

Tuesday, June 2nd, 2009

Ce va propun sa vedeti s-a intamplat acum cateva saptamani. Priviti intai si apoi daca aveti rabdare si interes, cititi si care este parerea mea…

YouTube Preview Image

Bun, asa arata contracandidatul la presedentie. L-am cunoscut pe Crin Antonescu cu ceva timp in urma, pe vremea cand era ministrul tineretului si sportului. Nu s-a schimbat mult de atunci. Desi, la cata politica damboviteana a prestat, ma asteptam la mult mai mult. Limbajul nonverbal din clip, stangacia exprimarii in limba romana si cel mai important atitudinea pe care o are, din punctul meu de vedere lasa foarte mult de dorit. Nu ma intereseaza nici de cum vorbeste in limba engleza, nici cum vorbeste franceza. Eu vad un om fara atitudine adecvata in fata unui dulau de presa. Nu vad sa se foloseasca de diplomatie (din punctul meu de vedere era cea mai recomandata atitudine) pentru a iesi din situatia penibila, nu vad spontaneitate, nu vad nici macar o presupusa “aroganta” sau siguranta de sine pe care o are un parlamentar, asta ca sa nu vorbim de un sef de stat. Vad un om care este obisnuit cu impunerea unor idei (ma gandesc aici la Dinu Patriciu), o persoana care deocamdata joaca in liga de pustani. Nu are stil, este inca prea emotiv, nu stie sa improvizeze, lipsa de diplomatie. Se vede lipsa unei situatii financiare proprii solide. Vremea presedintilor saraci si cinstiti este cam apusa din punctul meu de vedere… Nu poti sa rezisti intr-un asemenea post daca nu ai popularitate si nu impui respect . Iar respectul nu se impune facand declaratii si citind discursuri. Nu se impune daca ai o freza cool si un fizic placut. Cat despre popularitate…ceva se intampla din moment ce Crin Antonescu este promovat atent pe toate posturile TV si nu numai…

A nu se considera ca fac campanie cuiva:). Este doar o parere personala. Oricum, presedintele Romaniei va fi ales cu atentie:D. Votul romanilor va fi doar o consfintire a unei decizii luate anterior. Este tot o parere personala…