Archive for the ‘Politic’ Category

Incotro?

Tuesday, April 16th, 2013

Ieri am ascultat partial o discutie in care subiectul principal era regretul de a fi nascut in Romania. Amarati, oamenii isi compatimeau originile si faceau un lucru pe care romanii stiu sa il faca bine: planuri despre cum sa plece din tara. Pana aici nimic deosebit. Mobilitatea este astazi un lucru mai mult decat necesar iar judecata trebuie sa apartina celui care si actioneaza. Cel putin asta este parerea mea. Asa cum ii sta bine omului altruist, am centrat subiectul pe persoana proprie…

Pentru mine inseamna foarte mult faptul ca m-am nascut in Romania. Daca puteam sa aleg, nu stiu daca Surinam, Kenya, Luxemburg sau Canada ar fi constituit alternative. Ramanem deci la Romania. Cred ca este o postura privilegiata. Multumita parintilor nu am murit de foame la varsta frageda, iar multumita sistemului (sistemelor mai corect spus) nu am crescut intr-un mediu static. Mi-am pus intrebarea de ce prieteni si amici de-ai mei au fugit din tara in vremea comunismului. Evident ca nu de prea mult bine pe care nu il mai puteau suporta. De ce oare nu fugeau francezii in Romania in aceeasi perioada? Sau englezii? Ce, e stupida paralela? Lumea pleaca la “mai bine”, iar pentru aproape toti, aceste 2 cuvinte se transpun in conditii mai facile, mai sigure si mai de viitor pentru familia ta. Si totusi, atunci cand vii “din spate” ai un mare avantaj. Poti sa observi ce fac cei din fata si stii cum este sa fii si in spate.

Prin minte imi fug imagini pretioase. Vad oameni din diferite zone ale tarii comportandu-se atat de diferit in situatii similare. Vad esecul primelor misiuni economice organizate impreuna cu un grup de prieteni. Cresc langa rigurozitatea si spiritul antreprenorial olandez. Urmaresc cu mirare dezlanarea unor popoare africane care alta data erau lideri ale unui mare imperiu. Traiesc la maxim in spiritul asiatic japonez, invat despre budism si imi fac opinii personale puternice despre convietuirea impreuna cu alte 14 nationalitati simultan. Imi dau seama cat neadevar este in unele manuale de istorie si trec relativ usor peste dezinformarea cauzata de mass media. Apreciez spiritul maghiar si indragesc rigurozitatea austriaca, petrec in felul spaniol nopti nebune pe plaja si invat ca o cafea se savureaza si 2 ore in acceptiunea insulara italiana. Imi doresc spiritul sarbilor de vointa si de echipa asa cum raman mirat de caracterul dual al multor asiatici. Nu pricep cum poti sa te piepteni la sub brat ca si barbat urguayan si inteleg ce simt multi mexicani atunci cand vine vorba despre USA. Trecand prin dezinformare sau marginalizare inteleg cum se simt multi moldoveni de peste Prut si de ce nu va fi usor sa avem curand valori comune cu tiganii. Imaginile contiuna sa se succeada, incerc sa ma opresc si sa trag o concluzie daca este cazul.

Faptul ca m-am nascut in Romania mi-a dat prilejul sa vad lucruri si sa fiu in situatii imposibile in alt context. Am incercat sa i-au tot ce este mai bun de la altii si sa fiu in garda fata de ce este mai rau. Am observat ca civilizatia moderna in adevaratul sens al ei, te face sa fii mai bun, mai sensibil, mai incolonat si foarte previzibil. Iti pierzi insa din spiritul de supravietuire, de inovativitate, de a trai viata asa cum ti-o doresti. Asta daca ajungi sa stii ce iti doresti. Incadrarea intr-un sistem avansat al democratiei si civilizatiei iti confera evident unele avantaje apreciate de catre fiinta umana si considerate a fi o viata mai buna. Insa te vor priva in mod evident de altele. De curiozitate, de dorinta de schimbare, de a afla cum este sa iti fie greu cu adevarat, sa suferi si sa fii in postura in care trebuie sa lupti pentru ceva ce ti se cuvine in mod normal.

Incotro trebuie sa mergem?

Oriunde vrem. Nimic nu este gresit atata vreme cat ne asumam pretul pe care il platim pentru actiunile noastre.

Leaderul

Thursday, September 6th, 2012

Zilele trecute rememoram cateva din concluziile personale necesare pentru a prezenta un nou training de leadership. Personal consider ca “chestia asta cu leadershipul” nu o poti mesteca cu nimic daca nu ti-o doresti sau ti-ai dorit-o macar o data in viata, si daca nu ai practicat-o deopotriva. Este ca si cum ai incerca sa ii explici unui coleg ce gust are carnea de vita, tu fiind un vegetarian convins intreaga ta viata. Din invatarea mea experientiala, cumulata cu partea observationala, este clar ca liderii sunt rari in general, iar cei autentici sunt cu atat mai greu de gasit/identificat. Faptul ca ii gasesti atat de greu, face ca exercitiul conducerii sa fie atat de pretios. Daca oricine ar putea sa conduca, atunci cat de valoros ar mai fi acest lucru?

Daca ar fi sa caut un leader, cu siguranta ma voi uita in primul rand acolo unde lumea are parte de mult inconfort. Cand toata lumea o duce bine, este destul de improbabil sa vezi un leader autentic. De regula, inconfortul genereaza acele energii care duc la aparitia leaderului. Prin urmare, cauta acolo unde este disconfort si vei gasi si locul unde ai nevoie de un leader. Fac o paralela intre Luxemburg, Monaco, si Palestina sau Siria spre exemplu. Cat de confortabil este sa te lupti, sa stai in fata oamenilor rostind discursuri mobilizatoare, sa te opui unei idei de pace si stabilitate, sa iti asumi riscuri, sa te razvratesti si sa contesti autoritati mincinoase, legi partizane sau lucruri impuse cu forta? Eu cred ca astazi lumea are nevoie din ce in ce mai mult de leaderi autentici, insa, deloc paradoxal, aceasta necesitate ramane undeva la acest stadiu fara un grad de materializare incurajator. Fiecare om are o putere de lupta, un grad de saturatie, o limita a rabdarii. Acestea se cizeleaza, se tocesc sau se ascut pe parcursul vietii fiecaruia dintre noi. Societatea de astazi este capabila sa ofere mult stres in schimbul unor recompense puerile. Iar acest proces este vazut de catre oameni ca fiind lovitura dupa lovitura. Am intalnit foarte putini oameni care sa devina mai optimisti pe masura ce inainteaza in viata. Care sa se bazeze pe fapte, sa nu se lase doborati si sa gaseasca in permanenta solutii. Din acest bazin provin leaderii. Conducatorii trebuie sa se simta in permanenta incomod. In deplina agitatie, urmarind, planificand, rezolvand, manipuland si “vizionand”. Atunci cand starea de incomoditate dispare, cu siguranta leaderul in cauza si-a atins potentialul maxim. De aici incolo incepe panta descendenta ca leader, insa nu neaparat si ca om.

Ieri auzeam o intrebare; ce nevoie avem de conducatori, de “liderii astia”? Raspunsul l-am gasit ca si multe altele, tot in natura, si probabil ca exista acolo de multi ani. Ca vrem noi sa acceptam sau nu, nu exista cireada fara cel/cea care o conduce. Nu exista jungla fara rege si ocean fara o vietate dominatoare. Cineva trebuie sa conduca, fie ca o face bine sau prost. Leaderii nu sunt prin definitie numai buni. Insa cei care se intreaba de ce trebuie sa conduca cineva, sunt exact cei care au nevoie de leaderi. Sunt cei care se vor invarti in cerc toata viata pentru ca nu este cineva care sa le arate ca exista un drum in stanga sau in dreapta. Pozitia de conducator este una ravnita, dezavuata, batjocorita, corupta, injurata sau visata. Poate fi una sau toate deodata. Dar pentru a simti gustul carnii de vita, trebuie sa o gusti macar, chiar daca esti vegetarian…

Varza politica

Tuesday, July 3rd, 2012

Natia noastra politica este atat de slaba din punct de vedere calitativ incat imi este dificil sa imi exprim si punctul de vedere. Nu, nu este sentimentul de scarba pe care il incearca mai mult de 50% din populatia tarii cu privire la fenomenul politic romanesc. Este mila, frustrare, neputinta.

Tragem o linie succinta si vedem cum un fost prim ministru si presedinte de partid nu doreste sa execute o pedeapsa dictata in propria tara. Am mai scris de asta, insa scenariile si fortele mobilizate in acest sens sunt de tot rasul pentru niste oameni care se presupune ca stiu sa faca strategii si sa gandeasca. Apoi se schimba ministru dupa ministru de zici ca avem de-a face cu un guvern itinerant. La o saptamana, doua, vine unul pleaca altul. Imi dau seama cata debandada este in ministerele acelea. Sunt numiri de sefi peste noapte, care semneaza cate ceva important si apoi sunt revocati din functie pentru ca au gresit:). Altii dau legi si dizolva comisii importante cu o zi inainte sa le expire mandatele interimare. Apoi apare faptul ca primul ministru a plagiat. E clar ca asta este, si pot sa pun ramasag ca 80% din cei care sunt la varful politicii romanesti au lucrarile de doctorat (daca au asa ceva) scrise de oricine altcineva decat de ei insisi. Probabil partial plagiate. Bun sau rau, asta este ce putem noi in momentul de fata. Ca popor si ca alesi care sa ne conduca. Oricum, tot ce am enumerat mai sus sunt lucruri care ne arata cat de slabi suntem, cata coloana vertebrala avem. Mai ales cand vine vorba despre politica.

Lucurul care mi se pare de departe cel mai grav, pe langa toate derapajele curente, este conflictul Basescu – Ponta in ce priveste reprezentarea Romaniei la Bruxelles. Nu doresc sa comentez nicidecum conflictul. Din punct de vedere politic sunt jocuri, legi, tertipuri, etc. Toate pot fi accesate sau jucate la limita bunului simt si al legii. Dar…altceva ma intereseaza pe mine ca si cetetean al acestei tari. Exista o decizie a unei Curti Constitutionale a Romaniei. Ca a fost sau nu influentata de Basescu, nu ma intereseaza absolut deloc. Este o decizie perfect legala. Punct. In primul rand un prim-ministru ar trebui sa o respecte. Nefiind partizanul lui Basescu sau Ponta pot sa afirm doar ca orice cetatean al acestei tari este in momentul de fata indreptatit sa NU respecte o hotarare a unui organism juridic romanesc. Daca primul ministru da un asemenea exemplu, oare cum pot reactiona oamenii “de rand”? Cu ceva vreme in urma, acelasi lucru il spuneam despre Basescu si despre faptul ca imaginea pubilca pe care o proiecteaza el, se rasfrange comportamental si in societatea noastra. Nu este cu nimic diferit, chiar mai grav ceea ce a facut Ponta. Singurul lucru pozitiv in intamplarea aceasta este faptul ca Basescu nu s-a mai dus la Bruxelles, s-a evitat o situatie absolut penibila. De acum inainte, cred ca o sa plece fiecare cum apuca, care pleaca primul ala ocupa locul:D.

Lupta politica are limitele ei (sau nu…) care nu trebuie sa depaseasca niciodata interesul national, al cetatenilor. In intreaga lume se fura, se vinde, se omoara, se dezbina si se uneste in numele politicii sau al unor interese de grup. Unele pe fata, altele pe la spate. Insa oamenii aceia care sunt acolo sa conduca o tara, nu au sub nici o forma dreptul, moralitatea, si orice altceva vrei, sa lupte contra propriului popor. Cu zambete idioate pe fata, cu nonsalanta si cu puterea data de bani sau legea pe care ei o fac sau o schimba, ne conduce o clasa politica formata in mare majoritate de coate goale””, oameni fara coloana si scrupule, fara tara si crez, ca sa nu mai vorbim de bun simt sau buna crestere. Macar de ar avea minima inteligenta sa se consulte cu specialisti in domeniile pe care le conduc. Ca de pus oameni competenti acolo nu poate fi vorba, pentru ca aia nu executa orbeste tampeniile dictate.

Omul de azi se hraneste si traieste cu nevoia de schimbare. De aceea spera la infinit. De aceea inca crede. De aceea apar partide noi, altele isi schimba culoarea si liderii. Probabil ca daca ar ramane aceleasi partide, denumiri si conducatori, ar ajunge sa voteze 10% din populatie… Una peste alta, mi se pare mie sau nu, este cea mai ezitanta guvernare a Romaniei de dupa ’89. Ramane de vazut daca asta este un lucru bun sau nu.

Performanta Consiliului Judetean Brasov

Wednesday, May 23rd, 2012

Azi am primit un material interesant. Ca tot este campanie electorala, normal ca apar tot felul de informatii care sa avantajeze pe unii sau sa dezavantajeze pe altii. Informatiile ma interesau din perspectiva unui proiect pe care doream sa il propun spre finantare Comisiei Europene. Si uite asa am ramas in totala admiratie si extaz cand am vazut tabelul de mai jos. La ultima pozitie o sa vedeti numele judetului in care am crescut. Cu care chiar sunt mandru si despre care imi place sa cred ca are cea mai frumoasa resedinta de judet din Romania – orasul Brasov, fara a face vreo aluzie la sloganuri sau idei de politica. Ei bine, am cel putin 8 amici care imi vin acum in minte, care au atras prin intermediul unor organizatii sau companii marunte, cel putin de 2 ori mai multe fonduri structurale decat a reusit sa atraga un intreg Consilu’ Judetean Brasov.

Nu fac campanie electorala nimanui. Ma intreb oare cat de vinovati sunt oamenii judetului Brasov pentru aceasta realizare mareata? Sau o fi numai vina unora dintre noi? Sunt convins ca se simt atat de vinovati incat nu pot sa doarma bine noaptea:). In orice caz, recordul de eficacitate al celor care au adus in judet aceasta impresionanta suma de bani ar trebui afisat in toate locatiile publice, asa cum se facea pe vremuri cand se anunta ca “vine” holera in sate. Asemanarea nu este intamplatoare…

Sursa: Institutul pentru Politici Publice Bucuresti – Mai 2012

Cat de departe

Tuesday, May 22nd, 2012

Are ceva din genul country, are si acorduri dnitr-o melodie destul de cunoscuta, insa este o aparitie care imi place din ce in ce mai mult, mai ales mai ales in mijlocul campaniei electorale:)…

Rascoala cartofului

Wednesday, March 14th, 2012

In Grecia a aparut un scurtcircuit in materie de cartofi. Producatorii nu mai vand intermediarilor sau magazinelor, se duc si varsa cartofii pe un camp din apropierea oraselor, unde oamenii vin si cumpara in mod direct. De ce vin cumparatorii tocmai acolo? Probabil pentru ca pretul este de aproape 3 ori mai mic decat cel din supermarketuri. De ce fac acest lucru acum si nu l-au facut si acum doi sau zece ani de zile? Probabi pentru ca din nevoie. Pentru ca este “criza”, pentru ca nu mai au incotro. Pentru a protesta fata de preturile mici cu care le este cumparata marfa, fata de preturile mari cu care o revand intermediarii.

Pentru cine este interesat, poate sa afle care este pretul real de productie al unei perechi de pantofi clasici, al unui telefon, al unei haine, al unui pachet cu detergent. Pentru cei care nu cunosc acest aspect, s-ar putea sa fie destul de interesant. Chiar si atunci cand sunt reduceri de 70-80%%, companiile vand in continuare, in cele mai multe cazuri, in profit. Dar uite ca atunci cand cutitul ajunge la os, incepe sa ne intereseze ceea ce ar trebui sa ne intereseze inca de la bun inceput. Asa este in majoritatea cazurilor din viata. Cat timp ne merge bine, nu stim sa apreciem de ce ne merge bine. Cand situatia devine albastra, incepem sa cautam solutii la ceea ce ni se pare ca sunt probleme. Ideea este simpla; problema era si “inainte”, insa nu pentru noi, cei ce vindeam cartofii. Era pentru cei care ii cumparau, pentru ca dadeau aproape de 3 ori peste pretul onest. Noi, vanzatorii de cartofi, “ne descurcam”, de ce sa ma intereseze pe mine ca exista un om care munceste ca si mine si da de 3 ori pretul onest? Uite ca acum, nu ca mi-ar pasa, dar ceva ma uneste cu acel cumparator; saracia, si nevoile, si neamul, daca este sa citez din manualul de limba si literatura romana.

Sistemul care conduce lumea in momentul actual a dezvoltat un lucru simplu si inteligent; a creat comunitati din ce in ce mai mari, care nu fac in fapt nimic. Care nu sunt capabile de nimic important. Pe Facebook spre exemplu, sunt unii care cultiva morcovi si muncesc la ferme virtuale. Altii castiga premii in acelasi mod. Isi posteaza poze si comenteaza la remarcile prietenilor prietenilor lor. Altii ies la agatat de pectorali sau funduri pozate nevinovat. Ce a dezvoltat Facebook in afara de o platforma de socializare virtuala? Ce au de castigat cei ce folosesc asa ceva? O sa mi se spuna ca isi gasesc colegii de clasa plecati peste hotare. Bun, altceva? Se pregatesc cumva pentru viata de fermier? Sau arata altora cat de inteligenti si frumosi sunt? Sau poate ca isi dezvolta magazine virtuale pentru a-si vinde produsele? Facebook nu exista decat pentru ca cineva doreste putere, informatii, bani, influenta, control. Nu spun ca nu exista si aspecte pozitive intr-o retea de socializare virtuala precum aceasta. Spun doar ca ea isi urmareste scopul creatorilor ei si nicidecum o viata sanatoasa, onesta, progresiva pentru cei care o folosesc. Este daca vrei, acelasi principiu ca in cazul comertului cu cartofi. Atunci cand va aparea prima criza majora in reteaua sociala, o sa vezi ca lucrurile se vor schimba radical, insa nu in sensul crizei din Grecia, pentru ca aici nu vorbim de intermediari. In companiile multinationale exista o multime de angajati care nu sunt capabili sa solicite ceva in mod comun, dar sa provoace o schimbare in interesul lor. Pentru ca si aici aveam de-a face cu un sistem bine pus la punct. Un sistem care disciplineaza si individualizeaza. Fiecare pentru el se ascunde de fapt sub sloganul ca noi suntem de fapt o mare familie, o imensa echipa de succes.

Toate aceste sisteme nu fac altceva decat sa speculeze natura umana. Gasesti punctele vulnerabile si apesi in mod constant pe ele. Obtii un sistem care poate fi cu greu doborat. Pana la urma cine are interesul sa doboare un sistem? Daca cei ce l-au creat cu siguranta nu, atunci putem sa vorbim doar de cei care fac parte din el. Iar acestia sunt invatati sa rabde mai mult, mai des, sunt conditionati de propriile lor dorinte si slabiciuni. Pe care, din fericire spun eu, cu totii le avem.

Nu cred ca rascoala cartofului va continua mult timp, asa cum nu cred ca se va extinde si in alte domenii. Nu cred ca va deveni un fenomen de masa. Desi trebuie sa recunosc ca ar fi un lucru extraordinar. Ar contrazice toate teoriile si gandurile mele. Dar nu mi-ar pasa nici un minut de asta. Pentru ca in primul rand trebuie sa (re)invatam sa ne pretuim pe noi ca oameni. Pentru majoritatea dintre noi, inca nu se pune problema de a lupta pentru supravietuire. Doar pentru “marire”.

Gandeste, Simte, Traieste

Thursday, March 1st, 2012

Probabil ca aceste 3 cuvinte sunt baza unei perspective de viata. Asa cum o percep eu. Ordinea este usor interpretabila uneori. Poate e bine sa simti si sa gandesti simultan. Sau sa simti intai? Dar daca intai traiesti si apoi incepi sa rationezi la ceea ce tocmai ai experimentat, trecand prin diferite stari pana cand o sa simti rezultatul final?  Gata, ca abstractizez:).

Sa presupunem ca ai puterea de a schimba multe lucruri materiale in aceasta lume. Cu siguranta o sa doresti sa schimbi din ce in ce mai multe, pentru ca asta inseamna puterea. Poate ca unii cred ca este altfel. Ca cei ce detin puterea doresc pace si prosperitate, doresc sa ii aduca si pe ceilalti acolo langa ei, sa conduca si sa imparta impreuna roadele muncii lor. Desigur ca asa este… Revin la puterea unora de a schimba. Utilizezi un regim ca sa capeti si mai multa putere. Utilizezi religia pentru acelasi lucru. Astazi totul este mult mai simplu. Astazi exista teama suprema: banii. Pentru ei esti dispus sa renunti la multe din valorile tale. Sistemele de valori sunt date peste cap intr-un mod exacerbant. Asa a aparut “criza”. Sa spunem ca cineva smart vine si iti ofera tocmai pentru ca tu iti doresti. Iti doresti pentru ca are si vecinul, pentru ca ai vazut reclama la Tv, pentru ca e trendy sau pt ca traiesti intr-o societate in care “asa face toata lumea” . Si atunci te indatorezi, putin cate putin. Te simti stapan pe situatie pentru ca incepi sa castigi si mai multi bani. Iar asta te indeamna sa spui ca “imi permit” si uite asa apare un Tv mai mare, o masina mai luxoasa, vacante exotice, o casa in plus. Dintr-o data, in culmea fericirii si dezvoltarii tale, apare “criza”.

Ce este de fapt “criza”? Criza este atunci cand ti se spune simultan, din doua parti distincte: nu va mai putem acorda credite deoarece nu intruniti conditiile si ne pare rau dar salariul Dvs s-a diminuat cu X% sau mai rau, s-a facut o restructurare si faceti parte din acest proces, trebuie sa va cautati alt loc de munca. In acel moment incepe indoiala, apoi problemele. Muncesti mai mult, te zbati mai mult, si iti tot este in zadar. Este prea tarziu pentru multe. Totul valoreaza din ce in ce mai putin. Treptat intervine disperarea, si in cele din urma apare resemnarea. Nu este o reteta valabila universal dar este cea mai des intalnita. Acum incepti sa accepti criza. Poate dupa cateva incercari de lupta, pui capul in pamant si incerci sa mai salvezi ce se poate. Nu mai ai putere nici macar sa protestezi. Il suspectezi pe prietenul tau, ii furi jobul daca se poate. Mai bine sa planga mama lui decat mama ta. Si uite asa anul trecut creste cu 30% numarul de arme vandute in SUA. Se instaleaza teama, panica, dorinta de individualizare si de protejare a propriei persoane sau a bordeiului familial. Mass media “ne ajuta” cu prisosinta ca doar este o unealta a puterii. Internetul ne tine in scaune cu ochii lipiti de monitoare. Da, aici mai este nevoie de o ACTA ca sa se lamureasca lucrurile asa cum vrea puterea. Comunicatiile sunt de mult de partea puterii. Din ce in ce mai mult, grosul se strange in buzunarele si mintile unui grup cat mai mic. A unui grup care isi doreste si isi exercita puterea. Cel mai minunat si mai magic lucru. Ceva care nu are limite si care este sexy, afrodisiac, care imparte viata si moartea. Ceva care tinde catre cel pe care il numim “puterea suprema”.

Criza este inoculata zilnic in mintea si in sufletele oamenilor “de rand”. Totul ajuta la acest deziderat. Sa semeni panica este unul din cele mai facile lucruri de pe acest Pamant. Pe acest fond, haide sa privim cifrele de afaceri ale marilor concerne, preluarile celor ce intra in insolventa, prosperitatea anumitor fonduri de investitii si a unor asociatii aparent nevinovate. Asta in care cei mici nu mai au variante de finantare. Sau daca le au, sunt calculate sa iti ajunga exact pana intr-acolo incat sa nu deranjezi mesele mari. Uneori, ca sa rozi un os aruncat de la masa bogatasilor este visul suprem. Scuza crizei este mana cereasca pentru cei ce stiu sa se foloseasca de ea, chiar daca motivatia si metodele sunt unele marsave. Stiu, mai este partea sentimentala, cea spirituala, etc. Bine, spuneti asta copiilor, si voua atunci cand sunteti calcati in picioare de mizeria de zi cu zi. Cand nu aveti unde sa stati sau cu ce sa va incalziti, cand mancati ceva ce nu stiti si munciti intr-un loc pe care il urati, si faceti ceva ce va dauneaza sanatatii voastre sau viitoarei familii.

Peste toate aceste fapte, in toata aceasta nebunie si individualizare zilnica a unei societati care tinde catre magiunul globalizarii, eu zic tot asa: gandeste, simte, traieste. Nu te va “salva” din jegul crizei. Dar vei avea mai multe sanse sa te murdaresti numai pe coate sau pana la glezne. Cu putina sansa, este posibil sa traiesti dupa cum simti si gandesti. Si poate ce este mai important, iti confera acea calitate pe care cei responsabili cu puterea au pierdut-o undeva pe drumul lor catre dorinta de a fi Dumnezeu: cea de om.

Formator

Tuesday, February 7th, 2012

Am deja cativa ani de zile de cand m-am “incununat” cu pasiunea asta. Am intalnit destui oameni care practica meseria de formator. Pentru ca este fara indoiala o meserie. O meserie care pare usoara. Pare si atat. Pentru mine este si probabil ca va ramane o pasiune si nu o meserie in adevaratul sens al cuvantului. Feedbackul unor participanti mi-a intarit convingerea ca este asa. Ei mi-au spus ca desi pe acelasi subiect, eu nu reusesc sa fac doua formari “aproape identice”. Ca in permanenta vin cu ceva ce nu s-a facut la formarea anterioara, ca apar lucruri noi si ca desi scopul final este atins, drumul pana acolo este tot timpul altul.

Gata, acum ca am stabilit eu ca sunt cel mai bun formator pasionat:D, o sa spun ca tocmai am emis un pleonasm. Un formator nu are cum sa fie altfel decat pasionat de ceea ce face. La orice curs de formare vei participa, vei vedea imediat diferenta intre un formator pasionat si unul care doar isi face “doar” meseria. Frumusetea formarii consta in faptul ca nu vei impune nimic. Consta in faptul ca fiecare persoana cat si grupul isi vor regla singuri conturile. Atat individual cat si multiplu. Consta in bogatia individuala a fiecarui cursant care este in fapt coleg cu tine. Un curs de formare este locul unde democratia isi aseaza cel mai bine fundul pe scaun dar stie sa dea din coate cand este necesar. Formatorul trebuie doar ca creeze un loc confortabil si propice, o atmosfera in consecinta, sa aiba abilitatea de a conduce firul logic. Restul il faci tu, cel care participi. Iar la final trebuie sa iti dai seama ca esti mai destept, mai motivat, mai implinit, mai dornic de dat din coate si mai ingaduitor, mai sigur de sine si poate cel mai important, ca nu ti-ai pierdut timpul si eventual banii.

O formare de calitate poate sa iti schimbe cursul vietii intr-un mod important. Si nu spun deloc lucruri marete. Poate scoate la iveala resurse personale pe care nu le constientizezi sau de care nu te crezi capabil ca le-ai putea pune in practica. Un formator trebuie sa fie cineva care sa te inspire. Care sa te faca pe tine sa iti gasesti solutii la propriile probleme, si de ce nu, chiar ale colegilor tai. Care sa te faca sa progresezi in aspecte in care el nu pricepe o iota. Este o pasiune complexa pana la epuizare, pentru ca trebuie sa fii in permanenta atent la nou si permisiv la vechi. Pentru ca nu ai voie sa ai timpi morti si pentru ca nu ai voie sa gresesti decat atunci cand vrei tu.

Nu o sa inteleg niciodata pe cineva care considera ca a invatat un anume numar de ani si ca ii ajunge. Din momentul acela incepe practic decaderea lui ca persoana. Daca nu ai dorinta de a afla, de nou si de comparatie, de progres prin propriile forte si de stimulare a capacitatilor tale, de cautare a limitelor, devii instant un stalp de baza al societatii moderne. Un purtator de card de credit si probabil un consumator fidel a ceea ce iti livreaza societatea de consum.

A, ma intrebam daca poti sa fii propriul tau formator; cred ca totii o facem in mod constant zilnic. Suntem insa limitati de propria persoana, de propria gandire, de propriul ego. Asa ca nu, nu poti sa fii un formator complex al propriei persoane. Poti sa fii cel mult acela pe care il vezi in oglinda.

Atitudine si gandire

Wednesday, January 25th, 2012

De multe ori in viata plecam cu sansa a doua. Sau cu a treia, a patra sau chiar ultima. Statistica spune neclintit ca de regula castiga cei cu primele sanse. Desigur, sunt si “surprize” insa procentual vorbind, ramanem  la ceva indubitabil. Cei favoriti castiga. Ca popor, foarte rar am plecat ca favoriti. Poate la gimnastica, la handbal candva, la oina, si la taierea copacilor din tara. Infrangerile gestionate incorect duc la complexe de tot felul, din care cele mai multe sunt cele de inferioritate. Mai poate fi vorba de aroganta, de blandete, de imaturitate si multa munca negandita. Acum ceva vreme citam o statistica in care se spunea ca suntem intre primele popoare din Europa, ca numar de ore muncite. Astazi am ajuns sa fim pe primul loc si nu cred ca trebuie sa ne bucuram deloc. Pentru ca rezultatele sunt departe de a fi tot acolo. Devenim pe zi ce trece un popor exploatat si consumator. D’ aia si suntem in UE, in cea mai mare parte:). In ultimul an am tot batut tara in lung si pe diagonala si am observat fara mirare ca majoritatea romanilor nu se considera deloc in UE. Ei spun tot timpul ca aia din Europa o duc mai bine decat noi. Revin la faptul ca muncim cel mai mult din Europa. Desigur, statistic o sa spunem. Dar in statistica nu sunt incluse si orele suplimentare de la noi, care in marea lor majoritate sunt “la negru”. La asta se adauga un sistem sanitar calamitat de spagi si de coruptie, de emigrari de valoare ale personalului, si nu in ultimul rand de prescriptii si medicamente, tratamente si politici prescrise pentru buzunarul companiilor si nu pentru sanatatea pacientului. Peste acestea detinem un sistem de invatamant atat de perimat incat poate cu exceptia primilor ani de studiu, suntem un dezastru in care ne mocirlim zi de  zi privind fara perspectiva la cate o gura de aer pe care o mai luam datorita unor mult prea putini oameni prezenti in acest sistem.

O tara cu oameni nesanatosi si analfabeti, nepregatiti decat sa munceasca in spiritul unei gandiri de tip “executa” si “consuma”, “priveste si iti doreste”, o tara in care sistemele de valori se creeaza din ce in ce mai mult pe seama televizorului si a ziarelor de scandal. Catre asta ne indreptam, din ce in ce mai mult din punct de vedere procentual.

Eu cred ca una dintre putinele sanse pe care le avem ca popor, individ si cultura, este sa avem atitudine si sa gandim. Daca atitudinea nu am prea avut-o noi niciodata in decursul istoriei, cred ca gandirea poate fi parghia care sa rastoarne ordinea fireasca a lucrurilor. Suntem un popor pe cale de a fi indobitocit de societatea de consum. Dar inca nu suntem acolo. Inca avem sanatate mentala si inca putem sa urmam viziuni sanatoase. Interesant este si faptul ca o gandire sanatoasa va da nastere unei atitudini schimbate. Totul ar trebui sa inceapa cu “De ce?”. Ar trebui sa ne facem timp sa ne intrebam in permanenta, si sa cautam raspunsuri. Sa fim cei care stiu sa “se descurce” cum o facem de sute de ani, doar sa schimbam putin registrul. Sa ne descurcam putin mai incolo de varful bombeului.

Gandirea sanatoasa va aduce cu sine o atitudine sanatoasa. Nu reprezinta totul, dar este cu siguranta cel mai important pas de facut astazi.

Valori sau modele

Thursday, November 3rd, 2011

Multe voci mai mult sau mai putin academice sustin zilnic faptul ca traim intr-o plina criza a valorilor, ca societatea se duce de rapa, ca tineretul este vai de capul lui etc etc. Posibil. Eu vreau sa ma refer la ceva concret. La o intamplare si la un simplu gest care poate fi foarte important si ar trebui sa dea putin de judecat si mai mult de actionat.

Nu stiu daca cunosti episodul cu “suporterul” care a intrat pe teren la meciul de fotbal Petrolul versus Steaua. In esenta, a intrat un baiat care l-a pocnit miseleste, pe la spate, direct in cap, destul de rau, pe unul dintre jucatorii stelisti (se spune ca avea un box metalic – fapt nedovedit deocamdata). Doi dintre jucatorii stelisti, dar in special unul din ei si anume un sarb – Matrinovici, a sarit la propriu pe agresorul coechipierului sau, l-a trantit l-a pamant intr-o figura demna de filmele karateka, si i-a carat cateva picioare pe unde s-a nimerit, pana a fost oprit de interventia fortelor de ordine si a jucatorilor de la Petrolul. Episodul, unul care nu are de-a face cu sportul si cu civilizatia, a starnit insa un val de simpatie pentru Martinovici. Steaua, o echipa care fusese fluierata acum cateva zile, batjocorita si injurata de proprii suporteri, se pare ca reuseste sa stranga la primul meci, cel de astazi, mai bine de 35.000 de suporteri, cifra neegalata de foarte mult timp pe un stadion de fotbal de la noi, in cazul unei echipe de club.

Am istorisit pe scurt intamplarea pentru ca de la ea pleaca ceea ce am spus acum mai bine de un an si jumatate. Faptul ca societatea nu este intr-o criza a valorilor. Desigur, nu este esential sa denumim o valoare pe cineva care, desi motivat de apararea coechipierului, sare sa ii rupa capul adversarului. Dar este imperios necesar sa o facem. Lumea cauta cu ardoare exemple, cauta lideri reali. Este atat de satula de demagogie si de vorbe, incat se inclina imediat in fata oricarui act de dreptate si de onoare, pornit din suflet si din respect pentru valori puse la naftalina de ani buni de zile. Eu nu cred ca ne lipsesc valorile ca si oameni. Eu consider ca ne lipseste o cunoastere a valorilor care trebuiesc apreciate. Nu poti sa apreciezi pe cineva sau ceva, daca nu stii ce anume sa apreciezi. Daca nu cunosti care anume sunt valorile dupa care poti cantari, evalua, juriza in constiinta proprie. Traim intr-o societate avida de incredere si de onestitate. Majoritatea nu obisnuiesc sa uzeze mai deloc de aceste valori, insa sunt dornici sa fie cineva care sa le-o arate zi de zi. Unii poate ca apreciaza asa ceva considerand ca astfel “isi spala din pacatele” pe care le fac tocmai ignorand, mintind si inseland. Altii pentru ca inca mai cred in bine si in valori traditionale sa le numim. Majoritatea insa, pentru ca au nevoie de cineva care sa le dea exemplu, care sa ii conduca. Popoarele balcanice au avut in permanenta nevoie de lideri, lumea i-a cautat si i-a gasit chiar daca nu erau nici cei mai buni si nici cei mai drepti. Aceasta sete de lideri a creat si admiratia pentru Martinovici. Cu atat mai mult cu cat acesta este un sarb, a venit imediat si explicatia – “romanii sunt niste cacaciosi, sarbul are caracter, a sarit imediat sa isi apere colegul”. Desi intamplarea nu poate contrazice afirmatia de mai sus, aceasta trebuie privita cu moderatie. Personal, fiind un admirator al sarbilor si nu numai de azi sau de ieri, am avut posibilitatea sa particip la activitati impreuna cu ei, si i-am admirat in multe cazuri. Excelenti jucatori de echipa, barbati mandri si femei frumoase, bine construiti fizic si cu personalitate puternica, sa nu uitam ca scanteile unor razboaie, inclusiv cel mondial s-au aprins in zona sarbeasca. Si acum sunt greu de controlat. Conflictele au ca si combustibil o parte din comportamentul lui Martinovici. Pana la un punct, acesta este admirabil intr-o societate care bajbaie dupa valori si exemple. Granita insa este deosebit de sensibila in aceste aspecte.

Transpus in viata de zi cu zi, faptul ca probabil astazi Martinovici va fi aplaudat la scena deschisa, i se va scanda numele minute in sir, nu este altceva decat dovada ca oamenii s-au saturat de vorbe si demagogie si ca sunt dispusi sa renunte la multe pentru cineva care le demonstreaza ca au in ce sa creada. Atentie: le demonstreaza, nu le vorbeste:). Mai devreme sau mai tarziu, desi intoxicati cu mass media partizana unora sau altora, oamenii vor simti valorile si caracterele. Pentru ca asa cum spune si zicala romaneasca, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Din nefericire, la unele popoare, ulciorul merge de prea multe ori, se invecheste si prinde miros de mucegai, ca si apa pe care or sa o bea. La altii insa, poate apuci sa bei o gura de apa proaspata inainte ca acesta sa se sparga.

Desigur ca nu este asa de usor sa translatezi aceasta intamplare in societatea noastra personala, politica sau sociala, sa tragi concluzii si sa incerci solutii. Insa un fapt este cert: cel ce starpeste raul si violenta, cel care va lua atitudine si va actiona in mod fatis va fi permanent apreciat si sustinut de catre majoritatea semenilor sai. Chiar si cu riscul de a crea disconfort sau alte probleme colaterale.

Pentru ca dorinta de triumf a binelui asupra raului nu este numai o poveste din filmele comerciale americane sau legendele britanice.

http://www.youtube.com/watch?v=ZGoWtY_h4xo