Archive for the ‘European’ Category

Pareto pe cale de disparitie

Tuesday, October 13th, 2009

Observ din ce in ce mai interesat ca odata cu trecerea timpului regula 80/20 se aplica mai des si mai accentuat. Sa poate sa stiti ca 20% din jochei castiga de regula 80% din curse. Sau ca 80% din consecinte sunt determinate de 20% din cauze. Si exemplele pot continua, pentru cine e interesat, vezi legea lui Pareto.

Necunoscandul personal pe Dl Pareto, discutam zilele trecute cu persoane care nu cred in scenarii, ci in functionarea economiei de piata, a mecanismelor financiare, a bancilor, a intregului sistem. Ei bine, si eu cred. In masura in care spunea si Churchill ca suntem cu totii niste insecte dar eu sunt convins ca sunt un licurici. Un anume Scott spunea ceva de genul ” singurul fel in care pot sa adorm noaptea este sa-mi imaginez ca exista o clica secreta de “papusari” extrem de competenti, care se ocupa de luarea deciziilor importante, in vreme ce politicienii nostri alesi dezbat arderea drapelului si definitiile casatoriei.” Mi-au placut mult vorbele simpatice ale lui Scott. Daca luam in calcul ca 10% dintre pamanteni detin 85 % din averea planetei, sau mai mult, ca 2% dintre noi detin 50% din bogatia planetei, eu cel putin am o imagine destul de ideala despre economia de piata atat de iubita si de trambitata. Din cate institutii financiare sunt in lumea asta, mai putin de 100 administreaza 1/3 din bunurile financiare ale planetei.

Mergem si in sectorul religios daca vreti, din peste 4000 de religii, cam 12 au peste 10 milioane de credinciosi iar Islamul si Crestinismul depasesc pragul de 1 miliard fiecare. Sau in cel armat, cam 10% din populatia mondiala (Rusia si SUA) controleaza peste 90% din arsenalul de arme nucleare operationale. NATO impreuna cu SUA reprezinta 12% din populatia globului si cheltuiesc peste 80% din fondurile globale destinate scopurilor militare.

Politica:). Asta este o gluma. Din peste 200 de tari ale lumii doar cateva ridica mainile ca sa voteze fara sa se uite in jur. Cateva au drept de veto la ONU. Prin urmare, puterea produce mai multa putere.

Poate ca am eu prea multe scenarii in cap:) dar lasati-ma cu criza si mecanismele functionale ale economiei. Or fi si ele bune la ceva pe planeta asta. Sa faca mult praf. Si in tot praful acesta eu pun ramasag ca peste cativa ani legea lui Pareto o sa fie perimata. Atunci o sa apara legea mea:D ceva de gen 90/10 sau chiar mai mult, 95/5. Desi nu doresc sa am dreptate…

Poveste de piscina

Monday, June 22nd, 2009

Cu soarele in propria freza asistam la un  meci ad-hoc de polo. Un fel de polo… Este vorba despre o piscina, doua porti de polo, o minge de polo, o mana de romani din regiunea Moldovei (dupa accent), o mana de germani (nu ma intrebati de accent si de land) si doi arbitrii care erau chiar animatorii de la piscina. S-au impartit ei romani/germani in 2 echipe – ca doar nu era sa joace amestecati… Romanii erau baieti ambitiosi, numa muschi (multi aveau si putin mai multa burtica:), cam pe la 32-33 de ani media de varsta. Germanii – niste pustani filiformi care nu cred ca trecusera de varsta majoratului, media de varsta 16-17 ani.

Incepe meciul… Apa multa, pasa ba, da frate la poarta, schnell, Fritz, s.a.m.d. Germanii erau net dominati fizic si mai ales ca piscina nu era adanca si puteai sa mergi, nu era necesar sa innoti, erau in vadit dezavantaj. Au incasat nemtii vreo 3 goluri pana sa isi dea ei seama ca adversarul nu stie de gluma. La pauza era 6-2 pt romani. Se spune ca pauza este sfetnicul cel bun. Baietii lui Stefan au ras o bere de la all inclusive, au bagat o tigara si au sarit in apa sa nimiceasca armata germana. Copii germani au iesit pe marginea piscinei si au facut un cerc in care au discutat destul de linistit, uneori mai aprins. Au intrat razand in apa, stropindu-se si vociferand sa atraga atentia fetelor de pe margine.

A inceput repriza finala… Se pare ca nemtii au facut oarece strategie, pentru ca meciul s-a terminat 10-8 pentru ei. Umflati de bere, sigur pe ei, plaiesii au iesit din bazin certandu-se intre ei. Amuzant a fost ca solicitau inca o repriza, “sa le arate ei pustilor cum sta treaba de fapt”. Nu contau regulile expuse la inceput, se solicita o ordonanta de urgenta si “ii rezolvau ei pe aia mici”…. Din nefericire pentru ei, organizatorii au fost fermi iar meciul s-a incheiat cu victoria pustilor germani care au iesit chiuind si abia acum indreptandu-se catre berea all inclusive.  

Eram cu totii in concediu, miscarea si amuzamentul a contat. Da’ tot nu m-am abtinut sa ii intreb pe ai mei concetateni, de ce nu si-au dat jos lanturile alea groase de la gat?. Eu sunt convins ca ele sunt singurele vinovate pentru pierderea “meciului”…

Gripa si porcul

Wednesday, April 29th, 2009

Daca in naivitatea mea am crezut ca boala vacii nebune a fost un caz produs de cine stie ce mutatie genetica, la aparitia gripei aviare am inceput sa consider ca nu este chiar asa. Pai daca s-a imbolnavit vaca pe plan mondial, de ce sa nu ar avea o problema si gaina, respectiv puiul. Si uite asa, treptat au disparut micile cuiburi de gaini si vacile razlete. Sau cel putin s-au imputinat. Ordine si disciplina! Sa fie totul sub control, nu este normal ca micii crescatori sa submineze economia supermarketurilor si a multinationalelor.

Dupa “disparitia” gripei aviare, am avut gura aurita:D, si am spus ca va urma criza porcului. Ei bine, am fost pe aproape pentru ca nu se numeste chiar asa, ii spune gripa porcina, sau ceva asemanator. Si sa vezi minune.. unde a aparut? Pai.. logic, daca gripa aviara s-a instaurat in China,  cea porcina era normal sa apara in Mexic… Judecati si voi si vedeti de ce:). Al naibii gripele astea, apar exact acolo unde lovesc mai tare si unde nu ii doare pe cei care conduc lumea. Lasand toate acestea mai la dreapta, lucrul cel mai ciudat este ca nu se descopera un vaccin care sa contracareze aceste lucruri. In schimb, daca va uitati, actiunile companiilor farmaceutice cunosc un avant in plina criza.

Sunt greu de lamurit ca si gripa provenita de la Dl porc este un caz pur natural, aparut din inaltul cerului. Adica sa cred eu ca cu toate mutatiile genetice pe care multi dintre noi nici nu le banuiesc, apar la intervale regulate epidemii de gripa si boli incontrolabile. Si culmea, apar la vaca, pui si porc. Adica la…hrana.

Uite ca pot prognoza ca NU vom avea gripa ramelor sau a furnicilor, a curcanului (ca e thanksgivingul), a soarecelui sau a cainilor, dar atentie la gandacul de colorado (pentru ca de aia mananaca mexicanii porumb american modificat genetic).

Eu ma gandeam ca nu ar fi rea o gripa a pestelui de apa dulce sau oceanic si eventual a caprelor made in France and Portugal. Sau cel putin asa ar fi “normal”…

Impozitul forfecar

Friday, April 24th, 2009

Ducem lipsa de orice, mai putin de strategii cretine. Ultima mostra: impozitul forfetar. Eu o sa il denumesc forfecar pentru ca asta o sa faca, o sa taie putin unde trebuie si imens unde nu trebuie.

Pentru cine nu stie cu ce se mananca acest impozit, iata un link: http://www.euroavocatura.ro/stiri/2255/

Un laureat al premiului Nobel (Robert Lucas) spunea acum aproape 20 de ani ca este optim sa impozitezi capitalul cu cota ZERO. Astfel, apar o serie de beneficii imediate la nivel economic: cresterea masiva a investitiilor, a consumului, etc. In situatie de criza, materia cenusie gaunoasa guvernanta - made in romania, a gasit de cuviinta sa introduca acest impozit. Asta in acelasi moment in care altii tocmai l-au scos:D.

Efectele au inceput sa apara. Sunt extrem de “pozitive”. Daca aveti treaba sau nu la Registrul Comertului, ar fi bine sa mergeti sa vedeti cum sta treaba acolo. In 5 minute va lamuriti. Cozi interminabile, mii de firme care se inchid zilnic. De acord, unele nu au activitate, dar nu vad de ce trebuie inchise din moment ce nu deranjeaza pe nimeni… Sunt insa zeci de mii de firme care se vor inchide si vor provoca cu siguranta o scadere a incasarilor bugetare si evident, a TVA-ului. Firme micro, in care erau angajati tatal si eventual fiul, firme care aveau o taraba in piata cu un angajat la salariu minim, firme de colt de strada care plateau un minim la buget si invarteau putini bani dar si ceva TVA, toate acestea vor fi foarte curand de domeniul trecutului. Normal ca activitatea acelorasi oameni va continua “la negru”. Pentru multi dintre acestia, 1000 de euro erau banii cu care traiau intre 3 si 6 luni de zile.

De ce s-a luat insa aceasta masura?…  Raspunsul meu este ca cineva a dorit sa arate ca “se poate”. Ca o sa arate el ce si cum, ca strange bani la buget, asta repede si fara discutii. Ca face ordine. Ca “se descurca” in situatii de criza. Acest cineva este atat de inept incat uita, sau nu stie ca daca vrei sa ajungi la linia de sosire, in nici un caz nu iti impusti motorul masinii cu care te deplasezi. (IMM-urile in cazul nostru).

Daca pe termen imediat se va lauda ca a realizat “ceva”, pe termen scurt, mediu, ca sa nu mai vorbim de lung, masura este una falimentara, gandita unineuronal, intr-un moment de beatitudine cotemplativa in fata oglinzii…

Cine ne conduce

Monday, March 23rd, 2009

Am urmarit la TV (Antena 3 si Realitatea) congresul PNL. Excesiv mediatizat, din motive gandite strategic (viitoarele alegeri prezidentiale), congresul a fost masura ideala a ce poate sa ofere politica romaneasca in acest moment.  Nu comentez alegerea perfect logica a lui Antonescu si a lui Orban. Nici daca ei sunt mai buni sau mai rai. S-a dorit a fi o rampa de lansare pentru viitorul candidat la presedentie.

Organizarea si “spectacolul”, regia si tot ce s-a petrecut acolo, sunt lucrurile pe care doresc sa le expun. Lipsa unei logici, a unei coordonari, a unui scenariu bine pus la punct, sunt elemente care le regasim in activitatea politica de zi cu zi. Asta s-a intamplat si la congresul PNL. Nu se stia cine urma sa spuna, ca sa nu mai vorbim ce sa spuna. Teatral, unii isi anunta retragerea din cursa, altii raman doar ca sa existe o competitie formala. Vorbesc invingatorii si nu i se da cuvantul invinsului decat dupa ce acesta solicita acest lucru in mod repetat. Felicitarile si momentele de efuziune exagerata dupa tipicul romanesc, il fac pe actualul presedinte PNL sa para un baietas caruia ii lipsesc cateva tinte si hainele de rocker. Prestanta si imaginea de eventual competitor la presedentie sunt absente. Nici macar calitatea de bun orator a lui Antonescu nu reuseste sa repare cate ceva.

Toata lumea aplauda si se bucura de parca am fi returnat datoria fara dobanda la FMI. Imaginea unui partid trebuie sa inceapa de la organizare. Sa stie exact cine ce sa faca si mai ales cand. Nu spui ceva si apoi retractezi, nu urca oricine pe scena si nu sta cat vrea el (ea). Exista o logistica in toata aceasta poveste. O logistica care ii da incredere omului de rand, ca oamenii respectivi stiu exact ce vor si stiu exact cum sa faca ca sa fie mai bine pentru tara si pentru el. O prestanta care trebuie sa existe si daca esti in chiloti pe scena. Un program bine pus la punct, pe care sa il respecte toata lumea.

Balbaielile, ezitarile, ordonantele date si retrase a doua zi, legile facute dupa ureche, pupatul excesiv dupa ce anterior aceleasi obraz era plin de scuipat, toate acestea s-au regasit si in congresul PNL. Si.. nu spun toate acestea pentru ca am ceva de impartit cu PNL. Registrul respectiv se regaseste la toate partidele romanesti…

Pentru a conduce o tara trebuie sa demonstrezi in primul rand ca te poti conduce pe tine in mod exemplar. Ca ai standarde si ca le respecti. Ca esti vertical si ca stii ce inseamna sa faci politica. Ca esti un bun organizator, ferm atunci cand trebuie, si ca nu pierzi din vedere un lucru foarte important; al cui angajat esti. Al tuturor romanilor….

Brasov Be Live It

Tuesday, March 17th, 2009

Ideea de a crea si promova un branding al Brasovului este excelenta. Pot pune ramasag a cui a fost. Ideea.

Ca sa fie lucrurile clare de la inceput, iata despre ce vorbesc: http://brandingbrasov.ro/

Modul in care s-a inceput punerea in practica a acestei idei este heirupista, asta ca sa ma exprim elegant. La inceput se spune ca este un branding al Brasovului, si atunci ne referim la oras. Pe parcurs insa, aflam ca este vorba despre judetul Brasov, si normal, de proiectele senzationale cu trenuletul pe la Bran, cu zimbrii din Vama Buzaului si eventual cu aeroportul de la Ghimbav (care parca trebuie “sa fie gata” anul viitor:D). Mai orientam scrisul putin in dreapta sus ca si sageata cu pricina si pricepe oricine ca e vorba de politica. Pana aici poate nu este asa de rau…

Cand incepem insa cu procesul de gandire si cel de creatie, este rau. Rau de tot…

Atunci cand creezi un branding si decizi sa il lansezi la un targ de turism cum este cel de la Berlin trebuie sa iti faci lectiile. Macar pe cele de la gradinita.  Inregistrezi marca respectiva, cumperi websiteul cu denumirea dorita, etc. Asta ca sa nu mai spun ca este esential sa ceri pareri multiple. Cand vorbim despre un branding al Brasovului, nu contractezi “singura agentie de publicitate” din Brasov. Oricum, dansii spun ca sunt, citez: “singura agentie full service din Brasov, implicata deja in cateva zeci de proiecte de branding si in cateva campanii de comunicare. In curand veti putea vedea un portofoliu pe site-ul nostru, odata ce il lansam (undeva in prima jumatate a lunii aprilie)” :) )). Eu deduc de aici ca este singura agentie de publicitate cu foarte multe proiecte dar fara un website:D. Eh, poate sunt asa de ocupati si cu experienta in piata, incat nu au avut timp de asa un lucru inutil… Revin si spun ca trebuie sa ceri cateva pareri pertinente inainte de a arunca pe piata asa ceva. Ce te faci daca dupa ce arunci cu brandingul pe piata, te trezesti ca  pe www.beliveit.ro sunt unii care iti fac praf si pulbere munca ta (atat cat a fost ea). Ce sa mai spunem daca un oarecare X  a inceput deja sa inregistreze marca respectiva, iar tu nu o sa o poti folosi…?

Nu comentez designul si alte elemente, precum nu comentez nici materialele si prezenta la targul de turism de la Berlin. Pentru ca poate nu ma pricep. Dar cred ca ma pricep putin la politica, putin la procesul de gandire si la cel creativ, si am minimul bun simt al unui om nascut si trait in Brasov. In aceste conditii pot sa prevad ca brandingul Brasovului este un foc de artificii cu iz politic (pe banii cui oare?:D), si pot sa afirm ca la Brasov s-a mai facut o treaba “romaneasca” – o idee buna pusa in practica intr-un mod falimentar.

Criza explained by Alinuta

Friday, March 13th, 2009

Problema discutata zilnic este… criza. In toata splendoarea ei. Asa ca am decis sa ii cer si eu o parere Alinutei, cu privire la acest subiect. Iata ce mi-a raspuns:D.

Alinuta este proprietara unui bar din localitatea Zan (e radar mai tot timpul acolo). Pentru ca sa isi creasca vanzarile, Alinuta decide sa acorde o facilitate consumatorilor loiali. Acestia sunt in mare majoritate alcoolici someri si vor putea consuma bautura dupa principiul “bei acum platesti mai tarziu”, iar Alinuta va tine evidenta intr-un registru separat.

Vestea se raspandeste  repede si numarul de clienti creste exponential. Profitand de faptul ca a acordat acea facilitate consumatorilor, Alinuta creste preturile la vinul rosu, caisata si berea nefiltrata, acestea fiind cele mai consumate bauturi. Efectul este imediat si volumul vanzarilor creste substantial. In acest moment apare in sat un tanar si dinamic consultant al unei banci de mare prestigiu. Acesta intuieste ca debitele consumatorilor inraiti pot fi atuuri importante pentru cota de piata a bancii. Prin urmare, propune si obtine o marire a limitei de creditare a firmei detinute de Alinuta. „Evident, nu este nici un risc, pentru ca in mod colateral, prin contractul impus barului Alinutei suntem supragarantati si de consumatorii alcoolici” spune consultantul.

La sediul central al prestigioasei banci, expertii bancheri vad cresterea spectaculoasa a vanzarilor si decid ca este momentul sa transforme activele consumatorilor in obligatiuni. Astfel, ei emit Obligatiunile: Kaissata, Merylotu si Tulburelul. Aceste titluri de valoare incep sa fie tranzactionate cu mare succes pe toate pietele de capital din intreaga lume. Nimeni nu intelege exact ce este cu denumirile acestea si cum sunt garantate aceste titluri de valoare. Prin urmare, pretul continua sa creasca spectaculos, fiind fruntase luni intregi in topurile de tranzactionare.

Intr-o zi de toamna cand preturile continuau sa urce, un manager de risc de la renumita banca, decide ca usor, usor, este momentul ca sa solicite plata datoriilor de la barul Alinutei. Acesta nu poate sa plateasca datoriile si apeleaza la clienti, somandu-i sa plateasca bauturile consumate de-a lungul timpului. Alcoolicii se imprastie pe unde apuca, pentru ca evident nu au cu ce sa plateasca. In aceste conditii Alinuta anunta falimentul barului sau si implicit a firmei. In acest moment, Kaissata si Merylotu se prabusesc cu 95% iar Tulburelul se stabilizeaza dupa ce se depreciaza cu 80%.

Furnizorii barului Alinutei, care au acordat termene generoase de plata deoarece actiunile erau in continua urcare, au investit si ei in titlurile de valoare, dar acum trebuie sa faca fata unei noi situatii. Furnizorul de caisata isi anunta falimentul iar furnizorul de bere este preluat de catre un competitor. Prestigioasa banca este salvata de catre guvern in urma unor consultari non-stop dramatice cu liderii partidelor politice de la putere.

Fondurile necesare salvarii prestigioasei banci sunt obtinute in urma unei taxe percepute de catre guvern. Aceasta taxa este aplicata celor care sunt impotriva bautorilor de alcool, pe motivul ca respectivii discrimineaza aceasta clasa sociala…

Blog o sfera

Wednesday, March 11th, 2009

Eu NU sustin blogosfera feminina. Asta ca sa se stie de la inceput:).

 Citeam ieri pe un “blog feminin” niste lucruri interesante. Hop, imi invadeaza retina un anunt care spunea “sustin blogosfera feminina”. Cum mi se parea o initiativa ciudata, am dat si eu click-click pe anunt sa vad cu ce se ingurgiteaza blogosfera feminina. Si am vazut; iata care ar fi motivatia: “…Planuim sa le facem cunoscute (pe blogaritze:). Sa vedem cine sunt. Sa cercetam ce ­le mana. Si sa vi le prezentam si voua. Ca sa va trezeasca zambetul pe buze si sclipirea din ochi dimineata si seara.”

Minunat. Cineva s-a trezit de dimineata si probabil ca s-a gandit ca asa cum sunt reviste adresate numai femeilor si numai barbatilor (asta este cu totul altceva), de ce nu ar fi si un website care sa promoveze blogaritzele. Adica sa faca un top, un clasament, eventual sa acorde premii, sa promoveze pe unele sau pe altele, ce mai, o treaba serioasa… Atat de serioasa pe cat de stupida este.  Poate ca sunt atat femei cat si barbati care scriu ca sa intre in top, ca sa fie pe primul loc, care isi castiga existenta din acest lucru. Poate ca cineva trebuie sa faca bani din prezentarea unui top, din trafic, din mediatizare, din curiozitatea si dorinta de a fi primul. Cu toate astea pot fi de acord.

Nu sunt insa de acord cu faptul ca fetele (femeile) care detin un blog, trebuie sustinute si prezentate ca o “rasa” aparte. In momentul in care decizi sa sustii un curent anume, o subcultura, un grup de oameni sau orice altceva care este o parte a unui intreg, inseamna ca recunosti implicit faptul ca este o categorie defavorizata (in acest caz) sau favorizata (mai rar se intalneste..) 

In contradictie cu tendinta mondiala de globalizare exista evident inclinatia catre segmentarea oricarui intreg. Haide sa sustinem de maine blogosfera mosilor senili, a babelor cu tenul neted, a tanarului dezintoxicat si a cainelui schiop. Eu consider ca unitatea,  forta, frumusetea unei lumi NU consta in ridicarea de garduri si topuri (mai ales pe acest criteriu). Tocmai din diversitate inveti. Tocmai diversitatea este cea care nu iti aplatizeaza creierul. Expunerea la nou, la tot ce NU face parte din grupul tau confortabil de bautori de bere sau de barfa de coafor, este lucrul care poate stimula bruma de creier existenta la unii (unele).

Va admir, comentez, va laud sau va critic – pe voi fetele sau femeile “blogaritze”, dar NU voi sustine niciodata ceea ce se cheama “blogosfera feminina”. Pentru ca nu e cazul. Pentru ca nu aveti nevoie.

Euro, mare Vision

Friday, February 20th, 2009

Este un fenomen normal si pe deplin indreptatit sa sustii pe cineva intr-un concurs. La fel de normal este sa pui pasiune in sustinerea cuiva, dintr-un motiv sau altul. La fel de just este si sentimentul nationalist si mandria de a sustine pe cineva din tara ta.

Inceput timid si din cu totul alte considerente, renumitul concursul EUROVISION s-a transformat treptat in speculator de relatii interculturale. Doar avand sustinere europeana la nivel de for legislativ, concursul nu a fost desfiintat. Nu sunt nici pe departe un expert la muzica, si pentru mine  muzica reprezinta de fapt acele sunete care iti gadila in mod placut urechea. Ei bine, o sa spuneti acum ca depinde de ureche si de gadilat. Corect, fiecare cu scarita si cu ciocanelul sau, cu finetea timpanului si gradul sau de cultura muzicala.

Vreau insa sa va arat ceva; ce vedeti mai jos sunt castigatorii EUROVISION de-a lungul timpului. Luand in considerare tam-tamul si banii care se invart in jurul acestui eveniment, sa imi spuneti daca gasiti mai mult de 10% din melodii care sa va gadile in mod placut timpanul. Daca da, inseamna ca sunt afon la muzica, fapt care mi-l asum:). Daca nu, atunci sa lasam Eurovisionul sa isi faca treaba de globalizare Europeana, cu care este el de fapt inzestrat in ultimii ani…

Si ca sa vedeti cat de mult a “progresat” acest asa zis concurs, va propun sa ascultati o formatie care castiga EUROVISIONUL pe vremea cand eu faceam ochi pe lumea asta. Cu posibilitatile tehnice de atunci, aceasta formatie este pentru mine singura care ar putea castiga la pas si acum, si in urmatorii 50 de ani. Asta, desigur, daca ar fi un concurs corect…

http://www.youtube.com/watch?v=cU_2nspV4V8&feature=related

 

Anul  ↓ Statul  ↓ Piesa muzicală  ↓ Interpret  ↓ Ediţia  ↓
1956 Elveţia Elveţia Refrain Lys Assia 1956
1957 Olanda Olanda Net als toen Corry Brokken 1957
1958 Franţa Franţa Dors, mon amour André Claveau 1958
1959 Olanda Olanda Een beetje Teddy Scholten 1959
1960 Franţa Franţa Tom Pillibi Jacqueline Boyer 1960
1961 Luxemburg Luxemburg Nous les amoureux Jean-Claude Pascal 1961
1962 Franţa Franţa Un premier amour Isabelle Aubret 1962
1963 Danemarca Danemarca Dansevise Grethe & Jørgen Ingmann 1963
1964 Italia Italia Non ho l’età (per amarti) Gigliola Cinquetti 1964
1965 Luxemburg Luxemburg Poupée de cire, poupée de son France Gall 1965
1966 Austria Austria Merci chérie Udo Jürgens 1966
1967 Regatul Unit Regatul Unit Puppet on a String Sandie Shaw 1967
1968 Spania Spania La, la, la Massiel 1968
1969 Spania Spania Vivo cantando Salomé 1969
1969 Regatul Unit Regatul Unit Boom Bang-a-Bang Lulu 1969
1969 Olanda Olanda De troubadour Lennie Kuhr 1969
1969 Franţa Franţa Un jour, un enfant Frida Boccara 1969
1970 Irlanda Irlanda All Kinds of Everything Dana 1970
1971 Monaco Monaco Un banc, un arbre, une rue Séverine 1971
1972 Luxemburg Luxemburg Après toi Vicky Leandros 1972
1973 Luxemburg Luxemburg Tu te teconnaîtras Anne-Marie David 1973
1974 Suedia Suedia Waterloo ABBA 1974
1975 Olanda Olanda Ding-A-Dong Teach-In 1975
1976 Regatul Unit Regatul Unit Save Your Kisses for Me Brotherhood of Man 1976
1977 Franţa Franţa L’oiseau et l’enfant Marie Myriam 1977
1978 Israel Israel A-ba-ni-bi Izhar Cohen & Alphabeta 1978
1979 Israel Israel Hallelujah Gali Atari & Milk and Honey 1979
1980 Irlanda Irlanda What’s Another Year? Johnny Logan 1980
1981 Regatul Unit Regatul Unit Making Your Mind up Bucks Fizz 1981
1982 Germania Germania Ein bisschen Frieden Nicole 1982
1983 Luxemburg Luxemburg Si la vie est cadeau Corinne Hermès 1983
1984 Suedia Suedia Diggi-loo Diggi-ley Herreys 1984
1985 Norvegia Norvegia La det swinge Bobbysocks 1985
1986 Belgia Belgia J’aime la vie Sandra Kim 1986
1987 Irlanda Irlanda Hold Me Now Johnny Logan 1987
1988 Elveţia Elveţia Ne partez pas sans moi Céline Dion 1988
1989 Iugoslavia Iugoslavia Rock Me Riva 1989
1990 Italia Italia Insieme: 1992 Toto Cutugno 1990
1991 Suedia Suedia Fångad av en stormvind Carola 1991
1992 Irlanda Irlanda Why Me? Linda Martin 1992
1993 Irlanda Irlanda In Your Eyes Niamh Kavanagh 1993
1994 Irlanda Irlanda Rock ‘n’ Roll Kids Paul Harrington & Charlie McGettigan 1994
1995 Norvegia Norvegia Nocturne Secret Garden 1995
1996 Irlanda Irlanda The Voice Eimear Quinn 1996
1997 Regatul Unit Regatul Unit Love Shine a Light Katrina and the Waves 1997
1998 Israel Israel Diva Dana International 1998
1999 Suedia Suedia Take Me to Your Heaven Charlotte Nilsson 1999
2000 Danemarca Danemarca Fly on the Wings of Love Olsen Brothers 2000
2001 Estonia Estonia Everybody Tanel Padar, Dave Benton & 2XL 2001
2002 Letonia Letonia I Wanna Marie N 2002
2003 Turcia Turcia Everyway That I Can Sertab Erener 2003
2004 Ucraina Ucraina Wild Dances Ruslana 2004
2005 Grecia Grecia My Number One Elena Paparizou 2005
2006 Finlanda Finlanda Hard Rock Hallelujah Lordi 2006
2007 Serbia Molitva Marija Šerifović 2007
2008 Rusia Believe[1] Dima Bilan[1] 2008

per pedes

Tuesday, February 10th, 2009

Ieri ploua marunt si des (asa incep unele poezii sau romane politiste ieftine) iar eu trebuia sa ma deplasez pana undeva, nu foarte departe ce este drept. Ca de obicei, eram grabit si sub presiunea timpului. Nu ma credeam Colombo si nici Nichita Stanescu dar am avut un imbold de a merge pe jos. L-am urmat, si avand ploaia si vantul pe post de inamici, am purces la drum. Ma uitam la chipurile infrigurate ale oamenilor pe langa care treceam. Majoritatea erau tristi si ingandurati. La un semafor insa, am vazut o gasca de copii care radeau si se harjoneau. Nu le pasa de ploaie, de vant, erau rosii in obraji si nu mi se parea ca aveau vreo problema majora. Este prea complex si poate imposibil de redat sa va spun la tot ce m-am gandit in acele minute. Nu pentru ca nu ar intelege cineva, ci pentru faptul ca au fost gaduri foarte multe si amestecate.

Ieri am redescoperit mersul pe jos. Cu ploaia si vantul ca si aliati ai mei. Poate ca am”pierdut timp” mergand pe jos. Dar uite ca am vazut si ce am castigat in schimb…