Pokemonii si valoarea muncii

Daca aveti cateva minute libere, puteti citi cu relaxare aceasta scriere. Chiar daca va place munca sau nu, chiar daca indragiti sau ii condamnati pe pokemoni.

Sa incep cu ei, cu pokemonii. Am citit si eu despre fenomen, am vazut tineri alergand ca habaucii pe te miri unde. Am zambit si m-am amuzat, insa am continuat sa ma documentez. Nu, nu pentru ca am prea mult timp liber, ci pentru ca un fenomen trebuie inteles inainte de a fi judecat sau de a emite pareri. Trec direct la concluzii, las rationamentele in background. Evident ca planeta se prabuseste si niste unii alearga dupa pokemoni prin parcari. Insa ei cunosc niste reguli, au un scop, ies din casa si socializeaza in grupuri si grupulete. Au inceput sa aiba si culori de echipe, sa cunoasca noi locuri de unde “izvorasc” pokemonii si de ce nu, sa inteleaga ca acest joc aparent stupid, poate fi un mijloc de marketing si o sursa de venit. Nu ma grabesc sa judec nimic din principiu, pentru ca daca eu jucam machit, victorie, alin, biza, lapte gros, risca, de-ascunselea si alte din acestea, acum jocurile au un alt fundament si te pregatesc pentru o alta societate si un alt ritm al vietii. Nu vreau sa spun ca “pokemon go” este jocul perfect si nici ca ma apuc sa il joc. Chiar cred ca vor aparea din nefericire si victime adevarate (pentru ca este un joc competitional) si se vor escalada unele limite. Acest fenomen imi transmite ceea ce tot repet de cand am priceput si eu. Indiferent de varsta si de preocupari, nu este corect sa blamezi si sa infierezi ceva la care nu te pricepi. Mai bine taci. Sau poti sa glumesti pe seama lui, sa zambim este o datorie de zi cu zi:).

Sa stiti ca lumea a blamat si stiinta, si religia si orice concept sau idee pe care nu a inteles-o la vremea respectiva. Cu timpul insa, se presupune ca devenim mai intelepti si ar trebui sa fim mai deschisi. Daca facem asta, rupturile dintre generatii vor fi mult mai lesne de recuperat. Altfel, vom continua seria de neintelegeri ale generatiilor anterioare noastre. Si gata cu pokemonii, lasati oamenii sa se joace, sa iasa din casa si sa socializeze, sa inoveze si sa se organizeze. Si daca nu va convine cand ii vedeti ca alearga ca bezmeticii, ganditi-va ca macar nu stau cu ochii intr-o tableta discutand cu vecinul de palier sau se uita la filme porno. Si zambiti, asta le va da incredere:)

Am legat pokemoniada de valoarea muncii, pentru ca asa cum spuneam acum ceva timp, superficialitatea este cea care produce multe disfunctionalitati ale societatii actuale. Pentru ca avem un noian de informatie care ne agreseaza zilnic, luam si noi ce putem de ici de colo si incercam sa trecem printr-un filtru instabil si neconturat. Asa ne formam pareri puerile si luam decizii atat de previzibile incat devenim o masa de consum de tip turma. Si ca sa ne implinim “menirea”, o dam si mai departe cu incredere si drag, atat prin gene cat si prin vorbe. Haide sa vin in concret si sa va intreb pe cati credeti ca ii intereseaza sa inteleaga ca trebuie sa judece inainte sa bage in gura (exact:).

Fara sa fiu un extremist in ale hranei, ma gandesc ca daca 1000 kg de boabe de cacao neprocesate in portul din Amsterdam costa sa zicem 3200 $, incercati sa intelegeti cum poate sa ajunga sa coste o “ciocolata” sub pretul brut al boabelor procesate. Puneti numai transport, manipulare, ambalare, taxe, transport, marja de profit, etc si o sa va dati seama cam ce mancati. Sau nu, pentru ca e bun si dulce. Este atat de simplu sa ne punem acceasi intrebare de la branza si rosii la servicii de cazare si consultanta. Umanitatea asta pierde pe zi ce trece o caracteristica de baza a ei: valorizarea muncii fiecarui individ. Suntem invatati in fiecare zi, prin toate mijloacele posibile, ca munca se valorizeaza in bani, timp si volum, nu in pricepere si pasiune.

Eu am vazut oameni care plangeau cand grindina le matura toata munca de un an de zile. Si ca sa nu mai planga, la inceput au facut sere. Grindina le-a spart si pe astea si au facut sere cu geam rezistent, din plexiglas. Apoi au vazut ca mana le decimeaza productia, chiar si in sere. Si atunci au inceput sa stropeasca cu solutii chimice. Dar era rod de 2 ori pe an si au vazut ca daca cresti lastarii in eprubete si apoi plantele la fel, acestea rodesc de 5-6 ori pe an. Asa ca au aruncat pamantul si au pus beton si eprubete. Si acum le merge bine, castiga bani mai multi, nu au batai de cap si nu mai plang cand vine grindina. Din contra, zambesc in coltul gurii cand sunt puse la pamant culturile concurentei. Oamenii muncesc in continuare insa valoarea muncii lor este practic nula, chiar daca ei castiga de 5 ori mai multi bani.

Am uitat sa valorizam un produs bun, un serviciu bun, un om bun. Am invatat sa cautam ieftin si bun peste tot. Nu zic ca nu sunt si cazuri in care putem sa cerem asa ceva dar in ansamblu, lipsa unei informari corecte si a unei judecati in consecinta ne duce catre alegeri de masa, stupide si lipsite de valoare. Mergeti si mancati la oameni pasionati de ceea ce gatesc, cumparati servicii oferite de oameni care gandesc si ofera cu drag ceea ce fac. Incercati sa apreciati un om bun si sa il incurajati sa ramana asa, nu sa il incarcati cu indatoriri pana cedeaza. Stiu, o sa spuneti ca este scump si ca se gaseste greu. Daca o sa calculati intregul lant al banilor o sa vedeti ca nu este deloc scump. Energia si sanatatea nu prea se vand la reduceri. Dezamagirile da. Daca macar o treime din cei care stau la rand in magazine pline de lumina artificiala, muzica stimulativa si produse rasconservate, ar valoriza munca aceluia care plange atunci cand grindina ii culca la pamant cultura, am mai avea o sansa. Poate.

Valorizarea muncii trebuie facuta de ambele parti, atat a celui care produce cat si a celui care cumpara. Asta inseamna respect si asta inseamna progres uman. Stiu, o sa mai spuneti ca suntem multi pe acest Pamant si ca nu exista resurse pentru toti. Poate ca aveti dreptate. Dar oare e mai bine sa mergi ca turma la taiere sau sa ajungi acolo implinit ca o fiinta inteligenta ce esti?

Inchei cu pokemonii tocmai pentru ca acest fenomen nou si nebunesc ne poate aduce in mod paradoxal, sa gandim. Sa intelegem ceva din greselile deja facute si sa ne aplecam cu rabdare si inteligenta asupra oricarui subiect, atunci cand vrem sa aducem constiinta, pasiune si valoare in ceea ce facem.

Leave a Reply