Societatea si vinul

Baza acestei scrieri este o povestire veche pe care am auzit-o cu ani in urma, relatata de un magrebian, intr-un colt al centrului de tineret din Strasbourg.

Cu ani in urma, intr-o comuna din sudul Italiei, primarul localitatii cu pricina urma sa isi serbeze pensionarea. Carmuise destinele acelei mici comune, cale de zeci de ani de zile. Cu bune si cu rele, oamenii il apreciau si l-au reales de fiecare data cand acesta a candidat pentru un nou fotoliu de primar. Inteleptii satului s-au strans la un sfat si au decis ca primarul merita un cadou pentru anii de zile pe care acesta i-a dedicat comunitatii. Mai mult, s-au consultat cu consatenii si in proportie covarsitoare si acestia au decis ca primarul merita un cadou de bun ramas. Prin urmare, pentru ca toata comunitatea a fost de acord, inteleptii au propus ca sa ii ofere drept cadou de pensionare, un butoi mare din lemn de stejar, pe care fiecare locuitor sa il umple cu cate un litru din cel mai bun vin al sau. Astfel, spuneau ei, fiecare om va contribui cu o mica parte si ii va multumi astfel celui care a condus destinele localitatii. Butoiul s-a perindat timp de cateva saptamani prin toata comuna, si fiecare gospodarie a contribuit cu cate un litru, pana cand butoiul s-a umplut.

A venit si ziua pensionarii, iar primarul, vadit emotionat de cadoul primit le-a multumit tuturor si dand cep butoiului le-a spus satenilor ca imparte acest cadou cu intreaga comunitate, pentru a degusta cu totii din bunatatea oamenilor acelor meleaguri. Surpriza insa… in loc de vin, din butoi a inceput sa curga un soi de zeama usor colorata. Avea un usor miros si gust de vin, dar era atat de diluat cu apa incat nu se putea numi vin. Petrecerea s-a incheiat brusc, oamenii au plecat rusinati la casele lor iar fostul primar s-a ales cu un butoi gol. Nu putea sa inteleaga cum de niste oameni atat de gospodari, care il apreciasera zeci de ani de zile, au turnat in loc de vin, numai apa. Probabil ca doar cativa dintre ei pusesera litrul de vin, asa cum si spusesera.

Marea parte a societatii de azi, este identica satenilor din povestirea relatata. Atata timp cat nu exista un interes propriu si imediat, oamenii consimt sa faca actiuni si lucruri de forma. Sunt atatea exemple pe care le vedem zi de zi incat nici macar nu ma voi stradui sa le enumar. Totusi, pentru ca este plina campanie electorala, ma voi raporta la acest fapt, pentru a trage si o concluzie constructiva, altfel totul se limiteaza la o lamentare si nimic mai mult.

Privesc zilnic si sper sa vad si altceva decat spoiala si superficialitate. Si vad, cam ca si in proportia cu vinul si apa, Eram adolescent cand ii ascultam pe Ratiu, Coposu, Iliescu, etc. Cu bubele si orientarile lor, cu trecutul si greselile lor, aceia era lideri. Aveau pe langa scoala vietii, si una politica, fie ca era venita din URSS, Franta, Anglia sau SUA. Iubeau politica si arta de a conduce, iar asta se resimtea prin aproape tot ceea ce faceau. Nici cei din randul 2 nu erau de lepadat. Se spune ca societatile puternice dau lideri puternici in momentele de criza. Asa o fi, dar in acest caz sigur nu suntem o societate puternica astazi. Pentru ca Romania este intr-o continua criza iar calitatea liderilor nu numai ca este intr-o scadere abisala dar asa cum este “aranjata” societatea acum, nu se intrevad muguri de primavara nici peste ani de zile. Servicii, corporatii si interese, cu largul concurs al unei societatii slabe, au facut ca la varf sa fie lideri slabi si fazi, fara aplomb, ca sa nu mai vorbim de viziune. Conduc pe pilot automat, cu carta EU intr-o mana, cu cealalta intinsa la Rasarit sau la Apus si cu coloana vertebrala basculata la 90 de grade. Este oare vina liderilor? Indirect, da. Dar cea principala este si va ramane a societatii. A acelei societati care striga in gura mare ca va turna un litru de vin dar pe inserat pune un litru de apa. A acelei societati careia daca nu ii este satisfacut interesul primar si imediat, se lasa in seama vecinului si a celorlalti pe care abia daca ii cunoaste. Ba mai mult, in loc de vin si chiar de apa, suntem in stare sa turnam cianura, doar pentru a vedea cum sufera altii si a ne bucura ca noi suntem bine si sanatosi.

Cum va imaginati ca suntem o societate care isi alege politicienii si apoi au un grad de vreo 5% incredere in ei? Oare chiar credeti ca numai atatia sunt oameni demni de incredere? Oare va ganditi ca avand aceasta atitudine (manipulata in mod evident) vom reusi sa scoatem lideri autentici la iveala, macar peste 100 de ani? Pai ce om integru si stabil financiar cu dorinta de a conduce, se va pune in postura de a fi injurat, apostrofat, amenintat si stresat zi de zi de niste legi fara cap si fara coada, de o societate individualista si nerecunoscatoare? Trebuie sa intelegem ca liderii nu trebuie sa fie doctori docenti. Si nici genii. Asa cum nu sunt nici perfecti, pentru ca zona gri in conducerea politica este una foarte nuantata si deseori ai de ales exact ca si noi, alegatorii: intre rau si mai putin rau. Desigur ca din exterior se flutura cu incoruptibilitatea si cu teorii moderne, cu modele de tot felul. Sa stiti ca toate trec prin stomac si prin ficat. Si mancarea dar si ulcerul si cancerul. Iti trebuie o anumita constructie ca sa poti conduce drept si vizionar. Sunt curios cati dintre cei care blameaza tot ce este politica si conducatori, preiau informatii fara a le analiza si raspandesc idei populiste, au condus realmente o perioada de timp, macar o echipa de oameni intr-o situatie mai dificila…

Acesta scriere este o atitudine pe care o am fata de tot ce se intampla in ultimii ani. Pentru ca daca nu realizam cat mai repede ca suntem niste fiinte inteligente transformate in executanti, vom ajunge sa regretam in mod sistematic orice sistem anterior pe care l-am trait. Si nu din nostalgie sau datorita procesului de imbatranire. Din simplu motiv ca nu este o scuza faptul ca un popor isi devoreaza liderii. Si nici o realitate. Este doar o descarcare a unei energii negative care ar trebui in mod normal sa fie directionata catre adevaratii vinovati ai societatii moderne. Stiti cine sunt?

Suntem noi, aia de turnam catre un litru de apa intr-un butoi in care credem ca sunt 99 de litri de vin…

Leave a Reply