Archive for November, 2015

Oltenii si sauna

Wednesday, November 4th, 2015

Auzeam cum isi taraie slapii si vorbesc zgomotos. Hmmm, s-a dus cu zen-ul meu… gandeam eu, privind apatic la siroaiele de apa care se prelingeau de pe mine. Eram de vreo 10 minute in sauna unui hotel din Baile Felix. Gasisem o “fereastra” de 2 ore intre activitatile cotidiene si ii declarasem razboi final racelii care nu dorea sa ma paraseasca in mod bilateral.

Cand au intrat in sauna s-a facut frig. Erau 3 persoane, un domn pe la 50 si ceva de ani, inalt si cu nasul mare, usor costeliv si cu o figura joviala. Doamnele erau destul de plinute. Si ca fizic si ca podoabe aurifere atarnate pe la gat, maini si urechi. Au deschis usa si stateau si priveau in interior. “Ma da ce cald mai este…” zise el. “Pai da, ca ne-a spus Sebi sa nu venim ca e cald tare…” replica una dintre doamne. Intr-un final au intrat si s-au asezat usor si timid pe bancutele din lemn. “Aolio tu Marie, da ce intrasi cu lipaitorii si cu prosopul, nu vazusi ca ie cuier la intrare?” incepu el. “Femeia se ridica turuind in barba, ceva de genul  ca “ce are daca intra cu slapii si si prosopul, ca doar nu o intra dezbracata”, dar se conforma si isi lasa slapii si prosopul afara, lasand un nou val de frig sa patrunda in sauna.

“Ma frate da cald mai ie” zise una dintre doamne. “Ei si tu, ce cald, e ca in Grecia, acolo era tot asa de cald, ia uite, eu nici nu transpir” raspunse barbatul lovindu-se cu palmele peste piept si stomac. “Da oare cate grade or fi?” intreba cealalta doamna. “Iti spun eu, e la fel ca in Grecia, nu e mai cald ca acolo, doar ca acolo venea vantul de pe mare si ne racorea” replica masculul. “Ia mai taci tu, ca prea iti merge gura aia degeaba”, se ratoi una din femei, (cea care ii era si sotie din deductiile mele). “Da sa stii ca bine zici, o sa inchid gura ca imi intra caldura prin ea”, chicoti omul.

“Ia uite ceasul, intoarce-l ca asa a zis Sebi, sa intoarcem ceasul cand intram, ca sa stim cat stam aici”, spuse doamna, aratand spre ansamblul format din termometru si hygrometru. Barbatul se ridica sprinten si dupa ce se uita putin la aparat, incerca sa il suceasca. Cum acesta nu se misca, incepu sa devina mai inventiv si trase putin de el, pana cand acesta parasi locasul in care era agatat, iar omul ramase cu el in mana. “Si acum ce fac, il pun invers? Cum arata el timpul aici ca vad ca nu misca nimic?” Intelegand ca aparatul nu se poate pune decat intr-o singura pozitie, mesteri putin si il aseza la loc, dupa care se apropie mai mult de el si spuse: “uite ca asta e cu temperatura, sunt 92 de grade aici, asa indica asta, spuse el uitandu-se la indicatorul de umiditate. Nu credeam ca este mai cald decat in Grecia. Acolo parca nu erau atatea.” Deja amuzat de situatie, priveam cum omul se uita si la celalalt “ceas”, incercand sa descifreze ce scrie pe el. Revenind la pozitia initial,a dadu cu ochii de clepsidra cu nisip; “uite, asta ce-o mai fi?”. “Ce sa fie, nu vezi ca e o clepsidra din aia de curge nisipul si iti spune cat sa stai?” spuse sotia pe un ton superior. “pai si de unde stie ea cat sa stau, de unde stii cat curge nisipul ala…?” “Aoleo maica, da aici sus e mai cald decat cand statusi pe banca, zise el si se aseza repede la loc. “90 de grade…da ce cald e aici, mai tare ca in Grecia, uite ca am inceput sa transpir deja. Da nu stiu cine focu ma pune pe mine sa stau aici la caldura asta, ca eu nici nu sunt gras, eu nu vreau sa slabesc. Gata, io ies afara zise el grabit si se ridica. “Voi ce faceti, mai stati”, intreba el femeile. “Haide Marie sa iesim si noi, stricam orzu’ pe gaste. Ca asa ma arde aurul asta pe piele, se incinse tare rau. Lasa ca slabim noi altfel, mergem acolo la sala de biciclete, vazusi ca e acolo langa intrare”.

S-au inghesuit toti 3 catre usa, chicotind si  respirand greu. Cand inchideau usa, am apucat sa mai aud “sa stii ca era mai cald ca in Grecia, acolo nu curgea sudoarea asa de pe mine…”

Implantul de os

Monday, November 2nd, 2015

Poporul roman este empatic. Cu suflet frumos. Cu spirit reactiv. Daca voi credeti ca un asemenea popor i-a invins pe turci, s-a opus cu brio romanilor, a iesit invingator in razboaiele mondiale si a impus ceva in Balcani macar, atunci aveti o mare contradictie. Pentru ca oamenii cu suflet frumos si empatic, oamenii reactivi, dezordonati si creativi, astia nu vor castiga niciodata un razboi pe teren. Poate in plan sentimental, sociologic, la capitolul imagine sau la sirul de lacrimi si regrete. Atat.

Romanii striga “jos coruptia”. Si cand spun asta, majoritatea se refera la faptul ca de la politicianul de rand sau de seama, la functionarul marunt venit in control si la medicul curant, toti primesc spaga. Evident ca cine o da, are mai putina importanta. Asta deja nu mai conteaza. Poate ar fi bine sa ne putem niste tinte tangibile, cum ar fi reducerea coruptiei. Cat de cat si cat putem. Pentru ca daca va ganditi vreodata ca in Romania va fi coruptie ca in Danemarca sau Suedia, atunci poate ar trebui sa emigrati. Nu de alta, dar aici veti fi dezamagiti in urmatorii 200 de ani.

Romanul nu este jucator de echipa. Pentru ca este prea creativ si prea smecher sa imparta laurii si beneficiile cu cativa colegi. O demonstreaza istoria, realitatea actuala si studiile in decursul anilor. Romanul este rabdator si pentru ca nu face pureci in echipa, nu stie nici sa protesteze. Stie insa sa reactioneze. Moale, emotiv si pe termen scurt. Apoi uita repede. Nu este razbunator si daca ar avea al 3-lea obraz, probabil ca l-ar intoarce si pe acela. Cand este sa o duca mai prost, alege cu buna stiinta un “escu”. Dupa ce pleaca “escu”, il injura putin si alege altul. Tot un “escu”.

Romanul a inceput sa urasca Biserica pentru ca nu are spitale si scoli. Poate pentru ca este prea emotiv si incurca Biserica cu credinta. Sau poate ca nu intelege ca Biserica este o institutie ca si Armata, iar lumea de azi este departe de cea de ieri. Iar credinta poti sa o gasesti acolo unde vrei tu. In tine sau in copacul si floarea de langa tine. Romanul isi alege politicienii si apoi ii uraste si le spune ca sunt corupti si prosti. Sau nu se duce la vot si le spune acelasi lucru.

Stiti cand o sa fim asa cum ne dorim o parte dintre noi? …. Atunci cand vom primi un implant de os. Direct in coloana vertebrala. Atunci cand vom invata ca nu trebuie sa dam spaga ca altul sa o ia, atunci cand vom invata ca o declaratie pe proprie raspundere presupune sa faci tot ce iti sta in putinta sa isi asumi toata raspunderea, atunci cand nu vom striga ca “ajunge” si vom actiona inainte pentru a nu ajunge in acest punct, atunci… Dar asta nu se va intampla. Sau nu curand. Haide sa vedem cine suntem si ce stim. Sa vedem la ce suntem buni si la ce nu. Sa nu bagam capul in nisip si sa preluam modele si idei din exterior, fluturand steagul dreptatii si aplicandu-l intr-o societate cum este a noastra. Pentru ca nu functioneaza. Sau nu in felul acesta. Prea ne plac liderii smecheri si indoielnici si prea ne place sa fim condusi de cineva pe care ori il impuscam, ori il bagam la puscarie, ori il exilam din tara. Cam ce popor mai face asa ceva, aveti idee?

Suntem un popor frumos si avem calitatile noastre, calitati de care deseori facem misto si le ducem in derizoriu, scotand la iveala toate defectele pe care le avem si nu le avem. Indiferent de unde, cum si cat, vina este a noastra, a tuturor celor care nu avem coloana stabilizata. Sunt prea putini oameni cu coloana, care trebuie sa ii ridice pe cei care se tarasc pe jos, pentru ca nu o au. Asta trebuie sa facem. Nu  lamentari si nu manipulari cu televizorul si nu vanzari ieftine, pentru pumn de arginti veniti din exterior.

Unul din bunicii mei s-a nascut intr-o zona cu mult os. Acolo, atunci cand moare cineva, se tine un priveghi cu bocet si jale de ti se rupe sufletul. Dar toata lumea are voie sa faca asta pana la miezul noptii. Sa se descarce emotional si sa urle de durere. Dupa miezul noptii se da cep la horinca. Se bea si se spun toate glumele deocheate si intamplarile hazlii prin care a trecut raposatul. Se petrece cu si alaturi de raposat. Ca asa i-ar place si lui, asa zic ei. Acum s-a dus in felul lui, dar energia sa si spiritul lui ii insoteste pe cei dragi zi de zi si noapte de noapte. Acesta este un loc in care oamenii stau cu portile deschise pe timpul noptii. Nimeni nu fura de la nimeni. Acesta este un loc in care vecinii, fie ei maghiari sau ucrainieni, nu au fluturat niciodata un steag de-al lor fara incuviintarea localnicilor. Este un loc unde nu vei vedea multi oameni taind frunza la caini. Este un loc unde sacrificiul pentru copii si familie, este la rang de cinste. Este un loc in care nu o sa vezi multe proteste. Pentru ca nu prea ai curaj sa ii superi pe oamenii locului. Nu prea merge sa ii minti si sa ii duci cu vorba. Ori esti cot la cot cu ei, ori pleci din zona. Nu exista cale de mijloc.

Daca am avea acea coloana si indiferent ca pierdem sau castigam, am invata sa o tinem dreapta, sa ne asumam si sa trecem mai departe, am progresa ca natie si am inceta sa gasim vinovati de serviciu, de moment sau de sezon.

In rest…nimic. Sunt mandru pana in maduva oaselor, cand vad de cata solidaritate poate da dovada, romanul civilizat. Si fara cuvinte atunci cand ar trebui sa ii spun ceva, mamei sau fratelui celui sau celei care au pierit in modul ala groaznic. De parca vinovatii, cuvintele sau banii, ar aduce ceva inapoi…