Archive for November, 2014

Povestea rece de la gura sobei calde

Wednesday, November 19th, 2014

Aceasta este o poveste de tip science –fiction. Orice asemanare cu personaje reale, lucruri si fapte, sunt pur intamplatoare si trebuie tratate ca atare.

Prefata: Matematica este o stiinta pe care am apreciat-o, fara insa a excela in mod evident. De copil am invatat ca in matematica sunt probleme ce trebuie rezolvate. Acestea au 2 caracteristici principale: “Ce se da” si “Ce se cere”.

In anul xxxx au loc alegeri pentru functia de presedinte al  Republicii Selenia. Candidatii care ajung in finala sunt Perenius – reprezentantul stangii si Jelenius – reprezentantul dreptei. Perenius este prim-ministru si presedintele pardidului aflat la guvernare, in timp ce Jelenius este un candidat venit din provincie, atipic pentru politica seleniana. Perenius a castigat in primul tur, cu o diferenta de peste 10%, chiar stand in fata televizorului si mancand popcorn. Presedintele in exercitiu al republicii Selenia, domnul Beleniu, este un reprezentant al dreptei, un tip iscusit si conflictual, cu un capital social scazut si erodat in urma celor 2 mandate dificile de la carma Seleniei.

In fotografia expusa se afla tot ce trebuie in alegerile prezidentiale; interese externe, aliati si inamici, servicii secrete si staffuri de campanie. Staful de campanie al lui Jelenius are o misiune interesanta si dificila in acelasi timp. Candidatul pe care il sustine este, asa cum am mai afirmat, atipic in politica de tip selenian. Inteligent, cu prestanta, sigur pe el, insa lipsit de experienta politicii centrale, nu reuseste sa treaca “dincolo de sticla” pentru majoritatea poporului selenian. Mai mult, are de recuperat si o diferenta de 10%, in conditiile in care nu face nici o alianta fatisa cu vreunul dintre candidatii pierzatori din primul tur. Mai mult, sondajele pentru turul 2 nu ii dau decat sanse minime de castig, iar istoria spune ca asemenea reveniri in conditiile date, se intampla in cazul cel mai bun, intr-o situatie din 10.

Aici intervine abilitatea unor minti luminate, plecate de la un vechi principiu matematic amintit anterior; ce se da si ce se cere. Ce se da am redat deja in linii mari, iar ce se cere este simplu: castigarea alegerilor. In acest caz se pun intrebarile: “ pe ce sa construiesti, pe ce sa cresti %, care sa fie strategia? “ Analizand candidatul, situatia prezenta si studiile din piata, ajungi la concluzia ca NU poti sa cresti procentual atat cat iti trebuie, utilizand doar atuurile candidatului Jelenius. Singura sansa in acest caz, este sa obtii un vot contra lui Perenius si a sistemului reprezentat de catre acesta. Aceasta fiind sansa de castig a lui Jelenius, incepi sa creionezi o strategie…

Te poti baza pe domnul Beleniu si relatiile bune pe care acesta le are cu tarile din diaspora, insa procentul de oameni estimat a se prezenta la vot, este in jur de 50-55%, in conditiile in care diaspora reprezinta 400k voturi. Asta inseamna ca diaspora reprezinta in jur de 4%. Faci o simulare si vezi ca chiar presupunand ca toti vor vota cu Jelenius – lucru imposibil de altfel, tot va fi de departe insuficent pentru victorie. Si totusi, ce este de facut, trebuie sa scoti la vot peste 60% din populatie pentru a avea sanse de castig…? Te pui pe tabla de sah si gandesti… pentru ca ai studii reprezentand populatia pe care trebuie sa o scoti la vot. Acestia sunt in mare parte tineri sau oameni ajunsi la maturitate, scarbiti de politica si de cei care o reprezinta, oameni cu studii medii si superioare, oameni cu un grad de inteligenta peste medie, usor orgoliosi, utilizatori si consumatori in mare parte a mijloacelor de comunicare moderne, a retelelor de socializare online. Mai mult, multi dintre ei au si rude, prieteni in diaspora. Asa apare filonul pe care se poate construi “ce se cere”.

Ce ar fi daca incercam sa urnim bulgarele de la distanta? Inca din primul tur, au fost speculate cu buna stiinta unele slabiciuni ale votului din diaspora. Este suficient ca serviciile responsabile sa creeze disfunctionalitati in sistemul de vot de aici. Cu complicitatea unor persoane din ambasade, avand sprijinul (fie el si tacit) al guvernelor de partea lui Belenius si beneficiind de canalele de comunicare adecvate, reusesti sa aglomerezi cateva sectii de vot importante din diaspora, lucru usor de realizat in fapt, speculand si numarul redus al acestora. Dupa primul tur, problemele semnalate la votul din strainatate sunt destul de apasatoare, insa nu de nerezolvat. Ministrul de externe, domnul Celenius, este un tip tanar si scolit, un ins inteligent care are sprijinul total al lui Perenius. Pus intr-o situatie delicata, se consulta cu acesta si nu isi risca cariera politica, luand decizia de comun acord cu seful sau, sa isi dea demisia. Iminenta victorie a lui Perenius este mult prea importanta pentru a fi pusa in pericol printr-un simplu act de orgoliu. Intr-o maniera eleganta, Celenius iese din peisaj fara insa a observa un lucru esential, pe care il voi relata ulterior. La fel de interesant este faptul ca exista un “cineva” care ii sopteste lui Perenius ca este bine sa il puna in functia de ministru de externe pe domnul Melenius. Probabil, spune acel cineva, domnul Belenius in calitate de presedinte, nu va semna decretul de numire, prelungind astfel criza in ministerul de externe, degringolada fiind elementul pe care se va putea da vina atunci cand va veni vremea socotelii. Foarte important de semnalat este ca domnul Melenius este diplomat si securist ca si formare, un om al sistemului, care a fost numit in urma cu ceva ani de zile, in functia de sef al securitatii, chiar de domnul Belenius. Alt amanunt important este si ca Melenius candidase chiar la presedentie in turul 1, obtinand insa un scor jenant. Aparent un pion fara importanta, Melenius parea sa fie aliatul lui Perenius. Poate cu oarecare surprindere, Belenius semneaza decretul de numire in functia de ministru de externe, punandu-l pe Melenius intr-o postura delicata si cheie in acelasi timp.

Siguranta lui Perenius este data de sondaje si de stafful de campanie, care ii intaresc acestuia ideea ca este pe drumul cel bun. Aici intervine elementul definitoriu. Perenius sulfa si in iaurt cand vine vorba de diaspora, tocmai pentru ca la alegerile anterioare, Belenius castigase alegerile cu firmiturile de voturi stranse in strainatate. Cu mintea cuplata pe acest canal, Perenius nu vede un element esential: numarul de buletine de vot tiparite pentru diaspora, nu depaseste 800k, in conditiile in care nu se va vota mai mult de 400k. Chiar in conditiile in care va pierde total in diaspora, Perenius are un avantaj confortabil in tara. Insa nu…, orgoliul, istoria, stafful, si cine stie mai cine, il indeamna sa blocheze cat poate votul din diaspora. Mai mult, Melenius si cateva capete luminate, unele de aroganta si nestiinta, altele cu buna stiinta, acuza diaspora, dau declaratii interesante chiar in ziua votului. Spre exemplu, de ce nu se duc cetatenii diasporei sa voteze in sectii situate la 400 km departare, in plimbari placute de duminica. Melenius afirma nonsalant ca nu sunt problem la vot, simultan cu imaginile care curg pe facebook, in care cineva filmeaza o “coada” la vot, de circa 3 km. Acum bulgarele prinde contur si vine catre casa. Umiliti, frustrati, cu probleme economice si imbolditi de rudele din strainatate, oamenii ies masiv sa voteze contra sistemului. Contra celor care ii considera fraieri, contra celor care isi bat joc de ei si de rudele lor, contra celor corupti. Evident ca in tot acest carusel sunt prezenti lideri de curente din diverse cercuri, formatori de opinie si canale de informare atent gandite, care functioneaza intr-un timing aproape perfect.

Interesat este ca nimeni nu s-a gandit la o solutie foarte simpla: sacrifica pionul pentru a proteja regele. Oare ce s-ar fi intamplat daca Melenius ar fi infiintat si alte sectii de votare in diaspora? Cat ar fi votat acestia? Inca 100k in plus? Poate 300k? Poate pana in maxim 600k. Ce ar fi insemnat 600k (irealizabil in fapt) in economia totala a votului? …cateva procente pierdute, insa irelevante pentru rezultatul final. Melenius sau Perenius ar fi putut evita elegant problemele din diaspora, fara a-si periclita victoria. Chiar daca nu puteau evita total diversiunile, puteau macar inchide gura majoritatii, prin deschiderea unor noi sectii de votare, fapt ce s-ar fi dovedit a fi irelevant in ecuatia finala.

Imaginile cu fratii selenieni agresati in fata ambasadelor, fac inconjorul internetului, iar telefoanele se inrosesc. Scanteia fusese data de catre cine trebuie, exact acolo unde trebuie. Focul s-a aprins irezistibil si mistuia tot ce intalnea in cale. Apar detalii interesante, precum cel in care specialisti in comunicarea online, s-au dedicat lui Jelenius, dupa ce in primul tur o sustinusera pe doamna Macenius – care facuse cea mai inteligenta campanie online a ultimilor ani.

Vazand trendul votului, cativa aliati ai lui Perenius incep sa intoarca armele. Se pierd voturi importante si se pare ca nimic nu mai este de facut. Ministerele de interne din diaspora accentueaza intr-un mod interesant aglomeratia de la vot, sicanand exact cat trebuie si cand trebuie. Televiziunile prezinta asa cum s-au angajat, intreaga poezie de vot, iar peisajul devine complet daca ne amintim faptul ca Belenius, un inflacarat adversar al lui Perenius, nu face altceva decat sa puna paie pe foc ,referindu-se numai la diaspora.

Fenomenul este pe final, victoria este aproape. Interesant insa, treptat apar mesaje de mobilizare si de iesit in strada. Oamenii frustrati si abrutizati de catre un regim orgolios si infatuat, sunt acum de neoprit. Se simte miros de sange si se forteaza victoria finala. Probabil ca lumea nu iese degeaba

Intr-un final previzibil deja, dar surprinzator pana in urma cu cateva zile, Perenius iese civilizat si isi recunoaste infrangerea. Jelenius face baie de multime, iar siguranta de care a dat dovada pe intreaga campanie iti spune un singur lucru: niciodata nu a fost singur. Un fel de you’ll never walk alone…

A doua zi dupa victorie, Belenius posteaza un video interesant pe pagina sa de Felsbuk, probabil dedicat internautilor si celor care l-au sprijinit chiar si fara sa vrea in demersul sau si al celei mai mari parti a poporului selenian. Tacerea lui Belenius din timpul celui de-al doilea tur de scrutin, coraborata cu videoclipul interesant spun mai multe decat este necesar. Melenius isi recunoaste spasit limitele si vina si demisioneaza din postul de ministru de externe,zambind larg si ingaduitor, parasind un post care i-a venit ca o manusa pe care o dorise altcineva. Un om al sistemului de securitate va ramane un om al sistemului. Iar cine crede ca acesta este doar un batranel slab de minte si temator, probabil ca sigur greseste.

Perenius se retrage sa isi linga ranile si sa stopeze sacalii care ii luasera urma inca din dupa amiaza zilei decisive de vot. Probabil ca nici acum nu ii este clar de ce nu a sacrificat un pion din curtea sa, pentru a da sah si mat regelui advers. Probabil ca nu stie exact cine din stafful sau l-a indrumat gresit. Probabil ca inca nu stie de ce Ilienius i-a spus ca este necopt pentru functia la care candidase. Probabilca isi va da seama candva. Oricum, mult prea tarziu va invata ca atunci cand vrei sa castigi, trebuie sa iti alegi cu grija aliatii si cu deosebita grija pe cine iti faci inamic.

Analistii analizeaza, Felsbukul inca mai cauta sange, desi se va linisti de la sine dupa cativa stropi. Acum se vorbeste despre viitor, despre prezent sau despre cum a fost si de ce a realizat Jelenius surpriza. Nu stiu cati privesc radacina, cati se uita la adevarata cauza si elementul declansator a tot ceea ce s-a intamplat. Probabil ca nici nu are importanta daca privim aceasta poveste spusa la gura sobei, ca pe un exercitiu democratic, poate unul dintre cele mai frumoase momente democratice din Selenia ultimilor xx ani.

In viata politica este recomandat ca daca visezi, sa o faci cu ochii larg deschisi.

 

Camera de ascundere

Monday, November 3rd, 2014

Am zis ca nu scriu de vot si de votanti, de politica si de presedinti. Sa nu ma credeti. Pentru ca tocmai v-am inselat asteptarile si nu cred ca sunt primul care face asta. Doar sunteti obisnuiti… Desigur ca pot sa o dau la intors si sa va explic faptul ca scriu despre camera de ascundere. Asta o puteti crede si o sa vedeti de ce.

Nu ma laud cu o masiva cunoastere a fenomenului politic, insa am pretentia ca inteleg destul de multe in acest domeniu. Si destul de repede. Curiosii stiu de ce. Ceilalti sa ma creada pe cuvant de scris, daca doresc.

Acum cateva luni de zile, am mers sa votez. Ma refer la “europarlamentare”. Fiind un tata ce se doreste responsabil, l-am luat si pe “ala micu’”, sa il invat eu cel invatat si emancipat, care sunt ideile democratiei. Pe drum, i-am explicat unui pusti de 4 ani, cum sta treaba cu votul. De ce se voteaza, care este scopul si esenta democratiei. Il priveam cum statea si ma asculta curios si oarecum nepasator in acelasi timp. Il stiu insa prea bine si nu ma pacalea; subiectul ii starnise interes. M-a intrebat numai cine ne da stampila si daca dupa ce votam, o putem lua acasa. Ah, si inca ceva; de ce nu voteaza si el. I-am spus ca poate el sa puna stampila pe buletinul de vot, acolo unde ii indic eu, cel putin pana o sa invete sa citeasca. Si ca e musai sa lase stampila acolo dupa ce voteaza, ca sa nu avem probleme cu politia.  S-a declarant satisfacut si uite asa am ajuns la locul cu pricina.

Il urmaream pe “ala micu’” cum studia curios oamenii, cabinele si stampilele. Am pregatit buletinul, am luat stampila si am dat sa intru in cabina impreuna cu el, incalcand grav si premeditat secretul votului. Nici bine nu am intrat dupa perdea, ca ma si intreaba: “ … dar ce cautam aici in cabina de ascundere?” Am zis ca nu aud bine, asa ca l-am intrebat usor amuzat: “ce spui ma gaga, ce cautam unde?” ….” aici in asta…. cabina de ascundere” imi raspunde el zambind smechereste, stiind ca nu a potrivit cuvintele chiar cum trebuie. Am inceput sa rad moderat, amuzat de felul cum vede un copil de 4 ani, o cabina de vot. I-am spus sa puna stampila si ii explic eu cand iesim cum sta treaba cu cabina de ascundere.

In timp ce impatuream buletinul de vot, ma gandeam deja…

Mai oameni buni, de ce sa ma ascund dupa o perdea colorata, ca sa pun o stampila pe optiunea mea, pe alegerea mea libera, democratica si independenta? De ce trebuie sa fie votul meu secret? Ma doare drept in tocul de la usa ca vede vecinul, vecina, sau toata sectia, pe cine votez eu. Pentru ca este alegerea mea si numai a mea. De ce sa folosesc o camera de ascundere? De cine ma ascund? De ce sa ma ascund? Uite asa se aprinse mintea mea involburata… Copilul din mine incepea sa gandeasca copilareste. Dar omul experimentat, calit de societate, prostie si invatare experientiala, da raspunsuri imediat… Pai mai bezmeticule, pentru ca asa zice legea, ca votul este secret, ca nu e bine sa votezi ostentativ, adica la vedere, direct pe masa de unde iei stampila. Ca influentezi procesul de vot, ca poate vrei foloase necuvenite, ca bla si bla bla bla. Mintea mea neostoita imi dadea zeci de motive destepte pentru care este bine sa intri in cabina de ascundere. Ca societatea, ca legea, ca secretul, ca ….sictir….. hai nu incerca sa te mai convingi, pentru ca ala mic are dreptate. Asa in lipsa lui de cunostinte democratice, in puritatea lui, neafectat de societatea aceasta bolnava si plina de reguli pe care si le face pentru a fi incalcate, copilul mi-a dat un raspuns simplu.

Haide sa ne gandim ce s-ar intampla daca toti am vota la vedere. Daca tot omul ar merge si ar pune o stampila in vazul tuturor, lasand cabinele de ascundere pentru rolul lor de baza: caca si pipi. Ce s-ar intampla oare? M-ar injura vecinul si prietenii pentru ca nu am votat ca ei? M-ar renega mama? M-ar pune primarul sa platesc impozit dublu? Mi-ar da huliganii cu sticla in cap, la iesirea din sala? Ce coacaza macesului s-ar intampla dragilor?

Va spun eu, ca m-am gandit:).

S-ar oripila unii, s-ar contra altii, s-ar certa ceilalti. Poate. O perioada. Pana cand toti oamenii cu creier si-ar da seama ca scopul lor este acelasi. O viata mai buna pentru ei si pentru copiii lor, pentru vecinul si mama, pentru primar si chiar si pentru huligan. Votul la vedere ar curata si ar igieniza. Votul la vedere ar crea o societate transparenta si responsabila, una nedorita de politicieni. Votul la vedere ar reduce masiv impartirea populatiei intre Xisti, Yisti si Zisti. Pentru ca a invata sa respecti optiunea celuilalt este prima regula a democratiei. Si tot asta este prima pe care noi o incalcam cu buna stiinta, facand chiar o lege in acest sensJ. Dezbinand se cucereste, iar camera de ascundere face exact acest lucru. Iar noi il inghitim ca prostii pentru ca “e lege”.

Stiu, o sa imi dati minim 10 motive pentru care votul trebuie sa fie secret si tot o sa ardeti de dorinta de a intra in cabina de ascundere. Sau nu. Ma doare-n pragul de usa de ele, desi o sa va respect parerea. Stiti de ce?

Din 2 motive:

Pentru ca o gandire pura face infinit mai mult decat alea 10 imbacsite ale voastre, indiferent cat de mult si de bine o sa argumentati. Sunteti deja “defecti” iar eu nu fac decat sa va intregesc grupul.

Cred cu tarie ca un om sanatos la minte o sa voteze pentru ca are cel putin un dram de speranta, daca nu crede in ceva. Este doar o alegere, asa cum facem alte mii de alegeri zi de zi. Punct si nimic in plus. Ma intreb oare unde v-ati cerut sotul/sotia? Sau unde ati ales ultimul buchet de flori? Sau masina pe care o conduceti? Presupun ca nu intr-o camera de ascundere.

Politica este asa cum este pentru ca totul incepe asa cum incepe: intr-o camera de ascundere.