Archive for May, 2014

Spatii

Friday, May 9th, 2014

Oameni si spatii

 

Trenul parea aproape plin daca te uitai din exterior. Odata ajuns la interior, realizai ca pe majoritatea bancutelor de 2 locuri, statea cate o persoana, poate si pentru ca nu erau locuri numerotate. Mai aveam cateva minute pana la plecarea trenului asa ca am studiat…

Majoritatea oamenilor care stateau singuri pe bancuta de 2 locuri, se asezasera oarecum centrat. Unii ce pareau mai blajini, “incalcau” ceva mai putin jumatatea bancii iar altii aveau puse pe locul de langa ei fie o carte, fie o haina, fie un pet cu apa sau suc. Totul parea asa… cumva la intamplare. Adica m-am asezat si pentru ca sa imi fie la indemana am pus sticla sau cartea langa mine.

Am zambit cand m-am uitat la cei care stateau cuminti pe “jumatatea” lor de banca. Erau tineri liceeni, iar privirea lor imi spunea ca asteptau si ei ceva. Adica doar, doar se umple trenul si se aseaza vreo fata draguta langa ei. Prin urmare, cam toti cei ce stateau singuri emiteau ca nu vor sa fie deranjati si ca bancuta cu 2 locuri este teritoriul lor de drept. Mai putin unii tineri, fete si baieti, care asteptau un chip frumos pe langa ei.

Spre stupefactia unui domn, desi mai erau cateva bancute complet libere, am cerut voie sa ma asez langa dansul. A facut o privire de parca il ceream in casatorie. Nu intelegea nimic si cred ca i-am inselat toate asteptarile sale de cetatean platitor de bilet si de taxe. A mormait ceva si mi-a facut loc sa ma asez, cu o mare de sila si lentoare in fizicul dumnealui. Am multumit frumos si am inceput sa ma uit discret in jur, la figurile intrebatoare ale celorlalti calatori. Nici ei nu pricepeau nimic, desi unii parca incepusera sa ma priveasca cam dubios.

Omul de langa mine, un domn pe la vreo 60 de ani, incepuse sa se foiasca nervos si il simteam ca devenea din ce in ce mai incordat. Nu stiu daca a considerat ca am ganduri dubioase in ce il priveste, insa s-a ridicat dupa vreo 2 minute, si-a luat bagajelul si s-a mutat pe una din bancutele libere, imprastiindu-si ostentativ cumva, toate lucrurile sale, pe intreaga bancheta. De data asta am zambit si eu si alti calatori care au privit scena. Fostul meu vecin de banca… nu.

Ce ii indeamna pe oameni sa ocupe doua locuri in loc de unu? Ce ii face pe oameni sa vrea sa calatoreasca singuri, fara sa ii “deranjeze cineva”, fara alt seaman cunoscut sau agreat in preajma sa?

In majoritatea cazurilor, regulile. Uneori insa, nici ele.

Oamenii sunt niste fiinte care vor intimitate cand sunt in colectivitate. Oamenii sunt niste fricosi imberbi, care isi ascund frica de semenii lor, de nou, de schimbare si de cunoastere, in spatele unor ziare, haine, carti si peturi asezate langa ei. Sub pretextul ca vrem o calatorie linistita si de teama unui miros neplacut langa noi, preferam sa fim singuri. Nu suntem dispusi sa incercam aproape nimic pentru ca noi stim ce este mai bine pentru noi si rutina ne face sa ne simtim in siguranta. In realitate suntem din ce in ce mai inadaptati pe acest Pamant. Facem progrese mult prea mici ca umanitate, fata de regresul de zi cu zi ca si oameni, ca si colectivitate. Lipsa constiintei sau goana nebuna a lumii de azi ne face sa ne dorim singuratatea, cand de fapt tanjim dupa colectivitate. Sigur, ar spune majoritatea, sa fie colectivitate, insa aia pe care ne-o dorim noi. Si daca se poate, atunci cand ne-o dorim noi. ┬áCu cat omul “evolueaza”, cu atat are nevoie de mai mult spatiu. Asa au aparut casele si masinile mari, asa sunt locurile la Business Class. Paradoxal, oamenii mici au nevoie de spatii mari.

Daca omului ii oferi o bancuta cu 2 locuri, o va ocupa pe toata. Ofera-i un compartiment si se va inchide singur in el. Da-i un vagon si vei vedea ca il va accepta fara sa se mire. Sub diferite pretexte, omul ocupa cat spatiu poate si va consuma cate resurse reuseste sa “faca rost”. Sigur o sa spuna cineva, nu toate culturile fac la fel. Da, spun si eu, este corect cat traim in culturi separate. Dati frau liber oamenilor de diferite culturi si o sa obtinem o singura cultura: de ocupare si consum. Noi am uitat sa discutam privindu-ne in ochii, am uitat sa socializam, am uitat sa punem binele inaintea raului, am uitat sa fim ceea ce suntem. Am devenit niste prizonieri ai propriei civilizatii si dezvoltari exponentiale de ordin informational capitalist.

Revin la cunoastere si spun ca ne instrainam de semeni pentru ca. Uite asa, pentru ca, si va las pe voi sa raspundeti. Daca aveti timp, pentru ca spatiul nu cred ca va lipseste. Deocamdata.