Masina cu care nu te plictiseai

Priveam in gol la semaforul care se incapatana sa arate culoarea rosie. Atunci am observat ca de pe banda din stanga, cineva ma privea insistent. Am privit prin geamul meu care era relativ curat:D si am vazut o Dacie rosie, foarte asemanatoare cu cea pe care o avusesem si eu cu ceva ani in urma. In ea, doi tineri zambitori, se uitau smechereste la mine. Le-am zambit si eu, iar soferul a inceput sa ambaleze motorul, semnaland dorinta unei eventuale scurte intreceri, deoarece eram primii la semafor. Le-am zambit in continuare si am dat usor din cap a negatie. Ma grabeam dar chiar nu aveam chef de gluma lor, haioasa de altfel avand in vedere diferenta de cai putere intre cele ┬ádoua masini. Brusc s-a facut verde, iar bestia rosie a plecat cu scrasnet de roti, avantandu-se plina de elan catre urmatorul semafor, care era tot rosu… Am ras de-a binelea privindu-i cum radeau si ei in hohote uitandu-se in oglinzile retrovizoare.

Intamplarea de azi mi-a adus aminte de o primavara in care fratele meu devenise proaspat sofer si ma luase in dreapta lui pentru o plimbare demonstrativa prin oras. In urma cu destui ani de zile, la volanul unei Dacia 1310 rosii, proprietatea tatalui nostru, fratele meu imi demonstra abilitatile sale de conducator. Am plecat de la semafor, pe o strada care avea si sine de tramvai pe centru. S-a auzit un clinchet destul de zgomotos la trecerea peste calea tramvaiului si am vazut cum niste piese circulare se rostogolesc inaintea noastra pe sine. Am ras si am spus ca poate vine si vreo roata de la o masina din spatele nostru, mai ales ca eram fani ai scurt metrajelor Stan si Bran. Am continuat sa mergem pana cand un bec de pe bord a inceput sa se aprinda stupid si fara sens in opinia noastra. L-am ignorat si a trebuit totusi sa ne oprim in momentul in care de sub capota daciei noastre a inceput sa iasa un abur dens. Ne-am oprit si am sunat proprietarul masinii care a sosit si a constatat ca odata cu acel clinchet, piesele care plecasera la plimbare pe sinele tramvaiului constituiau in fapt fosta fulie a masinii care se despicase probabil in 2-3 bucati. Ramasesem asadar fara curea si fara racire, iar ce a urmat pana la explozia radioatorului nu au fost decat consecinte ale amintitei pierderi.

Astazi ma straduiesc sa conduc o masina sigura, cu plan de revizii si cu cat mai multe stele’ NCAP, cu consum redus de noxe si alte lucruri inteligente si servicii exmplare ale Europei moderne. Dar nimeni si nimic nu ma poate convinge ca in oricare dintre masinile astea noi si moderne te poti distra mai copios decat o puteai face intr- o dacie 1310 rosie.

Leave a Reply