Urechi

Intr-o discutie cu un copil de 4 ani, vorbim despre urechi. “Masinile au urechi” imi spune omuletul care abia a trecut de 1m inaltime. “Asa?…. si unde se afla ele?” intreb eu total nestiutor. “Paaaiii, stii unde sunt?” (imi pare ca nu stie raspunsul si incearca sa inventeze ceva) “Urechile la masini sunt oglinzile” spune el hotarat. “Asa o fi” spun eu, “dar crezi tu ca masina aude cu oglinzile, pentru ca un rol foarte important al urechilor este ca sa auzi cu ele”. “Oglinzile sunt urechile masinilor” imi repeta el incapatanat. “Bineeee, si cine mai are urechi dupa parerea ta?” il intreb eu, incercand sa imi stapanesc zambetul larg. “Stii cine are, toti care au inima au urechi, asa este. Oamenii, animalele, cainele, toti au inima si au si urechi. Dar si florile au urechi…” “Ei da, uite la asta cu cine are inima are si urechi nu m-am gandit, insa o sa ma gandesc, dar spune-mi cum crezi tu ca au urechi, florile. Unde le tin ca nu se vad?” …..Urmeaza o scurta pauza, dupa care revine cu si mai multa convingere: “…. asa este cum iti spun, florile pot sa simta si sa auda, florile au urechi…”

Nu am incercat sa il contrazic nici un moment, pentru ca in timp am invatat un lucru: copiii au o gandire cu mult mai sanatoasa ca a mea. Cu siguranta nu mai analitica si nu mai “ancorata in realitatile vietii cotidiene”, insa este curata si plina de viitor. Trebuie doar sa stii sa extragi de acolo fanta aceea de frumusete si de lumina, care la multi copii este inca strecurata in minte si in suflet.

De ce nu ar avea masina urechi in forma de oglinzi? Pentru ca atunci cand spun “ureche”, ma gandesc la ce te gandesti si tu acum cand citesti? De ce o masina nu ar putea “sa auda” si sa proceseze aceste semnale pentru a conduce, a evita obstacole si a face multe din ce facem si noi atunci cand ne folosim urechile? Este cineva in stare sa garanteze ca luna viitoare, peste un an sau peste 5 nu o sa avem o astfel de masina? De ce sa nu aiba si florile urechi? Este dovedit faptul ca sunt multe plante care se dezvolta mai repede si mai armonios atunci cand asculta o muzica anume. Asa cum se si ofilesc mai repede atunci cand fundalul sonor este unul neprietenos.

Atat de mult am uitat sa ascultam, sa avem rabdare si sa procesam intr-un mod pozitiv informatia, incat nu este de mirare ca in majoritatea cazurilor culegem ceea ce semanam. Adica incadrarea in sabloane si consum de gloata. Cum vrei sa inveti sa zbori daca refuzi din start faptul ca este posibil sa plutesti in aer? Cum vrei sa descoperi ceva cand te crezi autostiutor? Cat te crezi tu de destept ca sa poti da sfaturi la toata lumea? Opreste-te din goana asta nebuna de zi cu zi si invata sa asculti. Si pe cel de 4 ani si vecinul de birou si uneori chiar pe cel care te injura.

Nu poti lua din orice lucru si intamplare ceva bun. O fi proverbul altfel, insa eu asa cred. Dar poti sa inveti sa gandesti. Copiii fac acest lucru si pe masura ce cresc, muschii incep sa le oboseasca. Societatea dezvoltata are grija sa le dezvolte bicepsii si sa le retrogradeze materia cenusie. Eu cred cu tarie ca si creierul este un muschi. Indiferent de ce crezi tu sau medicul specialist. Si accept cu placere un skandenberg si cu cel de 4 ani si cu cel de 80. In “nestiinta” lor, copiii spun lucruri si creaza vise pe care probabil ca le vor urma maine daca nu vii tu cel destept, sa ii spui ca “aia nu se poate” si ca cealalta “este o porcarie”, “taci sa nu te auda cineva ca rade de tine”.

Ieri ma intrebam ce s-ar intampla daca toate si totul din jurul nostru ar avea urechi. Exceptam aici toate serviciile “de securitate” care oricum ne asculta ca sa ne protejeze…. Oare ce s-ar intampla daca ne-ar auzi canapeaua in care dormim, masina pe care o conducem si floarea pe care o oferim cadou? Oare ce s-ar intampla daca toate acestea ar putea sa transmita intr-un fel sau altul ceea ce aud? Oare am deveni mai oameni?

Leave a Reply