O lume

” Bine v-am gasit oameni buni” este propozitia cu care imi intampin telespectatorii in cadrul unei emisiuni TV pe care o realizez o data pe saptamana. Dupa primele emisiuni au venit si intrebarile. “De ce ai introducerea asta, asa seaca si nespectaculoasa?” “Spune si tu ceva de genul “…traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” sau gaseste ceva care sa aiba priza la oameni, ceva care sa te individualizeze. Am zambit si voi continua sa o fac, dand acelasi raspuns…

Inainte de toate trebuie sa facem o distinctie esentiala. Intre om si fiinta. Verificati-va cunostintele, DEX-ul si experienta de viata pe care o aveti. Omul este acea “fiinta superioara sociala care se caracterizeaza prin inteligenta si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului…” pe cand fiinta este “tot ceea ce are viata si se misca”. Prin urmare, omul este obligatoriu fiinta, vicevresa insa nu este neaparat adevarata.

Fiinta este acel individ care consuma si care voteaza cand i se da un kg de faina si un toi de tuica. Fiinta este acela pe care nu il intereseaza mijloacele prin care isi atinge scopul. Fiinta nu are obligatoriu constiinta. Fiinta asteapta clementa insa nu stie niciodata cum este sa oferi asa ceva. Fiinta poate sa vorbeasca fara insa a avea un limbaj articulat. Fiinta poate lua pozitia verticala, insa coloana ii va fi in permanenta curbata de prea multe plecaciuni.

Salutul meu se adreseaza oamenilor buni. Desi paradoxal, fiintele sunt cele care se uita mai des la TV. Totusi, acei putini oameni care se uita, merita din plin salutul meu. Iar oamenii nu doresc spectacol ieftin si fara perspectiva. Eu nu cred ca oamenii au timp sa caute scuze pentru faptul ca traiesc in Romania si asta le ocupa tot timpul. Cel mult zambesc amar si trec mai departe. Oamenii vor certitudini. Oamenii nu vorbesc mult fara rost. Pentru ca asta caracterizeaza o fiinta superioara sociala si inteligenta. Oamenii nu se gandesc imediat ca nu sunt platiti pentru ce fac. Oamenii sar in apararea altui semen al lor asa cum o fac si in cazul fiintelor. Oamenii simt si ofera. Oamenii se zbat pentru o cauza in care cred, si care nu le va face bine numai lor. Pentru un om conteaza si scopul si mijloacele prin care ajunge acolo unde isi doreste. Ei bine, eu pe acesti oameni ii salut pentru ca in ei imi este nadejdea.

Cel mai bun exemplu ca oamenii nu imi inseala asteptarile este cazul avionului cu medici, cazut in tara motilor. Cine au ajuns oare primii sa dea o mana de ajutor? Nu oamenii?

Ma uit zilnic pe unde merg, pe unde calc, in sus, la stanga si la dreapta. Lumea este plina de fiinte. De la amiba din apa plata, la soarecele din coltul pivnitei si pana la cainele care ma conduce pana la usa casei. Toti suntem fiinte insa nu toti suntem oameni. Poate ar trebui sa ne bucuram ca zilnic sunt din ce in ce mai multe fiinte pe aceasta Planeta. Ca aveam de-a face cu un Pamant din ce in ce mai viu. Teoretic. Apare totusi o intrebare pe care mi-o pun din ce in ce mai des:

Ce se intampla cu oamenii?

Leave a Reply