Mai aproape de Dumnezeu

Avionul statea sa decoleze. Erau acele clipe in care motoarele sunt turate si se asteapta lumina verde. De cele mai multe ori, daca avionul nu este ocupat predominant de catre cei obisnuiti cu zborurile, se lasa o tacere fara sens. Priveam oamenii cum incercau sa isi ocupe mintea cu ceva. Unii cu ochii inchisi si mainile stranse de scaune, altii incercau sa para detasati citind in gol o carte. In toata aceasta atmosfera de priveghi, din spatele meu rasuna un glas suav de copil, cu un puternic accent moldovenesc: “…mami, asa este ca noi acum ne ducem mai aproape de Dumnezeu?”

Nu mi-am putut abtine rasul. Aproape oricine a schitat un zambet, sau macar o grimasa.

In timp ce avionul se inalta de la sol m-am gandit cat de relevanta si de actuala este replica pustiului pentru societatea in care traim.

Tinem post la mancare nu stiu cate zile pentru ca apoi sa atacam frigiderul, porcul si camara ca niste salbatici. Evident ca o mare parte a evlaviosilor constiinciosi sfarsesc la spitale, prin camerele de garda, cu perfuzii si spalaturi de tot felul. Altii se reped sa se imbete de parca seara zilei de 24 coincide cu sfarsitul prohibitiei in lume. Facem lucruri pe care sufletul nu le poate suporta pentru ca apoi sa ne ducem sa ne cerem iertare sub o stofa neagra mirosind a nu stiu ce. Interesant este ca multa lume pleaca de acolo cu sufletul impacat, liber si neprihanit, pregatit pentru a face alte fapte care vor fi si ele “iertate” in acelasi mod. Inteleg mecanismul insa nu inteleg oamenii care recurg in mod curent la asa ceva. Una este un duhovnic, poate un prieten adevarat sau poate mijlocul naturii unde te poti duce sa iti spui pasul si  sa fii ascultat si alta este obisnuinta unei iertari conditionate de aprinderea unei lumanari, de recitarea unor nu stiu ce versuri magice sau si mai rau de depunerea unor sume de bani intr-o asa-zisa cutie a milei.

Avem nenumarate cazuri in care “oameni de succes”merg in Ajunul Craciunului si impart cadouri la copii orfani si la batrani neajutorati. Asta in cazuri fericite. Pentru ca timpul lor este mult prea pretios, de cele mai multe ori doneaza bani pentru cauze bune. Nu am spus niciodata ca este gresit ceea ce fac. Cred insa ca “spalarea pacatelor” nu se face in nici un caz asa.

Primul lucru pe care trebuie sa il faci pentru a-ti spala pacatele, este sa iti dai silinta sa nu le mai faci. Pentru ca altfel vei continua sa crezi ca cea mai nimerita cale de a-l apuca de Dumnezeu de picior, este sa decolezi cu avionul.

One Response to “Mai aproape de Dumnezeu”

Leave a Reply