Timpuri

Stii cum este imediat dupa un punct de maxim? Asa cum este dupa o betie, asa cum este dupa o indragosteala fulgeratoare, asa cum este dupa ce ai ascultat o melodie favorita la infinit. Nu mai vrei nici macar sa simti miros de alcool, iti ignori cu buna stiinta inima, indiferent ce pretentii are ea de la tine, te inchizi intr-o incapere si asculti linistea pana iti pocnesc timpanele. Asa m-am simtit si eu dupa ce mi-am lansat (oarecum) prima carte. Si ca sa nu uit, se numeste “Nu fortati usa” si o sa ii aloc la momentul potrivit, o scriere cu dedicatie, numai si numai pentru ea. Publicarea primei mele carti m-a secat de vointa, de dorinta de a scrie. Pentru vreo 3 luni fara o zi. Atat am rezistat sa stau deoparte de blog, de gandurile si de concluziile mele.

Am revenit asadar.

Si pentru ca am avut destul timp sa observ fara sa scriu, prima concluzie care imi vine in minte azi, este modul interesant la care se raporteaza oamenii in functie de timpurile si experientele pe care le traiesc.

Bunica imi povestea cum trecea tancul peste casa ei, cum s-a refugiat cu copiii la san, intr-un tren de marfa plin de plosnite si fan, cum a trait alaturi de alti 11 frati si surori si cat de grea si frumoasa era lupta pentru supravietuire. Mai imi spunea cat de frumos se canta la biserica pe vremea ei si cum aveau grija unii din altii, inclusiv de animalele din gospodarie. Ea m-a invatat sa apreciez cea mai simpla, ieftina si gustoasa prajitura. De la ea am inteles valoarea unei bomboane oferite la momentul potrivit. Si tot datorita ei am invatat cum “se crapa” lemnele. Pentru ca facea focul cu lemne intr-o soba “Vesta”, upgradata cu caramizi de samota pentru a tine mai bine caldura. Datorita ei am inteles ca atunci cand intri in casa intr-o zi de iarna, primul lucru este sa iti suflii in pumni si sa te apuci de treaba. Adica sa faci focul:) Ea facea cel mai bun ceai din lume, din plantele pe ┬ácare le culegea de pe dealul din fata casei din chirpici. Spre fericirea mea, am reusit sa tin minte cateva amestecuri de plante. Singura problema este ca nu am dealul din fata casei. Si ca nu am plantele.

Tata imi povestea ca pe vremea lui juca fotbal cu o minge facuta din carpe. Imi aduc aminte ca imi imaginam cum apusul soarelui vine asta? Cum sa joci fotbal cu o amestecatura de ciorapi rupti? Mai imi spunea ca atunci cand pe ulita aparea un copil cu minge “de piele”, toti faceau cum spunea posesorul mingii, numai sa joace fotbal cu acea minge. Nu avea importanta ca cel care avea mingea facea echipele dezechilibrate luandu-si ca si coechipieri pe cei mai buni dintre ei, Nu conta faptul ca erau desculti si isi zdreleau degetele in siretul dur de piele cu care era legata mingea. Nici macar nu existau regrete majore atunci cand baiatul “de bani gata” isi lua mingea si pleca in mijlocul meciului pentru ca asa avea el chef. Dupa efort era apreciata si varza cruda din gradina, si cojile de paine ramase de dimineata. Traditia era ca atunci cand vine iarna trebuie sa ai vreo 5 saci cu cartofi in pivnita, cateva borcane mari cu muraturi in camara, vreo suta de kg de morcovi ingropati (cu aerisire) in curte, borcane cu gem si miere, carnati afumati si slanina atarnate in pod. Asta daca munceai suficient incat sa ti le permiti pe toate…

Pe vremea mea se juca elastic si sotron, se statea afara mult dupa lasarea intunericului si pictam mingea cu vopsea flourescenta ca sa o vedem in razele lunii. Se juca risca si caserie, merele padurete nu apucau sa se coaca in copaci, se purta cravata cu tricolor si stiam imnul national pe care il intonam cel putin de cateva ori pe luna. Existau gasti de cartier si exista respect si unitate. Stateam la cozi interminabile pentru unt si paine, pentru salam si o sticla de Pepsi. Aveam la discretie Eugenia si marmelada, peste stricat si creveti vietnamezi. Faceam schimb cu machete din metal si surprizele de la guma Turbo. Colectionam timbre si mergeam in tabere unde nu se inchideau geamurile si se intrerupea curentul de 10 ori pe zi. Nu stiam ce este aceea apa plata, factori de nutritie si grasimi saturate. Invatam des la lumina lumanarilor si faceam chefuri in fiecare saptamana pe la cine apucam. Petreceam timp cu parintii si eram invatati sa avem respect pentru bunici si femeile gravide. Stiam ca la teatru nu se merge imbracat in blugi. Poate si pentru ca nu aveam asa ceva. Munceam in vacanta pentru a scoate o fata la un film si a-i oferi un suc. Suflam in jiglerul Daciei si mergeam in concedii impreuna cu parintii.

Pe vremea mea de azi se joaca jocuri de strategie pe net. Se sparg bule pe Candy Crush si se militeaza saptamanal pentru Rosia Montana. Lumea discuta pe Facebook, si alte mii de retele de socializare. De fapt privesc intr-un ecran colorat, gandesc cat pot si dau cautari zilnice pe Google. Astazi se alearga dupa bani, nu dupa fericire. Scopul de azi sunt niste hartii, nu niste sentimente sau valori umane. Astazi sta in fata cel care are costumul mai scump si masina mai dichisita. Nu ca ieri ar fi fost altfel. Tot acum se ridica imperii din carton, se construiesc lucruri care sunt facute cu buna stiinta sa dureze cat mai putin. Mortii se ingroapa cu haine si pantofi de unica folosinta, se ofera flori din plastic si se distrug vieti inainte de a incepe. Oamenii de azi isi petrec jumatate din viata uitandu-se la TV sau surfandul netul. Si tot noi ne prindem mai des mana la usa din dormitor decat sa o strangem prieteneste pe cea a vecinului de vis-a-vis. S-au inmultit spitalele pentru boli psihice iar mai bine de 1/3 din populatia SUA traieste zilnic cu Zoloft. Nu mai avem reflexe si ne ingrasam “inexplicabil” cautand apoi remedii miraculoase pentru ca sa slabim. Valorile noastre au devenit religie iar valorile parintilor subiecte de pus in rama si de ascuns in beci. Spunem ca ne distram atunci cand fumam si bem pana cadem lati, cand facem sex platit sau vedem ca prietenii o duc mai rau decat noi. Familiile incep si se termina cu noi. Indiferent ca asta inseamna ca mai este cineva sau nu in preajma noastra.

Acestea sunt timpurile in care nu am trait sau in care care traim. Eu cred ca este perfect normal sa iti placa acele timpuri in care te simti fericit. Dar asta nu inseamna ca timpurile de azi sunt mai nefericite decat cele de ieri. Faptul ca tu te simti asa si ca nu esti in stare sau nu vrei sa fii fericit astazi, nu se datoreaza nici sistemului, nici facebookului si nici drogurilor sau prostitutiei. Explicatia mea este alta. Pentru orice persoana, cu cat gradul de inteligenta si de progres este mai ridicat, cu atat mai dificil este sa fie fericita. Indiferent de timpuri.

Leave a Reply