Archive for November, 2013

Dincolo de nori

Friday, November 29th, 2013

Ca de obicei eram intr-o continua agitatie. Cu gandul impartit intre minusculele probleme ale muritorului de rand, privirea mi-a fost atrasa de 2 copii care se jucau. Ma uitam la fetele lor senine si surazatoare si mi-am dat seama ca sunt incruntat. Destul de des si fara motiv de altfel. Ca majoritatea oamenilor pe care ii vedem zilnic intr-o zi mohorata. De aici mi s-a declansat imaginea. Ziua mohorata. Meteosensibilii din noi isi raporteaza atat de des starea de fapt la starea vremii incat am ajuns sa fim dependenti indisolubil de asta. Concret; raportul oamenilor bine dispusi este direct proportional cu starea buna a vremii. Excludem aici fenomenele extreme cum ar fi cutremurele si tsunamiul, punem deoparte arsita verii si ploaia de toamna pentru ca si acestea au adeptii lor declarati. Primavara rasare verdeata iar iarna este frumos cand ninge. Bun. Ramanem cu zilele acelea pe care le numim “mohorate”. Zile de noiembrie. Cu “flescaiala” din februarie si crivatul din ianuarie. Zilele acestea mi-au creat dorinta si imaginea de a expune ceva.

Era o zi din asta “mohorata” de noiembrie, acum cativa ani de zile am plecat chiaun de somn si obosit de ora matinala de trezire. La 6 si ceva dimineata plecam la nu stiu ce seminar in nu stiu ce loc. Stiu numai ca era avion si ca era TAROM. Suficient pentru ce vreau sa spun. Plecat de acasa pe la ora 3 noaptea, am condus cu muzica putin mai tare in timpane, pana la aeroport. Acolo era sa adorm iarasi pentru ca era cald si bine. M-am imbarcat absent si tot asa am ascultat-o pe stewardesa aceea roscata si plictisita. Am decolat cu mici ace de gheata pe aripile avionului, invaluiti de ceata si tonuri de gri. Stateam intr-o stare de letargie si ma gandeam ce sa fac in afara de a nu face nimic. Atunci s-a produs un miracol, din fericire unul  de zi cu zi: a rasarit soarele. Cel putin pentru mine, atunci. Avionul trecuse de plafonul gros de nori, lasase in jos ceata si tonurile de gri si luase cu el numai acele de gheata de pe aripi. Ele insa straluceau acum in razele rasaritului de soare, la fel ca niste diamante prost taiate. Portocaliul acela intens generat de rasaritul soarelui, cerul nou, albastru si imaculat pe care il descoperisem dupa plafonul de nori, mi-au schimbat aproape instant dispozitia. De la sictirul si sentimentul de inutilitate de a zace in scaunul meu de la geam, am trecut in numai cateva minute la ceva total opus. M-am linistit putin incercand parca sa ascund gandurile mele de stewardesele care brusc devenisera si ele amabile. Am baut niste apa si am refuzat mancarea pentru a putea sa vad mai bine acel rasarit de soare. Si ca rasfatul sa fie total, am mai solicitat si un pahar cu vin rosu.

Am ramas contempland acel rasarit de soare, facand planuri pentru orele urmatoare, zilele urmatoare si anii urmatori.

Ma intorc acum la imaginea zambitoare cu cei doi copii care se jucau pe un trotuar, intr-o zi mohorata de noiembrie, asemeni celei pe care tocmai am expus-o.

Asta este diferenta dintre copii si adulti intr-o zi mohorata de noiembrie. Partea de care se situeaza; deasupra sau dedesubtul norilor. Pentru ca ziua este in fapt aceeasi pentru toti…

All Inclusive

Monday, November 18th, 2013

Daca nu ai fost niciodata la All Inclusive, nu stii nimic.

Citeam astazi ca 70% dintre romanii care si-au rezervat locuri la munte pentru Sarbatorile de Iarna, si-au luat “la All Inclusive”. Cum vine asta? Te duci tu, persoana surmenata de stres si munca, de tipete de copii si de migrenele creditelor, sau te duci tu persoana care ai facut destui bani incat sa iti permiti, meriti ce este mai bun de banii pe care i-ai muncit, doar este pentru tine si sufletul tau. Mai mult, te duci tu dupa ce ai muncit un an intreg, cu economiile bine dramuite, “te arunci”  la ce e mai bun, sa fii in rand cu “lumea buna”, sa treci si tu anul ca un domn si ca o doamna, poate o sa iti mearga mai bine anul care vine. Sau mai mult, te duci tu in mod curent, pentru ca iti place si iti permiti pur si simplu.

Ce ne aduce all inclusive? Multe…. Mancare la discretie. In functie de categorie si de * din josul ofertelor avem ore gratuite la piscina, la aburi si la sauna. Avem si bautura cat cuprinde si cat puteam sa ducem. Calitatea este deseori indoielnica (exceptie fac resorturile luxoase), dar este gratis, lucru foarte important si cam neadevarat, pentru ca totul are un pret:). Da, prosoapele ni le schimba tot zilnic, sau de 2 ori pe zi. Si avem gustari intre mese. Da, tot la hotel, ca doar nu ni le da cineva la pachet. Stam cu paharul intr-o mana, cu gustarea in cealalta, lafaiti pe sezlongul din piscina, si ne relaxam. Bem un vin bun, ne ducem la o plimbare, poate chiar la un ski,… si cam asta este. In fapt, confortul mental este ca avem un loc unde avem de toate si unde ne vom simti bine, fara sa ne uitam cat mancam si cat bem, cat platim la piscina si cat de des folosim prosoapele. All inclusive este un loc unde iti mai lasi copii pe mana unor animatoare. Cateodata s-ar mai duce si tatii acolo. Asta insa nu este inclus in pret. Se plateste extra. Ce mai, all inclusive este raiul de pe Pamant, este locul unde tindem cu totii ca la borcanul cu miere.

Ce nu ne aduce all inclusive? Multe…Ne face sa mancam de fiecare data in alt loc. Sa intalnim alti oameni si sa vedem alte locuri. Ne face sa nu ne simtim confortabili stiind ca nu avem masa noastra rezervata. Ne face sa gandim, ne pune sa alegem. Stiu, este greu sa faci asta in concediu, doar am venti sa ne relaxam. Ne face sa trecem peste mici greutati impreuna cu familia sau noi impreuna cu prietenii, sau de ce nu, noi impreuna cu noi insine. Relatiile si amintirile se construiesc si in concediu, caracterele se cizeleaza si cand te relaxezi. Ne face sa fim mai mobili si mai putini comozi. Micile aventuri ale unei iesiri in cautare de mancare si de o piscina care ne plac sunt cele care pot aduce sare si piper intr-un concediu. Fie ca sunt si aventuri mai putin placute. Spuneam acum ceva timp ca oamenii fericiti nu au nici cea mai mica idee despre ce este fericirea. Pentru ca ei nu stiu sa cuantifice nefericirea. Ca sa stii ce vrei de la viata, trebuie sa stii in primul rand ceea ce nu vrei. Asa incepe urcusul. Ca sa vrei sa fii bogat, trebuie sa nu mai vrei sa fii sarac. Ca sa fii intelept, trebuie sa nu mai fii prost. Si tot asa…

Goana dupa all inclusive este perfect de inteles in momentul actual al evolutiei societatii noastre. Cand o sa trecem de momentul asta o sa vedem cat de urat, had si stramb este acest all inclusive. Daca o sa trecem vreodata…

All inclusive reprezinta ceea ce vrea sa fim noi in societatea de astazi. Sa muncim mai mult si mai bine pentru ceva ce ne va tine pe loc ingraditi intr-un resort “de lux”. Sa avem tot ce ne dorim si in esenta sa avem nimic. All inclusive este cancerul creierului si al atitudinii umane . Vrea sa fie totul si este nimic.

Timpuri

Friday, November 15th, 2013

Stii cum este imediat dupa un punct de maxim? Asa cum este dupa o betie, asa cum este dupa o indragosteala fulgeratoare, asa cum este dupa ce ai ascultat o melodie favorita la infinit. Nu mai vrei nici macar sa simti miros de alcool, iti ignori cu buna stiinta inima, indiferent ce pretentii are ea de la tine, te inchizi intr-o incapere si asculti linistea pana iti pocnesc timpanele. Asa m-am simtit si eu dupa ce mi-am lansat (oarecum) prima carte. Si ca sa nu uit, se numeste “Nu fortati usa” si o sa ii aloc la momentul potrivit, o scriere cu dedicatie, numai si numai pentru ea. Publicarea primei mele carti m-a secat de vointa, de dorinta de a scrie. Pentru vreo 3 luni fara o zi. Atat am rezistat sa stau deoparte de blog, de gandurile si de concluziile mele.

Am revenit asadar.

Si pentru ca am avut destul timp sa observ fara sa scriu, prima concluzie care imi vine in minte azi, este modul interesant la care se raporteaza oamenii in functie de timpurile si experientele pe care le traiesc.

Bunica imi povestea cum trecea tancul peste casa ei, cum s-a refugiat cu copiii la san, intr-un tren de marfa plin de plosnite si fan, cum a trait alaturi de alti 11 frati si surori si cat de grea si frumoasa era lupta pentru supravietuire. Mai imi spunea cat de frumos se canta la biserica pe vremea ei si cum aveau grija unii din altii, inclusiv de animalele din gospodarie. Ea m-a invatat sa apreciez cea mai simpla, ieftina si gustoasa prajitura. De la ea am inteles valoarea unei bomboane oferite la momentul potrivit. Si tot datorita ei am invatat cum “se crapa” lemnele. Pentru ca facea focul cu lemne intr-o soba “Vesta”, upgradata cu caramizi de samota pentru a tine mai bine caldura. Datorita ei am inteles ca atunci cand intri in casa intr-o zi de iarna, primul lucru este sa iti suflii in pumni si sa te apuci de treaba. Adica sa faci focul:) Ea facea cel mai bun ceai din lume, din plantele pe  care le culegea de pe dealul din fata casei din chirpici. Spre fericirea mea, am reusit sa tin minte cateva amestecuri de plante. Singura problema este ca nu am dealul din fata casei. Si ca nu am plantele.

Tata imi povestea ca pe vremea lui juca fotbal cu o minge facuta din carpe. Imi aduc aminte ca imi imaginam cum apusul soarelui vine asta? Cum sa joci fotbal cu o amestecatura de ciorapi rupti? Mai imi spunea ca atunci cand pe ulita aparea un copil cu minge “de piele”, toti faceau cum spunea posesorul mingii, numai sa joace fotbal cu acea minge. Nu avea importanta ca cel care avea mingea facea echipele dezechilibrate luandu-si ca si coechipieri pe cei mai buni dintre ei, Nu conta faptul ca erau desculti si isi zdreleau degetele in siretul dur de piele cu care era legata mingea. Nici macar nu existau regrete majore atunci cand baiatul “de bani gata” isi lua mingea si pleca in mijlocul meciului pentru ca asa avea el chef. Dupa efort era apreciata si varza cruda din gradina, si cojile de paine ramase de dimineata. Traditia era ca atunci cand vine iarna trebuie sa ai vreo 5 saci cu cartofi in pivnita, cateva borcane mari cu muraturi in camara, vreo suta de kg de morcovi ingropati (cu aerisire) in curte, borcane cu gem si miere, carnati afumati si slanina atarnate in pod. Asta daca munceai suficient incat sa ti le permiti pe toate…

Pe vremea mea se juca elastic si sotron, se statea afara mult dupa lasarea intunericului si pictam mingea cu vopsea flourescenta ca sa o vedem in razele lunii. Se juca risca si caserie, merele padurete nu apucau sa se coaca in copaci, se purta cravata cu tricolor si stiam imnul national pe care il intonam cel putin de cateva ori pe luna. Existau gasti de cartier si exista respect si unitate. Stateam la cozi interminabile pentru unt si paine, pentru salam si o sticla de Pepsi. Aveam la discretie Eugenia si marmelada, peste stricat si creveti vietnamezi. Faceam schimb cu machete din metal si surprizele de la guma Turbo. Colectionam timbre si mergeam in tabere unde nu se inchideau geamurile si se intrerupea curentul de 10 ori pe zi. Nu stiam ce este aceea apa plata, factori de nutritie si grasimi saturate. Invatam des la lumina lumanarilor si faceam chefuri in fiecare saptamana pe la cine apucam. Petreceam timp cu parintii si eram invatati sa avem respect pentru bunici si femeile gravide. Stiam ca la teatru nu se merge imbracat in blugi. Poate si pentru ca nu aveam asa ceva. Munceam in vacanta pentru a scoate o fata la un film si a-i oferi un suc. Suflam in jiglerul Daciei si mergeam in concedii impreuna cu parintii.

Pe vremea mea de azi se joaca jocuri de strategie pe net. Se sparg bule pe Candy Crush si se militeaza saptamanal pentru Rosia Montana. Lumea discuta pe Facebook, si alte mii de retele de socializare. De fapt privesc intr-un ecran colorat, gandesc cat pot si dau cautari zilnice pe Google. Astazi se alearga dupa bani, nu dupa fericire. Scopul de azi sunt niste hartii, nu niste sentimente sau valori umane. Astazi sta in fata cel care are costumul mai scump si masina mai dichisita. Nu ca ieri ar fi fost altfel. Tot acum se ridica imperii din carton, se construiesc lucruri care sunt facute cu buna stiinta sa dureze cat mai putin. Mortii se ingroapa cu haine si pantofi de unica folosinta, se ofera flori din plastic si se distrug vieti inainte de a incepe. Oamenii de azi isi petrec jumatate din viata uitandu-se la TV sau surfandul netul. Si tot noi ne prindem mai des mana la usa din dormitor decat sa o strangem prieteneste pe cea a vecinului de vis-a-vis. S-au inmultit spitalele pentru boli psihice iar mai bine de 1/3 din populatia SUA traieste zilnic cu Zoloft. Nu mai avem reflexe si ne ingrasam “inexplicabil” cautand apoi remedii miraculoase pentru ca sa slabim. Valorile noastre au devenit religie iar valorile parintilor subiecte de pus in rama si de ascuns in beci. Spunem ca ne distram atunci cand fumam si bem pana cadem lati, cand facem sex platit sau vedem ca prietenii o duc mai rau decat noi. Familiile incep si se termina cu noi. Indiferent ca asta inseamna ca mai este cineva sau nu in preajma noastra.

Acestea sunt timpurile in care nu am trait sau in care care traim. Eu cred ca este perfect normal sa iti placa acele timpuri in care te simti fericit. Dar asta nu inseamna ca timpurile de azi sunt mai nefericite decat cele de ieri. Faptul ca tu te simti asa si ca nu esti in stare sau nu vrei sa fii fericit astazi, nu se datoreaza nici sistemului, nici facebookului si nici drogurilor sau prostitutiei. Explicatia mea este alta. Pentru orice persoana, cu cat gradul de inteligenta si de progres este mai ridicat, cu atat mai dificil este sa fie fericita. Indiferent de timpuri.

Constatare

Tuesday, November 5th, 2013

Am tot gandit-o ceva vreme, astazi o certific.

Oamenii incercati de viata pot sa iti spuna ce este fericirea. Interesant este ca cei care au o viata fericita nu au nici cea mai mica idee despre asta.