Telefonul mobil

De dimineata am aflat ca in anul 2013, “smartfonurile” s-au vandut pentru prima data de la aparitie, mai bine decat telefoanele mobile “normale”. Nimic anormal pana aici, situatia este foarte logica daca plecam de la premisa ca 99% din populatie doreste sa devina mai smart. Si daca una din cai este telefonul smart, iata ca se inchide si cercul. A nu se considera acesta un atac la purtatorii de telefoane mobile smart. Asta inseamna ca ma atac si pe mine, ceea ce nu este tocmai cea mai inteligenta mutare…

Cu exact doua zile inainte sa aflu aceasta stire rasunatoare, in drum catre casa meditam la ceva foarte important; sa renunt la telefonul smart si mobil in dauna unui telefon mobil si mai putin smart. Diferenta ar fi fost cam ca si la oameni. Pe cel smart il tine mai putin bateria. Omul mai putin smart este asemeni telefonului mai putin smart: rezista mai bine la utilizare continua. In gandurile mele invalmasite cantaream pro si contra acestei propuneri. Intr-un final, obosit si cu bateria pe rosu, am sfarsit in pat adormind cu gandul la orice altceva in afara de telefoane mobile. Evident ca nu am luat nici o decizie in seara respectiva. Si cum energiile nu stau degeaba, in ziua imediat urmatoare s-a intamplat ceva interesant si banal in acelasi timp.

Smartfonul meu a ramas fara baterie. Sunt sigur ca este un fapt atat de rar intalnit la modul general, incat pe aceasta propozitie simpla se poate invata la scoala chestia cu subiect si predicat. Faptul s-a intamplat seara iar imprejurarea a facut sa nu am nici un dispozitiv de incarcat telefonul pe timpul noptii. Mai mult, a doua zi de dimineata am avut de rezolvat unele probleme care nu sufereau amanare, si uite asa am ajuns la fericitul loc de munca in jur de ora amiezii. Un calcul sumar imi arata ca am fost in imposibilitatea de a utiliza telefonul meu destept, pret de aproximativ 13 ore.

Am observat ca in tot acest rastimp am avut senzatia ca sunt handicapat. Imi lipsea ceva atat de important incat mi se parea ca il aud cum suna (pe telefon). Realizand stupizenia situatiei, am respirat adanc si am reusit cu greu sa ignor faptul ca nu puteam sa imi folosesc telefonul cel destept.

Cel mai interesant insa a fost cand am ajuns la birou. Colegii ma dadusera “disparut” ca sa ii citez. Altii ma intrebau contrariati ce s-a intamplat. Parintii au inceput sa imi tina teorii. Am pus telefonul la incarcat si l-am pornit. Atat suferise el in tacere incat a inceput sa sughite continuu anuntand mesaje peste mesaje. Aproape ca nu imi venea sa cred ce se intampla. Mai ca nu ma luase cineva la bataie pentru ca desteptul meu de telefon nu fusese functional 13 ore.

Astazi stau si rememorez totul si imi dau seama cat de dependenti am ajuns de niste lucruri pe care ar trebui sa le folosim in interesul nostru. Cat de mult si de superficial comunicam. Cat timp ar trebui sa salvam in interesul nostru, utilizand telefoanele mobile, si cat pierdem in realitate. Cat de des trecem pe langa lucruri si oameni frumosi din viata pentru ca interactionam cu telefonul nostru destept. Cate scuze ne gasim atunci cand folosim in exces ceea ce ar trebui sa ne faca viata mai usoara, in nici un caz mai dependenta. Cat de greoaie si de turma este mentalitatea societatii in care traim. Si ca chiar daca in final noi suntem cei vinovati pentru alegerea pe care o facem, avem posibilitati atat de limitate de a alege, incat suntem constransi de foarte multe ori sa folosim cu buna stiinta sau nu, lucruri sau servicii care ne dauneaza in mai mare masura decat ne slujesc.

Nu voi minimaliza deloc aportul pozitiv pe care il aduc telefoanele mobile destepte in viata noastra. Poate ca pentru unele activitati exista tableta, laptopul sau computerul. Si poate ca dorinta unora de a transfera “totul” pe mobil nu este neaparat cea mai inteligenta mutare. Mi-am dat seama pentru a nu stiu cata oara, cat de usor este sa apuci pe calea cea mai usoara. Cat de imobila este societatea si cat de usor de manipulat am ajuns.

De maine o sa incerc telefonul mobil fraier. Cel pe care il tine mai mult bateria, dar care nu ma tine conectat cu retelele de socializare. Nici nu google si nici cu ultimele stiri. Nu stiu cat si daca “o sa ma tina”, dar cred ca merita sa acord o sansa judecatii mele. Plecand de la faptul ca in Univers este un echilibru, asta inseamna ca daca renunt la telefonul mobil destept, exista sanse sa devin eu putin mai smart. Pana la urma am devenit un tot unitar. Noi si telefoanele mobile.

Leave a Reply