Archive for August, 2013

Telefonul mobil

Friday, August 16th, 2013

De dimineata am aflat ca in anul 2013, “smartfonurile” s-au vandut pentru prima data de la aparitie, mai bine decat telefoanele mobile “normale”. Nimic anormal pana aici, situatia este foarte logica daca plecam de la premisa ca 99% din populatie doreste sa devina mai smart. Si daca una din cai este telefonul smart, iata ca se inchide si cercul. A nu se considera acesta un atac la purtatorii de telefoane mobile smart. Asta inseamna ca ma atac si pe mine, ceea ce nu este tocmai cea mai inteligenta mutare…

Cu exact doua zile inainte sa aflu aceasta stire rasunatoare, in drum catre casa meditam la ceva foarte important; sa renunt la telefonul smart si mobil in dauna unui telefon mobil si mai putin smart. Diferenta ar fi fost cam ca si la oameni. Pe cel smart il tine mai putin bateria. Omul mai putin smart este asemeni telefonului mai putin smart: rezista mai bine la utilizare continua. In gandurile mele invalmasite cantaream pro si contra acestei propuneri. Intr-un final, obosit si cu bateria pe rosu, am sfarsit in pat adormind cu gandul la orice altceva in afara de telefoane mobile. Evident ca nu am luat nici o decizie in seara respectiva. Si cum energiile nu stau degeaba, in ziua imediat urmatoare s-a intamplat ceva interesant si banal in acelasi timp.

Smartfonul meu a ramas fara baterie. Sunt sigur ca este un fapt atat de rar intalnit la modul general, incat pe aceasta propozitie simpla se poate invata la scoala chestia cu subiect si predicat. Faptul s-a intamplat seara iar imprejurarea a facut sa nu am nici un dispozitiv de incarcat telefonul pe timpul noptii. Mai mult, a doua zi de dimineata am avut de rezolvat unele probleme care nu sufereau amanare, si uite asa am ajuns la fericitul loc de munca in jur de ora amiezii. Un calcul sumar imi arata ca am fost in imposibilitatea de a utiliza telefonul meu destept, pret de aproximativ 13 ore.

Am observat ca in tot acest rastimp am avut senzatia ca sunt handicapat. Imi lipsea ceva atat de important incat mi se parea ca il aud cum suna (pe telefon). Realizand stupizenia situatiei, am respirat adanc si am reusit cu greu sa ignor faptul ca nu puteam sa imi folosesc telefonul cel destept.

Cel mai interesant insa a fost cand am ajuns la birou. Colegii ma dadusera “disparut” ca sa ii citez. Altii ma intrebau contrariati ce s-a intamplat. Parintii au inceput sa imi tina teorii. Am pus telefonul la incarcat si l-am pornit. Atat suferise el in tacere incat a inceput sa sughite continuu anuntand mesaje peste mesaje. Aproape ca nu imi venea sa cred ce se intampla. Mai ca nu ma luase cineva la bataie pentru ca desteptul meu de telefon nu fusese functional 13 ore.

Astazi stau si rememorez totul si imi dau seama cat de dependenti am ajuns de niste lucruri pe care ar trebui sa le folosim in interesul nostru. Cat de mult si de superficial comunicam. Cat timp ar trebui sa salvam in interesul nostru, utilizand telefoanele mobile, si cat pierdem in realitate. Cat de des trecem pe langa lucruri si oameni frumosi din viata pentru ca interactionam cu telefonul nostru destept. Cate scuze ne gasim atunci cand folosim in exces ceea ce ar trebui sa ne faca viata mai usoara, in nici un caz mai dependenta. Cat de greoaie si de turma este mentalitatea societatii in care traim. Si ca chiar daca in final noi suntem cei vinovati pentru alegerea pe care o facem, avem posibilitati atat de limitate de a alege, incat suntem constransi de foarte multe ori sa folosim cu buna stiinta sau nu, lucruri sau servicii care ne dauneaza in mai mare masura decat ne slujesc.

Nu voi minimaliza deloc aportul pozitiv pe care il aduc telefoanele mobile destepte in viata noastra. Poate ca pentru unele activitati exista tableta, laptopul sau computerul. Si poate ca dorinta unora de a transfera “totul” pe mobil nu este neaparat cea mai inteligenta mutare. Mi-am dat seama pentru a nu stiu cata oara, cat de usor este sa apuci pe calea cea mai usoara. Cat de imobila este societatea si cat de usor de manipulat am ajuns.

De maine o sa incerc telefonul mobil fraier. Cel pe care il tine mai mult bateria, dar care nu ma tine conectat cu retelele de socializare. Nici nu google si nici cu ultimele stiri. Nu stiu cat si daca “o sa ma tina”, dar cred ca merita sa acord o sansa judecatii mele. Plecand de la faptul ca in Univers este un echilibru, asta inseamna ca daca renunt la telefonul mobil destept, exista sanse sa devin eu putin mai smart. Pana la urma am devenit un tot unitar. Noi si telefoanele mobile.

Oameni buni

Friday, August 2nd, 2013

Sinonime cu om bun sunt om blajin, om de treaba. Oamenii buni sunt aceia pe care ii vezi ca se apleaca sa ridice o hartie de jos, pentru a o arunca la cos. Oamenii buni sunt cei ce isi ofera serviciile fara sa astepte recompense marete in schimb. Oamenii buni ajuta de cele mai multe ori dezinteresat. Oamenii de treaba nu cantaresc viata prin prisma principiului “atata dau atata primesc”. Oamenii de treaba nu sunt avari. Oamenii blajini urasc conflictul si deseori prefera sa intoarca celalalt obraz. Oamenii blajini sunt cautati de semenii lor, in mod special, la greu. Oamenii buni stiu sa asculte, sa respecte si sa ajute.

Oamenii buni sunt niste fraieri. Putini ce este drept, dar fraieri. Pe spinarea oamenilor buni se construiesc deseori carierele oamenilor de succes. Oamenii de succes ii considera pe oamenii buni drept fraieri. Oamenii de succes sunt aceia care stiu “sa se descurce”.

Oamenii buni sunt din ce in ce mai putini pentru ca si bunatatea are o limita a ei atunci cand locul unde este ea depozitata este sufletul omului. Oamenii buni cedeaza deseori tocmai pentru ca se simt frustrati ca sunt buni. Bunatatea le aduce deseori numai probleme, ajunge sa ii incarce pana la momentul la care spun “stop”. Si atunci se insinueaza frustrarea omului bun. Fortati de imprejurari si de societate, oamenii buni incearca sa se schimbe. Sa “se integreze”. Sa faca parte din societatea care ii considera pana mai ieri, ca fiind oameni buni. Scriam acum ceva timp ca eu am ajuns la concluzia ca cel mai usor lucru in viata este sa fii tu. Ei bine, oamenii buni incep sa se confrunte cu ceva care ii afecteaza zi de zi. Isi doresc sa nu mai fie ei.

Concluzia mea, este de data aceasta o scurta istorisire.

In urma cu cativa ani de zile, intr-o misiune in Japonia, participantii din mai multe tari fusesera anuntati ca la ora 7 dimineata, inainte sa se duca la micul dejun, trebuie sa isi duca bagajele la autocarele cu care urmau sa plece cateva ore mai tarziu. Multi dintre participanti s-au conformat si au facut intocmai, totul desfasurandu-se conform programului. Evident ca au fost si unii care au preferat cateva minute de somn in plus, un mic dejun prelungit sau o vorba in plus la cafea. Si uite asa au venit cu bagajele chiar la ora plecarii. Japonezii erau deja stresati maxim deoarece in rigurozitatea lor, bagajele trebuiau aranjate intr-un fel anume, iar ei neavand toate bagajele nu au putut face lucrul acesta asa cum isi doreau. Finalul a fost apoteotic pentru organizatori, autocarele plecand cu o intarziere de peste 20 de minute, lucru inacceptabil in cultura japoneza, dar privit cu normalitate, cu rasete si zambete de participantii din Mexic, Maroc, Urguay, Italia sau Romania. Intreg programul zilei a fost dat peste cap de acele 20 de minute…

Peste nici 3 zile, caz oarecum similar, numai ca de data aceasta, pentru a fi totul limpede, suntem “adunati” peste 100 de persoane intr-o sala si ni se explica foarte clar. Trebuie sa scoatem bagajele “mari” pe holul hotelului intre orele 7.00-7.30, si sa le legam dupa caz, cu niste etichete furnizate de catre organizatori. Galbene pentru cei ce pleaca la Osaka, Albastre pentru cei ce se vor deplasa la Kyoto, etc. Trebuia sa ne pastram numai bagajele “mici”, care sa contina lucruri necesare pentru 3 zile, atat cat urma sa petrecem in locatiile in care ne deplasam. Urma apoi sa facem jonctiunea cu bagajele mari in locatia unde ne intalneam din nou cu totii, adica la poalele muntelui Fujii. Amuzati de indicatiile prezentate intr-o forma destul de puerila, evident ca un numar de “x” participanti au nesocotit indicatiile date seara, iar diminteata, cu ochii carpiti de somn dupa cheful din noapte, s-au prezentat cu tot bagajul pentru a pleca in calatorie. Atunci s-a petrecut ceva interesant. Autocarele cu care urma sa plecam erau in fapt niste microbuze special alese pentru un numar restrans de oameni, atatia cati urma sa plecam spre fiecare locatie. Microbuzele aveau un loc limitat de bagaje iar soferii, urmand regulamentele, nu acceptau bagaje pe culoarul masinii. Asa a inceput scandalul. Telefoane la ambasade, odraslele nu sunt lasate sa urce in microbuze. Raspunsul organizatorilor insa era invariabil: ei pot urca cu bagaje mici, exact cum li s-a spus. Restul bagajelor raman la sol. Bine si ce se intampla cu bagajele mari? Raspunsul organizatorilor: “nu stim, masina care a preluat bagajele mari a plecat la ora 8.00 catre locatia unde vom face jonctiunea cu intreg grupul, dupa cele 3 zile”. Stupoare, degringolada si stres. La ora 9.30 fix microbuzele s-au pus in miscare lasand la sol participantii disperati care nu se indurau sa renunte la bagajele mari. Printre ei, intreg grupul de marocani care trebuiau sa fie cu noi in microbuze.

Nu s-a facut nici un rabat, totul a decurs conform planului si indicatiilor date cu o seara inainte. Are prea putina importanta aici cum s-a terminat “povestea”. Esentialul este altul; oamenii buni se saturasera sa fie luati de fraieri. Daca la prima intamplare si-au inghitit frustrarea si au carat in spate problemele cauzate de nesimtirea si indolenta altora, nereactionand in nici un fel anume, la a doua intamplare au actionat calm si calculat, gandind bine actiunea cu cateva mutari inainte. De data aceasta ei si-au facut treaba cat se poate de corect, reusind sa semene frustrare tocmai in randul celor care rasesera de ei cu cateva zile inainte. Atunci cand ai parghii si le actionezi cum trebuie, oamenii buni pot sa ramana oameni buni. Daca nu ai parghii, cauta si fa-ti. Altfel risti sa ramai un om bun frustrat.

Si ca final, moralizator ┬ási amuzant in acelasi timp, stiti oare cate persoane au nesocotit urmatoarele indicatii cu privire la bagaje…?