Meduza

Stii cum este una din serile acelea cand ai atat de mult de lucru incat iti induci ca mai bine lasi naibii totul pentru maine? Ei bine, asta este o astfel de seara. Astazi incercam sa ma detasez de probleme, si in timp ce conduceam mi-am adus aminte o intrebare pe care mi-a pus-o acum cateva zile o prietena; “ce te mai motiveaza pe tine acum, ce te face sa fii fericit, sa mergi inainte?” Nu cred ca sunt multe intrebari care sa ma surprinda intr-o discutie (a se deduce ca ma consider greu de surprins:). Ei bine, asta a fost una banala si totusi m-a prins nepregatit. Nu am raspuns atunci, insa acum, in timp ce conduceam, am gasit raspunsul. De fapt nici nu cred ca l-am cautat. A venit de la sine, intre doua tunete ce anuntau ploaia.

Fiinta egoista, am zis sa o lamuresc cu mine intai, si desi nu imi place sa citez pe cineva, Kierkegaard a spus exact ce imi doresc: ” de-ar fi sa imi doresc ceva, nu as alege bogatia ori puterea, ci simtul patimas al intuitiei, ochiul care, vesnic tanar si inflacarat, intrezareste posibilul.” Stii care este diferenta intre o femeie frumoasa imbracata intr-o tinuta eleganta de seara, cu o rochie lunga despicata pe coapsa, cu un suras intrevazut si o alta femeie intr-o fusta mini care ii dezvaluie formele, cu un decolteu adanc prin care se vede lenjeria intima si care iti zambeste provocator? Daca raspunzi ca intra mai mult material la rochia primei femei, probabil ca ai simtul umorului. Daca nu stii raspunsul inseamna ca nu ai nici o treaba cu intuitia despre care vorbesc eu. Puterea intuitiei este pura si este corecta, te formeaza zi de zi si iti ofera satisfactii si infrangeri. Intuitia reprezinta preludiul, actiunea si deznodamantul. Si este urmata totdeauna de ceva ce iti deschide atat de mult orizonturile incat iti doresti sa nu se termine niciodata.

Unul din puternicele lucruri care ma motiveaza constant, l-am aflat in urma cu cativa ani. Eram pe malul marii si imi imaginam ca sunt romantic daca stau in fund si privesc la nicaieri. Probabil ca asa aratam. Adevarul este ca jucasem fotbal pe plaja si imi rupsesem o unghie la degetul mare de la picior. Sangeram, iar apa de mare imi facea bine la deget, desi strangeam putin din dinti a durere. Acum ca am zugravit un peisaj atat de romantic, imagineaza-ti ca in jurul meu a aparut o fata imbracata intr-o rochie lunga de vara. Malul marii era plin de meduze mai mici sau mai mari. Fusesera aruncate acolo, probabil de furtuna care se terminase cu cateva ore inainte. Fata se apleca si lua in mana cate o meduza, dupa care delicat o ducea cativa metri in apa marii. Fusta ii devenise uda de la valuri, insa zambetul de pe fata ei stergea orice urma de dezordine. Am urmarit-o cu cata rabdare facea ceea ce facea, parca avea tot timpul din lume. In timp ce imi imaginam unde isi tine ecusonul de la Greenpeace, de noi s-au apropiat niste femei trecute de prima varsta. Pareau curioase de activitatea fetei insa s-au lamurit repede si au intrebat-o pe un ton glumet:” ce faci draga, nu vezi ca e plina plaja de ele, crezi ca e vreo diferenta daca salvezi cateva din ele?” Fata tocmai ridicase o meduza mica plina de nisip, s-a dus cativa metri in mare dezgolindu-si picioarele si udandu-si pentru a nu stiu cata oara rochia, a lasat meduza usor in valuri. Apoi s-a intors catre cele doua femei si uitandu-se in ochii lor le-a spus incet: “cu siguranta este o diferenta pentru cea pe care tocmai am pus-o acum in apa”

Asta este ceea ce ma motiveaza in viata. Sa fac diferenta.

Leave a Reply