Biznis

In Romania, biznisul nu a inceput in 1989. Rasete infundate. Continui… Dupa 1989 imi amintesc o perioada in care aparuse geanta diplomat in format paralelipipedic. Cu cat mai mare, cu atat mai bine. Daca reuseai sa dai o spaga si sa iti pui un chiosc pe domeniul public, iti luai o “asistenta” care sa vanda, sa faca contabilitatea primara, sa incarce si sa descarce marfa, sa faca inventarul si cafeaua la paharul de plastic, se numea deja ca esti un patron. De succes, evident, ca cei de insucces inca nu aparusera. Apoi au aparut depozitele alimentare en-gros si ulterior cele de materiale de constructii. Logic, dupa ce satisfaci poftele stomacului, trebuie sa pui posesorul sa se inchida intre 4 pereti (5 cu tavanul). Trecem de momentele Maslow ca nu asta este subiectul. Cheala, stramba, stirba si surdo-muta, economia de piata romaneasca se construia pe baza biznisului intreprinzatorilor. Nu comentam de “adevaratele afaceri” gestionate de stat, cele in care bagam cu totii bani ca vrem sau nu vrem si din care scot beneficii numai cine trebuie.

Pana astazi am avut privilegiul sa vad un fenomen economic pe care nu oricine poate sa il traiasca. Asa cum am spus, el a debutat intr-un mod stramb, pe un fond gresit si intr-o perioada tulbure. Adaugam la mixul asta salata interculturala din Romania si contextul istoric (atat cel trecut cat si formarea EU) si obtinem biznisul de azi. Ca sa numeri afacerile adevarate si de anvergura din Romania de azi, nu cred ca iti trebuie mai mult de degetele de la o mana. Repet, vorbesc de anvergura si adevarat. Ca majoritatea biznisurilor “mari” s-au construit pe hotie, devalizare si trafic de influenta nu mai este o necunoscuta.

Dar ce se intampla cu cei drepti, cei mai intelepti, cu carte, cu initiativa, cu spirit civic si cu spirit antreprenorial? Vorbesc de cei care mai sunt in tara… Eu am intalnit unii dintre ei si toti au un numitor comun: oricat ar fi de intelepti, ei injura zilnic sistemul. Bine, sunt slabi inseamna, nu stiu sa “se descurce”… Tocmai de aceea muncesc mai mult agitandu-se zi de zi si lasandu-si sanatatea pe butuci undeva pe la 30 de ani. Ca sa nu mai vorbim de socializare, familie, etc.

Daca plecam de la realitatea ca Romania are cel mai redus grad de incredere generalizata din intreaga Europa (10%!), avem imaginea biznisului de azi. Nimeni nu are incredere in mai nimeni, nu se coaguleaza nimic de anvergura intr-o comuna, dar intr-un oras. Incubatoare de afaceri, clustere, domenii de interes comun, arii de dezvoltare comunitara si mai nou regionalizare, sunt niste aspecte atat de reale pentru Romania de azi, cam cum este tabelul lui Mendeleev pentru mine. Suntem plini de biznisuri si avem o tara plina de consultanti. 1 din 4 oameni din Romania vrea sa fie director, adica sa isi asume riscuri, sa conduca si sa aiba responsabilitati. Cel putin asa inteleg eu. Dar nu este chiar asa, imaginea reala este ca directorul are secretara, masina de servici, salariu mare si isi pune picioarele pe birou dand ordine. A, la asta cu directorii suntem pe primul loc in Europa, noi si portughezii parca.

In Romania de azi nu functioneaza regulile managementului clasic. Noi insasi cream management zi de zi. Suntem creatori de drumuri pentru ca nu facem ca nimeni. Construim cate 10 drumuri deodata fara sa legam 2 intre ele si ne miram la final ca 9 nu duc nicaieri. Avem propriile noastre reguli pe care le schimbam de la zi la zi. Si ne mai si place, ne-am obisnuit si o avem in sange… Interesant este ca deseori reusim sa ii zapacim si pe cei care vin cu bune intentii in mediul nostru de biznis. Pana la urma cui nu ii place spaga peste procentul “admis” tacit in UE? Suntem atat de buni in a ne adapta incat cred ca daca ne bagam cu totii in canal, in cateva zile iesim cu masca de respirat pe fata, pielita intre degete si vindem mal impachetat ca fiind remediul de top pentru reumatism. Suntem buni la lucruri mici pentru ca asa gandim. Visatorii sau vizionarii sunt distrusi de un sistem de invatamant fara perspective. Cei care supravietuiesc se duc unde vad cu ochii, numai sa scape de niste legi pe care nu le pricep nici macar cei ce le fac.

Daca specia umana se adapteaza la mediul de trai, atunci romanii sunt primii ei reprezentanti.

Leave a Reply