Fuga in 2

Printre altele, ieri am facut 2 lucruri: am citit ceva marca A Einstein – “I fear the day that technology will surpass our human interaction. The world will have a generation of IDIOTS. Si spre seara, am vazut 2 tineri alergand. In fapt, ea a “inceput”. A ras si a luat-o la fuga uitandu-se in spate daca celalalt o urmareste. Putin contrariat, a zambit si el si a pornit in urmarirea ei. Era un trotuar pustiu pe care se puteau zari doua siluete fugarindu-se intr-u doua zambete.

Zambeam si eu conducand catre casa si mi-am imaginat niste ipostaze atat de banale astazi. Oameni stand la masa si butonand telefonul, agatandu-se de facebook sau alte siteuri de socializare, trimitand e-mailuri si facand poze cu locuri si oameni unde sunt ei acum. Impartasind lumii cat de fericiti si de interesanti sunt ei. Semanand invidie, fericire, ura sau plictiseala. Pana la urma vorbim sau nu de “normalitate”? Einstein este in opinia mea unul din cei mai importanti vizionari. A vazut simplu si corect ce avea sa se intample. Poate ca generatia de idioti este cam aspru spus. Dar oare suntem departe de asta?

Care este diferenta intre doi oameni stand la un ceai si butonandu-si telefonul propriu, si doua persoane alergandu-se in joaca si zambind?

Mare. Primii doi socializeaza cu alti 300 de “prieteni” instant. Le povestesc cat de bine se simt ei la o discutie, la un ceai cu pritenul. Deseori se intampla sa se si atinga atunci cand fac o poza impreuna pentru a o posta unul pe “wallul” celuilalt. Le arata si poze cu el, cu localul si eventual cu mesajul de la toaleta si cu decolteul chelneritei. Sunt atat de fericiti incat trebuie sa o impartaseasca si celorlalti. Dupa ce termina cu socializarea, de regula se uita in gol si gusta absenti din ceai. Schimba cateva vorbe gen asl pls cu cel din fata, dupa care se grabesc sa ceara nota de plata si se inghesuie la caldura in taxi. Si nu oricum, ea pe bancheta din spate, el pe scaunul din dreapta soferului. Aceasta imagine incepe sa fie atat de comuna incat vreau sa trec la ceva mai rar intalnit.

Ce este deosebit in faptul ca doi tineri zambesc si se alearga in joaca?  In primul rand, este o imagine pe care trebuie sa o cauti bine cateva zile pe strazile unui oras. Si asa, ai mari sanse sa nu o gasesti. La ce foloseste din moment ce nu poti sa impartasesti cu prietenii tai cat de fericit esti? La ce bun daca nu faci poze ca sa iti aduci aminte cat de fericit esti?  La ce bun sa transpiri si sa zambesti? De ce sa se uite lumea chioras la tine pentru ca tu zambesti iar ei merg incruntati? SI unde mai pui ca poate mai si ploua putin, ca este racoare iar tu nu ai masina ca sa dai drumul la muzica si la caldura intr-un proces desavarsit de seductie a partenerei.

Poate ca Einstein greseste, poate ca asa este mersul societatii si este doar o problema de abordare. Fiecare are dreptul sa creada ce doreste. Inclusiv eu.

One Response to “Fuga in 2”

  1. adi shone says:

    E atat de frumos sa ai ceva ce e doar al tau. Ce nu trebuie impartasit cu nimeni. Pozele sunt bune. Sa stai peste ani pe o canapea cu cea pe care o fugareai candva zambind si sa zambesti din nou. Devenim idioti cand incetam sa traim pentru noi. Cand incepem sa traim doar pentru altii.

Leave a Reply