Alice

Desi nu mi-a placut in mod deosebit, “Alice in Tara Minunilor” ramane una din cartile care mi-au marcat copilaria. Tin minte un dialog, care la vremea cand citeam aceasta povestire, m-a facut sa imi placa brusc de Alice. Era ceva in genul: “Imi poti spune, te rog, in ce directie ar trebui sa ma indrept de aici?” “Depinde ¬†foarte mult de directia in care vrei sa ajungi, a spus Pisica” “Nu prea imi pasa incotro, a spus Alice” “Atunci nu prea conteaza pe unde o iei, a spus Pisica”

Spuneam ca a fost dialogul care mi-a starnit curiozitatea fata de Alice. Era pe gustul meu de copil, nu o interesa unde dorea sa mearga, era libera si independenta, dornica de descoperiri si de nesupunere. Asta in perfecta contradictie cu indemnurile parintilor care imi spuneau ca trebuie sa merg acolo si acolo, sa invat pentru ca sa ajung acolo, sa fac aia pentru ca obtin cealalta, sa devin “om adevarat”. Oricum, spuneau tot ei, si daca nu invat o sa ajung cioban la oi dar tot copilul lor o sa raman, asa tantalau cum o sa fiu.

Astazi, modelul s-a schimbat in mare parte. Asist la discutii ale unor parinti cu proprii copii, in care se spune ca trebuie sa faca ceva in viata pentru a avea altceva. Nu, deja nu mai este vorba despre a invata. Este vorba despre a te descurca. In viata trebuie sa te descurci. Nu mai este neaparat sa inveti. Sistemul de valori a multor parinti a suferit cutremure devastatoare atunci cand licentiatii si doctorii in ce or fi ei au fost improscati cu noroi de jeepurile unui chioscar evazionist. Se numeste adaptare la realitatile vietii. Taci si inghiti. O societate divizata este o societate usor de condus. Machiavelli a fost blamat pentru ca a spus ceea ce vroia sa faca. Diferenta este ca azi nu se spune in mod direct. Se aplica in sistemul soft cu efecte hard in sistemul macro.

Ma gandeam ca si acum imi place de Alice. Pentru ca daca ea nu stie incotro vrea sa se indrepte, in ciuda tuturor regulilor de management, stabilire de scop si obiective in viata, are un foarte mare avantaj: este imprevizibila, dispusa sa invete si sa incalce reguli. Adica exact cetateanul nedorit de catre societatea civilizata. Oameni ca Alice sunt blamati zilnic si etichetati cu “pierde vara”. Este adevarat ca o parte din ei sfarsesc in fundaturi, ca multe alte caractere “pretioase” de altfel. Cautatorii de viata, asa cum ii numesc eu pe cei ca Alice, au prima sansa la fericire in viata.

Ca sa gasesti orice in viata, trebuie in primul rand sa cauti. Orice.

Leave a Reply