Vremea prostiei

Traim vremuri in care oamenii care gandesc au o din ce in ce mai mare problema. Aceea ca gandesc. Poate parea usor hilar ce spun, si nu o sa contrazic nici o alta opinie. Pana la urma este doar o perspectiva de-a mea.

Aproape ca nu trece o zi fara sa intalnesc pe cineva care sa injure sistemul, tara, legile, politica si politicienii. Sa se gandeasca cu scarba la ce E-uri mai mananca, la faptul ca face ce nu ii place sau ca totul este de kko. Sau ma rog, aproape totul. Ce au in comun toti acesti oameni? … Exact, ei se gandesc ca sa ajunga la aceste concluzii. Pun lucruri in balanta, au sisteme de referinta, si chiar daca nu sunt duse la grade inalte de rafinament, concluziile lor au substanta si se bazeaza pe trairile de zi cu zi. Si daca nu ma credeti pe mine putin imi pasa. Puteti vedea statistici. Si daca nu va pasa si de acelea inseamna ca sunteti niste fericiti. O specie pe cale de disparitie astazi.

Intre timp… cei mai saraci cu duhul, alearga sa isi procure de mancare si sa plateasca facturile. Acestia sunt oamenii doriti de fapt. De cine? …Chiar, oare de cine? Un om care vrea numai mancare si cazare, o vacanta pe an si intre ele sarbatori dictate comercial, el este prototipul viitorului. Cel care sta si se uita la TV peste 80% din timpul liber pe care il are. Asta pentru ca in restul de 20% trebuie sa mearga sa puna in practica ce vede la TV. Adica sa cumpere si sa consume. Pardon, ar mai fi si internetul, dar in final si acesta are acelasi scop in mare masura, sau in masura in care il foloseste omul descris mai sus. Mirajul cartii de credit platit cu ore suplimentare, himera iesirii la pensie, una care probabil cat de curand va coincide cu data decesului, toate acestea sunt elemente pe cate de curente astazi, pe atat de normale.

Revin la judecata mea exprimata la inceputul postului. Pentru ca din punctul meu de vedere, cu cat gandesti mai mult, cu atat problema ta devine mai mare. Si nu ma refer la gandirea de business, cea pragmatica, cea orientata pe castig. Ma refer la cea legata de constiinta (ce o mai fi si aia), de preocupari umane, de echilibru si de bun simt. Ma refer la oamenii care se gandesc cu adevarat la viitorul copiilor lor, la ce va insemna de fapt viata majoritatii oamenilor pe aceasta planeta, si inclusiv a sa si a familiei. Ei, hai ca nu sunt un pesimist, eu sunt convins de altfel ca viata va curge intr-un fel sau altul, nu este cazul sa prevestim apocalipse si finaluri apoteotice. Ce vreau sa relev este faptul ca vorba batraneasca “ferice de cei saraci cu duhul”, este astazi valabila mai mult ca oricand. Pe masura ce latul economic se strange din ce in ce mai mult, spatiul se ingusteaza si devine tot mai stramt pentru un numar de oameni in continua crestere. Cineva trebuie sa “isi asume” ordinea si disciplina, si senzatia mea dusa catre certitudine este ca nu Dumnezeu, Alah, Buddha sau alta entitate de acest fel o sa faca asta.

Individualismul, ganditul minimalist si lipsa perspectivelor sunt astazi atuurile fericirii. Nu vorbesc de cazuri particulare ci de modul general. Mai trist este ca zilnic aproape, asist la prostitutia gandirii. Eu, tu, altii, si nu te repezi sa spui ca nu este asa, ne infranam ideile, pornirile si sentimentele. Si asta doar ca sa “o ducem bine”. Ca sa traim “cum trebuie” . Asa ca este in regula sa mai impingem in stanga si in dreapta, sa ne vedem de drumul nostru cat mai bine fara a tine cont de problemele sau nevoile altora. Pana la urma, atata vreme cat “ne descurcam” este ok, nu-i asa?

Astazi cei care gandesc isi reprima deseori pornirile de dezvoltare personala si a semenilor lor, in detrimentul asigurarii bunastarii familiilor. Creierul destept se prostitueaza pentru o textila, o bucata de marmelada sau caviar. Pentru un motor 6V sau patru pereti si un tavan. Asta ca sa fiu generos. Se poate si pentru mult mai putin. Spre exemplu un gratar cu carnati de oaie si o portie de cartofi prajiti garnisiti cu o bere la pet. In fapt, diferenta nu este foarte mare. Poate de cativa ani de viata in plus sau in minus. Si pana la urma, dat fiind faptul ca o petrecem in acelasi mod, nu face mare diferenta.

Imi place azi. Este cu siguranta mai bine decat maine. Si spun asta pentru ca gandesc.

Leave a Reply