Leaderul

Zilele trecute rememoram cateva din concluziile personale necesare pentru a prezenta un nou training de leadership. Personal consider ca “chestia asta cu leadershipul” nu o poti mesteca cu nimic daca nu ti-o doresti sau ti-ai dorit-o macar o data in viata, si daca nu ai practicat-o deopotriva. Este ca si cum ai incerca sa ii explici unui coleg ce gust are carnea de vita, tu fiind un vegetarian convins intreaga ta viata. Din invatarea mea experientiala, cumulata cu partea observationala, este clar ca liderii sunt rari in general, iar cei autentici sunt cu atat mai greu de gasit/identificat. Faptul ca ii gasesti atat de greu, face ca exercitiul conducerii sa fie atat de pretios. Daca oricine ar putea sa conduca, atunci cat de valoros ar mai fi acest lucru?

Daca ar fi sa caut un leader, cu siguranta ma voi uita in primul rand acolo unde lumea are parte de mult inconfort. Cand toata lumea o duce bine, este destul de improbabil sa vezi un leader autentic. De regula, inconfortul genereaza acele energii care duc la aparitia leaderului. Prin urmare, cauta acolo unde este disconfort si vei gasi si locul unde ai nevoie de un leader. Fac o paralela intre Luxemburg, Monaco, si Palestina sau Siria spre exemplu. Cat de confortabil este sa te lupti, sa stai in fata oamenilor rostind discursuri mobilizatoare, sa te opui unei idei de pace si stabilitate, sa iti asumi riscuri, sa te razvratesti si sa contesti autoritati mincinoase, legi partizane sau lucruri impuse cu forta? Eu cred ca astazi lumea are nevoie din ce in ce mai mult de leaderi autentici, insa, deloc paradoxal, aceasta necesitate ramane undeva la acest stadiu fara un grad de materializare incurajator. Fiecare om are o putere de lupta, un grad de saturatie, o limita a rabdarii. Acestea se cizeleaza, se tocesc sau se ascut pe parcursul vietii fiecaruia dintre noi. Societatea de astazi este capabila sa ofere mult stres in schimbul unor recompense puerile. Iar acest proces este vazut de catre oameni ca fiind lovitura dupa lovitura. Am intalnit foarte putini oameni care sa devina mai optimisti pe masura ce inainteaza in viata. Care sa se bazeze pe fapte, sa nu se lase doborati si sa gaseasca in permanenta solutii. Din acest bazin provin leaderii. Conducatorii trebuie sa se simta in permanenta incomod. In deplina agitatie, urmarind, planificand, rezolvand, manipuland si “vizionand”. Atunci cand starea de incomoditate dispare, cu siguranta leaderul in cauza si-a atins potentialul maxim. De aici incolo incepe panta descendenta ca leader, insa nu neaparat si ca om.

Ieri auzeam o intrebare; ce nevoie avem de conducatori, de “liderii astia”? Raspunsul l-am gasit ca si multe altele, tot in natura, si probabil ca exista acolo de multi ani. Ca vrem noi sa acceptam sau nu, nu exista cireada fara cel/cea care o conduce. Nu exista jungla fara rege si ocean fara o vietate dominatoare. Cineva trebuie sa conduca, fie ca o face bine sau prost. Leaderii nu sunt prin definitie numai buni. Insa cei care se intreaba de ce trebuie sa conduca cineva, sunt exact cei care au nevoie de leaderi. Sunt cei care se vor invarti in cerc toata viata pentru ca nu este cineva care sa le arate ca exista un drum in stanga sau in dreapta. Pozitia de conducator este una ravnita, dezavuata, batjocorita, corupta, injurata sau visata. Poate fi una sau toate deodata. Dar pentru a simti gustul carnii de vita, trebuie sa o gusti macar, chiar daca esti vegetarian…

Leave a Reply