Consumatorii

Pentru cine nu a mancat paine, unt sau lapte cu portia, ii este foarte greu sa constientizeze diferenta intre sistemul actual de viata si cel de acum 30 de ani sa spunem. Asa cum imi povesteau bunicii ca se fereau de gloante in al doilea razboi mondial, cum alergau cu proprii copii in spate pentru a se adaposti prin santuri si a manca o coaja de paine mucegaita, asa probabil ca povestesc si eu acum, ca mancam paine portionata in urma cu numai cativa ani de zile. Fiecare este sensibil la vremurile in care traieste si de cele mai multe ori nu ii pasa de cele trecute, sau in cel mai bun caz le trateaza cu indiferenta. Cert este ca momentele acelea nu numai ca ne influenteaza viata, ele sunt definitorii pentru comportamentele viitoare, pentru aspiratiile noastre si pentru cele ale generatiilor viitoare.

Zilele acestea m-am intors dintr-o scurta calatorie din zona Moldovei. Desi am avut un program destul de strans, am apucat sa trag cu ochiul la tot ce ma inconjoara. Exista atata frumuseste si inca naturalete in unele zone incat ma intrebam de ce trebuie sa fiu grabit tot timpul. 15 august fiind decretata zi libera, ma asteptam sa vad multa animatie, lume iesita in aer liber. Si am vazut intr-adevar multa verdeata, locuri care iti imbogatesc retina si sufletul. Lipseau insa oamenii din peisaje. Acolo unde erau, de regula se pusese la cale o manifestare, o comemorare, o ceafa de porc sau doi mici oferiti gratis. Probabil ca lumea se odihneste mi-am spus eu fara sa cred o iota din asta. Cativa kilometri mai incolo, parcarile suprasaturate de la hipermarketuri mi-au certificat banuiala pe care o aveam. Oamenii nu se odihneau, nici in natura nu se relaxau. Ei cumparau, se aprovizionau, se pregateau pentru ziua de maine probabil. Isi petreceau o zi minunata in familie, printre rafturile ticsite cu conservanti, haine de plastic si ametiti de muzica ce stimuleaza cumpararea sau de lumina alba care te scoate din minti. Asta ca sa nu mai vorbim de pretiosul aer conditionat si recirculat, cel datator de sanatate si inteligenta emotionala.

Nu pot sa nu imi aduc aminte fascinatia care m-a cuprins cand am intrat in primul supermarket din Germania, in urma cu 20 si ceva de ani. Nu am cum sa uit ca trebuie sa beau si mananc pentru a trai. Nu uit ca la TV aveam doua ore pe zi de imagini alb/negru, dintre care majoritatea erau cu cantece patriotice. La fel de bine insa imi aduc aminte cu cea mai mare placere de minutele, si orele petrecute in aer liber cu prietenii, colegii, parintii. De corcodusele pe care le vanam prin curtile vecinilor si de cartile pe care le citeam noaptea la lumina chioara a unei lumanari. Societatea progreseaza si ar fi o stupizenie sa ramai cramponat in amintiri si letargii fara identitate. Tocmai pentru ca am grade de comparatie, pentru ca vreau sa cred ca gandesc si ca simt, nu voi ocoli supermarketurile pentru ca nu sunt radical in exprimare, insa nu pot concepe ca acestea sau societatea de consum sa imi confiste viata sau parte din timpul “liber” care imi ramane.

Zilnic, societatea de consum pierde strop cu strop cea mai importanta conexiune pe care ar trebui sa o construiasca zi de zi: cea cu natura.

Leave a Reply