Archive for August, 2012

Consumatorii

Thursday, August 16th, 2012

Pentru cine nu a mancat paine, unt sau lapte cu portia, ii este foarte greu sa constientizeze diferenta intre sistemul actual de viata si cel de acum 30 de ani sa spunem. Asa cum imi povesteau bunicii ca se fereau de gloante in al doilea razboi mondial, cum alergau cu proprii copii in spate pentru a se adaposti prin santuri si a manca o coaja de paine mucegaita, asa probabil ca povestesc si eu acum, ca mancam paine portionata in urma cu numai cativa ani de zile. Fiecare este sensibil la vremurile in care traieste si de cele mai multe ori nu ii pasa de cele trecute, sau in cel mai bun caz le trateaza cu indiferenta. Cert este ca momentele acelea nu numai ca ne influenteaza viata, ele sunt definitorii pentru comportamentele viitoare, pentru aspiratiile noastre si pentru cele ale generatiilor viitoare.

Zilele acestea m-am intors dintr-o scurta calatorie din zona Moldovei. Desi am avut un program destul de strans, am apucat sa trag cu ochiul la tot ce ma inconjoara. Exista atata frumuseste si inca naturalete in unele zone incat ma intrebam de ce trebuie sa fiu grabit tot timpul. 15 august fiind decretata zi libera, ma asteptam sa vad multa animatie, lume iesita in aer liber. Si am vazut intr-adevar multa verdeata, locuri care iti imbogatesc retina si sufletul. Lipseau insa oamenii din peisaje. Acolo unde erau, de regula se pusese la cale o manifestare, o comemorare, o ceafa de porc sau doi mici oferiti gratis. Probabil ca lumea se odihneste mi-am spus eu fara sa cred o iota din asta. Cativa kilometri mai incolo, parcarile suprasaturate de la hipermarketuri mi-au certificat banuiala pe care o aveam. Oamenii nu se odihneau, nici in natura nu se relaxau. Ei cumparau, se aprovizionau, se pregateau pentru ziua de maine probabil. Isi petreceau o zi minunata in familie, printre rafturile ticsite cu conservanti, haine de plastic si ametiti de muzica ce stimuleaza cumpararea sau de lumina alba care te scoate din minti. Asta ca sa nu mai vorbim de pretiosul aer conditionat si recirculat, cel datator de sanatate si inteligenta emotionala.

Nu pot sa nu imi aduc aminte fascinatia care m-a cuprins cand am intrat in primul supermarket din Germania, in urma cu 20 si ceva de ani. Nu am cum sa uit ca trebuie sa beau si mananc pentru a trai. Nu uit ca la TV aveam doua ore pe zi de imagini alb/negru, dintre care majoritatea erau cu cantece patriotice. La fel de bine insa imi aduc aminte cu cea mai mare placere de minutele, si orele petrecute in aer liber cu prietenii, colegii, parintii. De corcodusele pe care le vanam prin curtile vecinilor si de cartile pe care le citeam noaptea la lumina chioara a unei lumanari. Societatea progreseaza si ar fi o stupizenie sa ramai cramponat in amintiri si letargii fara identitate. Tocmai pentru ca am grade de comparatie, pentru ca vreau sa cred ca gandesc si ca simt, nu voi ocoli supermarketurile pentru ca nu sunt radical in exprimare, insa nu pot concepe ca acestea sau societatea de consum sa imi confiste viata sau parte din timpul “liber” care imi ramane.

Zilnic, societatea de consum pierde strop cu strop cea mai importanta conexiune pe care ar trebui sa o construiasca zi de zi: cea cu natura.

Reflexe

Thursday, August 2nd, 2012

Cu ceva timp in urma, intr-o situatie de urgenta fusese schimbata bateria de la chiuveta de la servici. Cea nou pusa era una care datorita constructiei ciudate, improsca apa cu mare presiune, in jeturi foarte subtiri. Trebuia sa fii foarte atent, sa deschizi robinetul foarte incet si “cu simt” ca sa nu faci o baie aproape totala. Insa lucrurile au mers bine, adica si aceasta baterie a cedat ieri. A fost schimbata cu una noua, decenta si “cuminte”, una din care curgea apa unde trebuie si cum trebuie. Data fiind aceasta situatie, de dimineata am ajuns la servici si am baut un ceai, dupa care am mers sa imi spal cana. Obisnuit cu vechea baterie, am dat drumul incet la apa asteptand sa vina suvoiul cu presiune. Evident ca acesta nu a mai venit. Apa curgea linistita, bateria noua isi facea treaba constiincios. Cand mi-am dat seama de incordarea cu care asteptasem sa curga apa, de faptul ca ma dadusem ceva mai in spate pentru a nu fi stropit, am zambit tamp privindu-ma in oglinda. Atunci am decis sa scriu acest post, pentru ca in minte mi-au venit cateva perspective interesante.

Atunci cand suntem obisnuiti cu ceva, de cele mai multe ori nu vedem multe din lucrurile care sunt “altfel”. Sau le vedem dar acestea trec pe langa noi fara sa le luam in seama. Rutina, obisnuinta, comoditate, lene. Factorul care produce schimbarea poate sa fie generat de catre noi sau de altcineva/altceva. De cele mai multe ori, nu noi suntem cei care generam schimbarea in mod constient. Pentru ca, paradoxal, oamenii nu vor sa schimbe desi isi schimbarea este cea care ii intarata, ii mobilizeaza, ii face sa simta ca traiesc. Fortati sau nu de imprejurari, pusi in fata unei schimbari, reactiile sunt dine cele mai diverse. Daca se schimba ceva considerat “bun”, atunci opozitia este foarte puternica, se genereaza energii care doresc sa aduca pe fagasul “normal” lucrurile, adica in starea initiala. Cum ar fi sa iti fure cineva masina, sa nu ai asigurare si nici alti bani sa iti cumperi alta? Da, probabil ca stres major si sfarsitul lumii. Cu ce te mai duci la lucru, in concediu, la nunta si la inmormantare? Ca sa nu mai vorbim de cumparaturi si de defilatul prin oras. In acest caz, modul de acceptare al schimbarii este unul schimonosit, de lunga durata. Nu acceptam situatia, injuram si cautam hotii, muncim mai mult sa cumparam o masina noua. Schimbarea netolerata, genereaza energii noi.

Dar daca este schimbat robinetul care te stropea cu unul care functioneaza “asa cum trebuie”? Probabil ca zambesti tamp si te obisnuiesti repede. Normal spunem noi, cu binele te obisnuiesti repede. Care este rezultatul unei schimbari asteptate, indragite din prima clipa? Dupa zambetul de satisfactie, este doar confort, liniste, pana cand sfarsim foarte repede cu aceste sentimente si uitam ca inainte era o baterie care ne stropea si ne stresa fara voia noastra. Pentru ca omul este facut sa progreseze, nu-i asa? Bine, dar m-am intrebat eu, unde este energia eliberata de aceasta schimbare? Unde este ambitia, noul, ceva pentru care sa “lupti”?… Ei bine, nu este. Energia este linistea si confortul, multumirea si intarirea egoului. Am facut-o si pe asta, o merit, am reusit, ce bine este cu bateria asta noua…

Sunt convins ca data urmatoare cand voi merge sa imi spal cana, voi da drumul la apa fara a mai astepta ca aceasta sa se imprastie in toate partile. Astfel ne pierdem reflexele cu care ne-a inzestrat natura si deseori recunostinta specifica fiintei umane. Uitam repede ce a fost rau, imbratisam si mai repede ce e usor si bine pentru noi. Si ne dorim mai mult, tot mai mult. Chiar daca asta inseamna sa nu mai valorizam valorile trecutului si sa uitam repede pe unde am trecut.

Daca schimbarea “pozitiva” dezvolta multumire si satisfactii, cea “negativa” este capabila de a genera energii nebanuite. Ca structura, intensitate, directie, culminand cu rezultatele…