Progres, gandire, dezvoltare personala si fericire

Au macar cateva lucruri in comun muntele si marea, cerul si pamantul, albul si negrul. Atunci cu siguranta ca au si cele enumerate in titlu.

La ce te gandesti oare atunci cand esti fericit? In afara de faptul ca iti este bine, probabil ca doresti sa mentii acea stare. Asta nici macar nu presupune un proces de gandire foarte aprofundat, pentru ca pana la urma fericirea este o stare de fapt iar eu am mari indoieli ca este un rezultat al procesului de gandire. Cel putin pentru marea majoritate a omului modern din ziua de astazi. Prin urmare pot sa afirm ca sunt fericit deci nu gandesc. Daca totusi te consideri fericit si vrei sa spui ca nu este asa, incearca sa faci un exercitiu de imaginatie si sa raspunzi onest la intrebarea “de ce sunt fericit?” O sa vezi cat de important si profund este procesul de gandire:)

Cei mai multi isi dau seama ca ii apuca gandirea atunci cand nu sunt fericiti. Atunci isi dau seama cat de nefericiti sunt si atunci incep sa se gandeasca ce trebuie sa faca ca sa fie fericiti. Cu alte cuvinte, doresc sa ajunga in acea stare in care sa nu mai gandeasca. Ei, fie, haide ┬ása fie chiar asa tragica filozofia, cand esti fericit gandesti mai putin, si in consecinta nivelul de dezvoltare personala nu este nicidecum ca si atunci cand esti “singur”. Starea de “siguranta” pe care ti-o induce sentimentul de fericire te face sa te complaci si sa cauti confort, liniste si eventual hobbyuri.

Se spune ca sentimentul de fericire iti da liniste si siguranta si te face sa progresezi. Foarte adevarat. Insa progresul se face la nivel de cuplu, la nivel material, la nivel de ordine in viata si la tot ce doresti tu mai putin la nivelul de dezvoltare personala. Este simplu; timpul este acelasi si atunci cand esti fericit si atunci cand esti nefericit. Diferenta este ca uneori il aloci gandurilor si provocarilor tale, iar alteori comoditatii si telurilor comune. Si cum un creier nu seamana cu celalalt decat probabil numai la nivel de materie compozitionala, este improbabil ca in conditia de mai sus, sa te poti dezvolta personal in directia in care esti croit pentru aceasta lume.

Si totusi, chiar asa de trista sa fie concluzia mea? Adica cei nefericiti se dezvolta si se individualizeaza in timp ce aceia care sunt fericiti sufera de o atrofiere a personalitatii? Pentru ca daca dezvoltarea personala nu se masoara numai in casa masina si piscina cu piele si bancomat, in crezul religios si in cei 7 ani de acasa, inseamna ca lucrurile stau cam asa…

M-am conversat cu varul Google si el mi-a spus cam acelasi lucru, si anume ca oamenii din cupluri progreseaza personal din ce in ce mai putin in plan personal. Si nu cred ca pot fi sub nici o forma acuzati. Cauzele sunt multiple, pornind de la copii si sfarsind cu increderea si dedicatia unuia fata de celalalt. Am dat insa si peste un procent, destul de mic ce este drept, unde oamenii sunt fericiti pentru ca reusesc aproape in permanenta sa faca un mix bun sau foarte bun intre libertate si dedicatie. Altfel spus, isi construiesc fericirea pe modul cum reusesc sa se capaciteze si sa se atraga unul pe celalalt. Sub toate formele acceptate care exista intr-un cuplu. Pare complicat?… Tentat ai fi sa spui ca nu. Teoretic nu este nimic asa de greu. Practic…:)

M-am intrebat de cateva ori in perioada liceului, cum se face ca marile genii sau oamenii “neintelesi” ramaneau de cele mai multe ori singuri. Eu nu cred ca era datorita faptului ca erau neintelesi. Eu zic ca este datorita faptului ca ei nu mai reusesc sa se conecteze la viata de zi cu zi a omului “normal”. Ma uit la oamenii care sunt in cupluri de la varste fragede. Fie sunt atat de blazati incat s-ar intreba daca merita sa se ridice de pe scaun pentru ca i-a aterizat un extraterestru in curte, fie doresc sa retraiasca viata pe care li se pare ca au pierdut-o pana in momentul de fata.

Este un adevarat “challenge” sa iti doresti sa te trezesti intr-o zi ca esti fericit si inca gandesti neingradit, ca progresezi dezvoltandu-te personal si impreuna cu cei de langa tine, in timp ce intr-o ureche iti murmura copii iar in cealalta iti sopteste partenerul ca te doreste. Idilic, isn’t it?:)

Leave a Reply