Archive for May, 2012

Progres, gandire, dezvoltare personala si fericire

Sunday, May 27th, 2012

Au macar cateva lucruri in comun muntele si marea, cerul si pamantul, albul si negrul. Atunci cu siguranta ca au si cele enumerate in titlu.

La ce te gandesti oare atunci cand esti fericit? In afara de faptul ca iti este bine, probabil ca doresti sa mentii acea stare. Asta nici macar nu presupune un proces de gandire foarte aprofundat, pentru ca pana la urma fericirea este o stare de fapt iar eu am mari indoieli ca este un rezultat al procesului de gandire. Cel putin pentru marea majoritate a omului modern din ziua de astazi. Prin urmare pot sa afirm ca sunt fericit deci nu gandesc. Daca totusi te consideri fericit si vrei sa spui ca nu este asa, incearca sa faci un exercitiu de imaginatie si sa raspunzi onest la intrebarea “de ce sunt fericit?” O sa vezi cat de important si profund este procesul de gandire:)

Cei mai multi isi dau seama ca ii apuca gandirea atunci cand nu sunt fericiti. Atunci isi dau seama cat de nefericiti sunt si atunci incep sa se gandeasca ce trebuie sa faca ca sa fie fericiti. Cu alte cuvinte, doresc sa ajunga in acea stare in care sa nu mai gandeasca. Ei, fie, haide  sa fie chiar asa tragica filozofia, cand esti fericit gandesti mai putin, si in consecinta nivelul de dezvoltare personala nu este nicidecum ca si atunci cand esti “singur”. Starea de “siguranta” pe care ti-o induce sentimentul de fericire te face sa te complaci si sa cauti confort, liniste si eventual hobbyuri.

Se spune ca sentimentul de fericire iti da liniste si siguranta si te face sa progresezi. Foarte adevarat. Insa progresul se face la nivel de cuplu, la nivel material, la nivel de ordine in viata si la tot ce doresti tu mai putin la nivelul de dezvoltare personala. Este simplu; timpul este acelasi si atunci cand esti fericit si atunci cand esti nefericit. Diferenta este ca uneori il aloci gandurilor si provocarilor tale, iar alteori comoditatii si telurilor comune. Si cum un creier nu seamana cu celalalt decat probabil numai la nivel de materie compozitionala, este improbabil ca in conditia de mai sus, sa te poti dezvolta personal in directia in care esti croit pentru aceasta lume.

Si totusi, chiar asa de trista sa fie concluzia mea? Adica cei nefericiti se dezvolta si se individualizeaza in timp ce aceia care sunt fericiti sufera de o atrofiere a personalitatii? Pentru ca daca dezvoltarea personala nu se masoara numai in casa masina si piscina cu piele si bancomat, in crezul religios si in cei 7 ani de acasa, inseamna ca lucrurile stau cam asa…

M-am conversat cu varul Google si el mi-a spus cam acelasi lucru, si anume ca oamenii din cupluri progreseaza personal din ce in ce mai putin in plan personal. Si nu cred ca pot fi sub nici o forma acuzati. Cauzele sunt multiple, pornind de la copii si sfarsind cu increderea si dedicatia unuia fata de celalalt. Am dat insa si peste un procent, destul de mic ce este drept, unde oamenii sunt fericiti pentru ca reusesc aproape in permanenta sa faca un mix bun sau foarte bun intre libertate si dedicatie. Altfel spus, isi construiesc fericirea pe modul cum reusesc sa se capaciteze si sa se atraga unul pe celalalt. Sub toate formele acceptate care exista intr-un cuplu. Pare complicat?… Tentat ai fi sa spui ca nu. Teoretic nu este nimic asa de greu. Practic…:)

M-am intrebat de cateva ori in perioada liceului, cum se face ca marile genii sau oamenii “neintelesi” ramaneau de cele mai multe ori singuri. Eu nu cred ca era datorita faptului ca erau neintelesi. Eu zic ca este datorita faptului ca ei nu mai reusesc sa se conecteze la viata de zi cu zi a omului “normal”. Ma uit la oamenii care sunt in cupluri de la varste fragede. Fie sunt atat de blazati incat s-ar intreba daca merita sa se ridice de pe scaun pentru ca i-a aterizat un extraterestru in curte, fie doresc sa retraiasca viata pe care li se pare ca au pierdut-o pana in momentul de fata.

Este un adevarat “challenge” sa iti doresti sa te trezesti intr-o zi ca esti fericit si inca gandesti neingradit, ca progresezi dezvoltandu-te personal si impreuna cu cei de langa tine, in timp ce intr-o ureche iti murmura copii iar in cealalta iti sopteste partenerul ca te doreste. Idilic, isn’t it?:)

Ceea ce

Saturday, May 26th, 2012

Ceea ce nu poate fi schimbat, trebuie sa fie macar descris

Rainer Werner Fassbinder

Performanta Consiliului Judetean Brasov

Wednesday, May 23rd, 2012

Azi am primit un material interesant. Ca tot este campanie electorala, normal ca apar tot felul de informatii care sa avantajeze pe unii sau sa dezavantajeze pe altii. Informatiile ma interesau din perspectiva unui proiect pe care doream sa il propun spre finantare Comisiei Europene. Si uite asa am ramas in totala admiratie si extaz cand am vazut tabelul de mai jos. La ultima pozitie o sa vedeti numele judetului in care am crescut. Cu care chiar sunt mandru si despre care imi place sa cred ca are cea mai frumoasa resedinta de judet din Romania – orasul Brasov, fara a face vreo aluzie la sloganuri sau idei de politica. Ei bine, am cel putin 8 amici care imi vin acum in minte, care au atras prin intermediul unor organizatii sau companii marunte, cel putin de 2 ori mai multe fonduri structurale decat a reusit sa atraga un intreg Consilu’ Judetean Brasov.

Nu fac campanie electorala nimanui. Ma intreb oare cat de vinovati sunt oamenii judetului Brasov pentru aceasta realizare mareata? Sau o fi numai vina unora dintre noi? Sunt convins ca se simt atat de vinovati incat nu pot sa doarma bine noaptea:). In orice caz, recordul de eficacitate al celor care au adus in judet aceasta impresionanta suma de bani ar trebui afisat in toate locatiile publice, asa cum se facea pe vremuri cand se anunta ca “vine” holera in sate. Asemanarea nu este intamplatoare…

Sursa: Institutul pentru Politici Publice Bucuresti – Mai 2012

Cat de departe

Tuesday, May 22nd, 2012

Are ceva din genul country, are si acorduri dnitr-o melodie destul de cunoscuta, insa este o aparitie care imi place din ce in ce mai mult, mai ales mai ales in mijlocul campaniei electorale:)…

Momente relevante

Tuesday, May 8th, 2012

Atata timp cat nu ai la ce sa te raportezi, cat nu ai ce sa compari, viata se deruleaza mai mult instinctual sau ingradita de regulile parintilor, ale societatii, de masuri coercitive si de puterea exemplului, in special al celui vizualizat si imediat. Pe masura ce inaintezi in varsta, acumulezi experienta si cunostinte sub diferite forme. Treptat iti formezi o personalitate. Sau nu. Oricum, modul tau de a judeca lucrurile este cu mult schimbat fata de anii copilariei. Invatarea experientiala are avantajele ei incontestabile, personal fiind un adept al acestui tip de invatare. Are insa si cateva dezavantaje majore daca le lasi sa se manifeste in acest mod. Sa luam un singur cuvant: fericire. Si sa ne punem aceeasi intrebare in diferite stadii ale vietii. Ce ma facea fericit la 3 ani? Dar la 7, apoi la 14, 18, 20, etc… Niste numere care nu reprezinta altceva decat o cuantificare a procesului de imbatranire si de capatare a invatarii experientiale, deopotriva. Foarte usor de atins la varsta de 3 ani, fericirea devine din ce in ce mai greu de sustinut si de pastrat pe masura ce oamenii inainteaza in varsta. Nu este interesant ca odata cu acumularile si cu invatarea, apar si pretentiile, frustrarile, nevoile? Dispare treptat sentimentul acela imberb al inocentei si se instaureaza regulile jocului.

Cu oamenii cu care am discutat, am realizat ca pentru cei mai multi, odata cu inaintarea in varsta fericirea se cumpara din ce in ce mai greu desi ea inseamna din ce in ce mai putin. Si este de retinut faptul ca se cumpara. Sau se obtine, poftim, sa sune mai bine. Insa in mintea majoritatii, daca intram putin in detalii o sa vedeti ca fericirea inseamna casa, masina, salariu bun, etc. Iar acestea fac un pachet atractiv pentru un partener sau o partenera “pe masura” , pentru un anume statut social, pentru a parca privilegiat sau a purta haine de marca. Fericirea incepe cu lipsa grijilor si bucuria jocului, apoi se continua cu experientele, aventura si adrenalina, translateaza catre liniste, echilibru si implinire, pentru ca apoi sa sfarseasca in contemplare, amintiri si din nou liniste si echilibru. Aici apare marunta capcana a invatarii experientiale. Este oare gresit sa consideram ca fericirea isi are timpul ei? Ca ce te face fericit la 3 ani nu te mai face fericit la 20? Ca ce te-a facut fericit acum 5 ani nu iti mai surade deloc astazi? Fericirea inseamna de fapt  sa vrei mai mult si se refera la noile cerinte pe care ti le dictezi chiar tu? Oare fericirea nu ar trebui sa fie o stare de fapt? 🙂

Un singur lucru este cert, pe masura ce inaintezi in varsta o sa vezi din ce in ce mai putin persoane fericite. Din 2 motive. Primul este ca nu te mai intereseaza sa vizualizezi fericirea altora, fie din cauza de timp , fie ca ti-o cauti pe a ta, fie ca pur si simplu nu te mai intereseaza. Iar al doilea, pentru ca numarul persoanelor fericite este invers proportional cu etatea.

Acum uita-te in spate si incearca sa vizualizezi care au fost momentele fericite in viata ta; gradinita?; primul sarut?; primii bani castigati?; prima strangere de mana;? prima bicicleta primita in dar?; a doua betie?; prima experienta sexuala sau o noapte pierduta sa citesti o carte?; calatoriile cu parintii sau zilele din tabara impreuna cu prietenii?; ziua cand ai absolvit liceul sau facultatea?; momentul cand te-ai externat din spital dupa operatie sau prima impacare?; poate ultima despartire?; mutatul in casa noua?; venirea pe lume a cuiva drag?; Si lista continua pana cand vei trece in revista tot ce crezi tu ca merita. Atunci incearca sa tragi linie si sa ai o concluzie. Asta este viata si experienta ta, sunt momentele relevante ale vietii tale. Priveste acum in prezent si incearca sa vezi fericirea ta in viitor.

Ti-a folosit la ceva toata retrospectiva?…