Victorie

Acum 20 de ani imi placea al naibii de mult sa castig. Daca reuseam si individual ca sa imi pot asuma laurii, era si mai bine. Nu ma laudam public, insa sentimentul interior cauzat de o victorie era atat de puternic incat ma hraneam efectiv din el. Mentalul adolescentin imi dadea curaj, putere, ma facea sa privesc dincolo de limite si sa imi imaginez aproape orice.

Zilele trecute am remarcat ca nu mai imi place atat de mult sa castig. Incheiasem o partida de fotbal in care pierdusem. Am remarcat ca atmosfera era putin gri, colegii nu pareau multumiti, nu mai era veselie ca de obicei. Normal, doar pierduseram, asa ar fi fost logica gandirii. Nu m-am simtit insa deloc in mediul acela gri. Si normal ca m-am intrebat de ce. Pentru ca in mod cert nu am satisfactii majore atunci cand pierd. Desi exista cateva situatii anume:). Ma simteam bine desi pierdusem, pentru ca stiam ca am facut un joc bun, si nu ma refer aici numai la mine, ci la intreaga echipa.

Ma uit in urma si nu regret nici un moment ca doream sa castig in permanenta. Ca suportam cu greu infrangerile. Privesc acum si rasuflu usurat. Nu m-am tocit, nu sunt mai putin competitiv ca si atitudine, chiar daca nu mai fac 100m in x secunde. Mi-au trebuit ceva ani ca sa realizez ca scopul in viata nu este sa castigi. Scopul in viata este sa te dezvolti si sa imparti apoi. Atunci cand privesc in urma am o satisfactie net mai mare, izvorata din placerea pe care am adus-o in viata celorlalti decat din momentele in care i-am depasit sau i-am invins. Asta nu inseamna ca imbratisez infrangerea:). Inseamna doar ca victoria nu reprezinta totul in viata, ca ” the winner takes it all” nu este o expresie completa.

Si totusi, …victoria poate fi generatoare de infrangere. Pentru ca daca te dezvolti si esti victorios, chiar daca imparti, te poti trezi intr-un impas, din doua motive principale. Fie imparti degeaba sau cuiva care nu iti ofera feedback, fie alergi prea repede in goana dupa dezvoltare, iar ceilalti nu pot sa tina pasul cu tine. Te poti trezi la linia de finish ca ai castigat dar nu ai cu cine sa imparti roadele si gustul victoriei. Poate ca este bine sa iti alegi cu atentie partenerii de alergat si oponentii cu care esti in competitie. Daca poti, normal… Poate ca acestia trebuie sa te suporte uneori sau sa te incurajeze alteori, asa cum trebuie sa te stimuleze sa fii mai bun si sa alergi dupa victorie din cand in cand.

Victoria trebuie bine dozata. Pentru ca ea iti sufla in panze, ea te face sa iti setezi noi teluri si uneori ai senzatia ca iti da “totul”. Insa zilnic, ea musca din placerea si sensul vietii.

Leave a Reply