Asculta

Eram terifiat de cuvantul acesta cu ani in urma. Profesori, invatatori, parinti, toti imi spuneau acelasi lucru: asculta-ma. Ce sa fac, ii ascultam… Asta nu inseamna ca si faceam ce mi se spunea:). Dar ii ascultam si bine am facut. Ce naiba poti sa inveti din ceva ce spui tu? Din moment ce spui, insemna ca ai judecat, deci nu ai ce sa inveti din ce spui. Asa ca poti sa inveti numai din ce experimentezi, citesti, asculti. Si tot la fel de cert este ca a asculta nu trebuie sa fie echivalent cu a face ce ti se spune. Sau a adopta ce ti se spune. Tin minte niste cuvinte dintr-un volum Winnetow, o carte rascitita in anii copilariei. Un vechi proverb rasarit intr-un trib, spunea ca daca asculti soaptele nu vei fi nevoit sa auzi tipetele. Cat de adevarat este… Ascultarea creeaza incredere, iar increderea este fara doar si poate fundatia pentru orice doresti sa construiesti. Este foarte important ca ascultarea sa fie activa, dar asta este un aspect ceva mai amplu de dezbatut.

In studentie, am cunoscut un grup influent de oameni, si eram contrariat putin de pasivitatea lor. Eu care doream sa misc dealurile din loc, actionam, vorbeam, ma agitam intr-o cauza nobila. Oamenii aceia au ascultat mult, au vorbit putin, si atunci cand au facut-o au pus intrebari care aproape ca ne-au incuiat pe toti. La finalul intalnirii, nu numai ca au venit cu solutii, dar au gasit si modalitati de implementare care m-au lasat fara comentarii la vremea respectiva.

Stiu, majoritatea dintre noi spun ca sunt buni sau foarte buni ascultatori. Asta alaturi de faptul ca suntem buni soferi si ca avem un simt dezvoltat al umorului sunt cele 3 lucruri cu care obisnuim sa ne amagim. Am citit un studiu relevant si bine documentat care spunea ca in principiu auzim cam jumatate din ce ni se spune, ascultam jumatate din ce auzim, intelegem jumatate din acestea, credem cam jumatate din ce intelegem si retinem numai jumatate din asta. Am calculat ce inseamna asta daca cuantific o zi de munca sa spunem, de 8 ore. Am ajuns la faptul ca retin mai putin de 8 minute din ce mi se spune. Ce sa zic, al naibii de modest desi imi place sa cred ca nu este adevarat:).

Am observat un lucru banal, si la indemana oricui. Cu cat ajungi mai “sus”, cu cat capeti mai multa putere, cu atat ai tentatia de a asculta mai putin. Dobandesti practic mai multa autoritate si nu mai esit obligat sa il asculti pe Y sau Z. Asa ca te bagi peste el/ea si te apuci sa ii explici tu cum stau lucrurile. Concluzia este ca nu vei invata nimic, pentru ca din ce spui tu nu ai ce invata. Bine… este si reversul medaliei, daca nu spui se poate considera ca esti egoist si atunci de ce acumulezi experienta, lucruri, intelepciune? Oare sa le tii numai pentru tine? Cu siguranta nu, insa sa vorbesti cat, cand si cum trebuie este unul din lucrurile esentiale in viata.

Ieri mi-am intarit una din opiniile mai vechi, si anume faptul ca cei mai multi oameni vor sa fie ascultati, respectati si intelesi. Cu asta se hraneste politica de multe ori, din asta traiesc politicienii, mai ales atunci cand duc lipsa de rezultate. Si inca un lucru foarte important pe care l-am observat de-a lungul timpului, si care m-a deranjat mult timp. Uneori am incercat sa il “repar” dar nu am reusit pentru ca se opunea felului meu de a fi, asa ca am renuntat. De foarte multe ori, atunci cand eram criticat, aveam doua abordari. Prima era ca daca realizam ca eu sunt cel vinovat, ma ambitionam si ma suparam rau pe mine si pe viata. Asta ducea la actiune si de cele mai multe ori la progres. A doua abordare ma ingrijora, pentru ca uneori “mi se rupea” de criticile celor din jur. De foarte multe ori de fapt. Mult timp am crezut ca ceva nu este in regula si ca trebuie sa actionez cumva. Cu timpul insa, mi-am dat seama ca nu ma interesau acele critici pentru ca eram sigur pe mine, pe ce spuneam, pe ce faceam. Si tot atunci mi-am dat seama cat de important este sa fiu cine sunt cu adevarat. Cred ca acesta ar trebui sa fie punctul de plecare pentru oricine, in viata.

Leave a Reply