Rascoala cartofului

In Grecia a aparut un scurtcircuit in materie de cartofi. Producatorii nu mai vand intermediarilor sau magazinelor, se duc si varsa cartofii pe un camp din apropierea oraselor, unde oamenii vin si cumpara in mod direct. De ce vin cumparatorii tocmai acolo? Probabil pentru ca pretul este de aproape 3 ori mai mic decat cel din supermarketuri. De ce fac acest lucru acum si nu l-au facut si acum doi sau zece ani de zile? Probabi pentru ca din nevoie. Pentru ca este “criza”, pentru ca nu mai au incotro. Pentru a protesta fata de preturile mici cu care le este cumparata marfa, fata de preturile mari cu care o revand intermediarii.

Pentru cine este interesat, poate sa afle care este pretul real de productie al unei perechi de pantofi clasici, al unui telefon, al unei haine, al unui pachet cu detergent. Pentru cei care nu cunosc acest aspect, s-ar putea sa fie destul de interesant. Chiar si atunci cand sunt reduceri de 70-80%%, companiile vand in continuare, in cele mai multe cazuri, in profit. Dar uite ca atunci cand cutitul ajunge la os, incepe sa ne intereseze ceea ce ar trebui sa ne intereseze inca de la bun inceput. Asa este in majoritatea cazurilor din viata. Cat timp ne merge bine, nu stim sa apreciem de ce ne merge bine. Cand situatia devine albastra, incepem sa cautam solutii la ceea ce ni se pare ca sunt probleme. Ideea este simpla; problema era si “inainte”, insa nu pentru noi, cei ce vindeam cartofii. Era pentru cei care ii cumparau, pentru ca dadeau aproape de 3 ori peste pretul onest. Noi, vanzatorii de cartofi, “ne descurcam”, de ce sa ma intereseze pe mine ca exista un om care munceste ca si mine si da de 3 ori pretul onest? Uite ca acum, nu ca mi-ar pasa, dar ceva ma uneste cu acel cumparator; saracia, si nevoile, si neamul, daca este sa citez din manualul de limba si literatura romana.

Sistemul care conduce lumea in momentul actual a dezvoltat un lucru simplu si inteligent; a creat comunitati din ce in ce mai mari, care nu fac in fapt nimic. Care nu sunt capabile de nimic important. Pe Facebook spre exemplu, sunt unii care cultiva morcovi si muncesc la ferme virtuale. Altii castiga premii in acelasi mod. Isi posteaza poze si comenteaza la remarcile prietenilor prietenilor lor. Altii ies la agatat de pectorali sau funduri pozate nevinovat. Ce a dezvoltat Facebook in afara de o platforma de socializare virtuala? Ce au de castigat cei ce folosesc asa ceva? O sa mi se spuna ca isi gasesc colegii de clasa plecati peste hotare. Bun, altceva? Se pregatesc cumva pentru viata de fermier? Sau arata altora cat de inteligenti si frumosi sunt? Sau poate ca isi dezvolta magazine virtuale pentru a-si vinde produsele? Facebook nu exista decat pentru ca cineva doreste putere, informatii, bani, influenta, control. Nu spun ca nu exista si aspecte pozitive intr-o retea de socializare virtuala precum aceasta. Spun doar ca ea isi urmareste scopul creatorilor ei si nicidecum o viata sanatoasa, onesta, progresiva pentru cei care o folosesc. Este daca vrei, acelasi principiu ca in cazul comertului cu cartofi. Atunci cand va aparea prima criza majora in reteaua sociala, o sa vezi ca lucrurile se vor schimba radical, insa nu in sensul crizei din Grecia, pentru ca aici nu vorbim de intermediari. In companiile multinationale exista o multime de angajati care nu sunt capabili sa solicite ceva in mod comun, dar sa provoace o schimbare in interesul lor. Pentru ca si aici aveam de-a face cu un sistem bine pus la punct. Un sistem care disciplineaza si individualizeaza. Fiecare pentru el se ascunde de fapt sub sloganul ca noi suntem de fapt o mare familie, o imensa echipa de succes.

Toate aceste sisteme nu fac altceva decat sa speculeze natura umana. Gasesti punctele vulnerabile si apesi in mod constant pe ele. Obtii un sistem care poate fi cu greu doborat. Pana la urma cine are interesul sa doboare un sistem? Daca cei ce l-au creat cu siguranta nu, atunci putem sa vorbim doar de cei care fac parte din el. Iar acestia sunt invatati sa rabde mai mult, mai des, sunt conditionati de propriile lor dorinte si slabiciuni. Pe care, din fericire spun eu, cu totii le avem.

Nu cred ca rascoala cartofului va continua mult timp, asa cum nu cred ca se va extinde si in alte domenii. Nu cred ca va deveni un fenomen de masa. Desi trebuie sa recunosc ca ar fi un lucru extraordinar. Ar contrazice toate teoriile si gandurile mele. Dar nu mi-ar pasa nici un minut de asta. Pentru ca in primul rand trebuie sa (re)invatam sa ne pretuim pe noi ca oameni. Pentru majoritatea dintre noi, inca nu se pune problema de a lupta pentru supravietuire. Doar pentru “marire”.

One Response to “Rascoala cartofului”

  1. Alex says:

    am “share-uit” asta pe facebook 😉

Leave a Reply