Nemultumiri

Oare drumul catre progres pleaca din nevoie sau din nemultumire? Sau din dorinta de a descoperi ceva, de nou, de a face ceva cu adevarat important? Sau poate din nimereala? Din spirit concurential? Prea multe intrebari si probabil ca nu exista un raspuns singular, sau unul corect si complet in acelasi timp.

Ne place sa luam realitatea care ne convine. O extragem din context si o prelucram asa cum vrem noi. Spre exemplu, termometrul arata zero grade, asa cum a fost astazi. Insa afara este soare si frumos, daca stai putin in bataia lui o sa vezi ca se simt cu mult peste zero. Mintea ne spune ca sunt zero grade iar noi furam cumva, suntem triumfatori ca am stat atat de bine si ne-am incalzit la zero grade. Ce daca temperaturile “oficiale” se considera cele masurate la umbra? Noua ne place sa spunem ca ne-am bronzat la 0 grade. Si pana la urma este o minciuna mica:). Pentru ca nu am stat la umbra sa ne bronzam, dar acolo erau intr-adevar zero grade.

Am intalnit oameni pe care poti sa ii multumesti foarte greu. Diferenta intre ei este majora, daca unii au aceasta atitudine cu zambetul pe buze si din dorinta de a face ceva mai bine si de a progresa, altii sunt incruntati pe viata si pe tot ce misca in jurul lor, considerand ca astfel ii determina pe cei din jur sa fie foarte atenti atunci cand au de-a face cu ei. Pana la urma, nemultumirea este un privilegiu sau un defect pe care poate sa il detina oricine. Cred ca astazi este foarte dificil sa intalnesti oameni multumiti. Chiar daca ei iti declara ca sunt, o sa vezi ca prin ceea ce fac zi de zi, de fapt nu sunt. Poate ca omul este nascut sa fie multumit, insa odata ce creste, va fi nemultumit in permanenta. Nemultumirile ne aduc progres dar si distrugere in acelasi timp. Este exact ca la stres. Daca nu il canalizezi catre un lucru productiv, te va distruge. De oprit oricum nu ai cum sa il opresti, poti cel mult sa il diminuezi.

Traim intr-o lume a nemultumirii si a nemultimitilor. Poate ca de aia multi cauta Tibetul sau il venereaza intr-un fel sau altul. Cu totii tindem catre un anume echilibru tocmai pentru faptul ca suntem nemultumiti. Iar atunci cand ajungem sa fim multumiti, ne dezvoltam o noua nemultumire. Pai cum altfel am putea sa traim multumiti? Daca ar “ingheta” totul asa cum este… poate. Schimbarea genereaza multumire tocmai pentru ca ne creaza o noua nemultumire si asta inseamna ca avem ce face de acum incolo. Schimbarea aduce si nemultumire pentru ca ne scoate din rutina. Cu rutina suntem obisnuiti si multumiti. Pana cand oare? Pana cand ne dam seama ca suntem nemultumiti?…

Leave a Reply