Un om

Cu putina vreme in urma am intalnit un om a carui privire m-a frapat pret de cateva secunde. Era o privire atat de senina si de increzatoare, de deschisa, de hotarata dar si calda in acelasi timp, incat am stat de vorba cu el mai mult decat imi propusesem si decat aveam treaba. Si nu m-am inselat, a fost nevoie numai de cateva intrebari total neinvazive si i-am auzit intreaga poveste a vietii…

Omul acesta locuieste intr-un sat pierdut de lume, undeva pe langa Cluj, intr-o zona unde cresc copaci fara rod si mistreti salbatici care distrug brumele de recolte din zona. Dupa ce a fost concediat dintr-o fabrica la care facea zilnic naveta pret de cateva ore, omul s-a angajat la un patron care se ocupa cu taierea si procesarea bruta a lemnului. Munca multa, bani putini; dar banii nu conteaza atat de mult in viata, mi-a spus el. Intr-o zi, in timp ce tinea un bustean care era curatat de crengi, un coleg de-al lui, a pus prea multa forta in taierea unei craci, drujba a trecut de craca si s-a oprit in pulpele din spate ale omului. In ambele. In piciorul drept s-a dus pana la os, in timp ce in stangul a taiat intreaga pulpa. A incercat sa calce insa a cazut secerat la pamant, cu sangele tasnind in toate partile. El a ramas lucid tot timpul, in timp ce colegii de munca privind terifiati ce se intampla, au pus mana pe tricouri si camasi, improvizand garouri. Transportat pe brate pana in sat, in chinuri groaznice si pierzand sange foarte mult, omul a fost preluat de o asistenta comunala, care in afara ca a anuntat salvarea s-a si exprimat realist “ce sa fac eu cu asta aici, pai nu vedeti ca nu mai are sange in el?”. Omul mi-a povestit ca la dispensar nu aveau garouri, l-au mai legat cu fasa, ca in salvare nici urma de perfuzie sau calmante. Doar vorbe bune si colegii care il tineau de mana. Clujul fiind prea departe, l-au dus intr-un oras mai apropiat, unde a fost cusut, i s-au dat calmante si i s-a oprit hemoragia. Doctorii i-au spus ca o sa dureze cam 6 luni de zile pana sa inceapa sa mearga, ca o sa fie destul de greu dar ca a avut mare noroc. Interesant este ca omul nu a primit nici o transfuzie de sange, nici macar o picatura…

Dupa numai doua saptamani si 2 zile, omul a iesit din spital. Dupa o luna de zile a inceput sa mearga, acum, la 3 luni de zile mergea normal si incepuse sa impinga la pedalele bicicletei. Mi-a aratat cicatricile accidentului cu o mana la care ii lipseau bucati din 3 degete. “Eh, un alt accident la circular acum cativa ani”. Omul acesta are un copil, o sotie, si intr-o zi de sambata tocmai ii facea un pat nou din lemn, fiului sau. Dupa cumplitul accident nu a dat pe nimeni in judecata, nu a blamat pe nimeni , nu a vrut nici un ban ca masura compensatorie. S-a reintors la lucru, in padure, la taiat de lemne. Asistenta comunala a ramas fara cuvinte cand omul a venit la viza medicala, la 3 luni si ceva de cand aceasta nu ii mai acordase nici o sansa de supravietuire. Initial nu a vrut sa il lase sa munceasca insa nu a fost chip sa se opuna. Omul are un copil de hranit si de crescut.

Am plecat si i-am strans mana, sau ce mai ramasese din ea… M-am uitat in ochii lui siguri si calmi, hotarati si plini de incredere. Omul acesta a avut ceva ce m-a impresionat mai  mult decat povestirea in sine. Are dorinta de viata, are putere si credinta ca binele aduce bine. Omul acesta nu este capabil de ura. Ciuntit de drujba, de circular, de topor, de viata si de asprimea vietii, omul acesta este pentru mine cel mai pur exemplu pentru ce ar trebui sa fie atitudine si dorinta de viata.

2 Responses to “Un om”

  1. Ionut says:

    Frumos. E bine sa citesti ca speranta si decenta pot rezista atator incercari. Sa speram ca nu e nevoie sa ne mutam langa padure. Iar melodia de la sfarsit mi-a adus aminte de: http://youtu.be/9M23zjNrG9M Multumesc. Weekend placut!

  2. monica says:

    dau “buna ziua” mai intai, ca asa e frumos 🙂
    astazi am redescoperit blogul si mi-a facut ziua frumoasa. citisem candva, demult, “Prima scriere” si tare mi-a placut. apoi i-am pierdut urma dar am retinut (si dat mai departe 😉 ) franturi ca aceasta: “ca nu sunt ei cei in jurul carora se invarte Universul, ci ca ei sunt aceia care trebuie sa faca Universul sa se invarta frumos”.
    de acum stiu unde sa vin sa citesc. nu-i mai pierd urma 😉

Leave a Reply