Pe jos

Atunci cand esti incorsetat intr-o rutina de zi cu zi, lucrurile cele mai simple existente in univers pot ajunge sa ti se para speciale.

Atunci cand spre exemplu mergi cu masina zi de zi, cand o conduci si ar trebui sa fii atent la ceea ce faci, este destul de improbabil ca vei simti frigul de afara. Cu putina compasiune si imaginatie ai putea sa iti dai seama de acest lucru uitandu-te la oamenii care asteapta rebegiti un mijloc de transport. Sau dupa modul cum isi infunda gatul cat mai adanc in haine si pun privirea in pamant pentru a nu infrunta gerul. Desigur ca nu toata lumea aflata afara face parte din acelasi peisaj oarecum dezolant. Astazi am cunoscut pe cineva care a plecat pe jos, obisnuit fiind sa circule cu masina. Desi era frig, putin vant si ceva ceata acompaniata de fulgi de zabada razleti, mersul pe jos a scurtcircuitat cateva sinapse prafuite de vremuri. Sa stii ca nu este putin lucru sa vezi jeleuri intr-o vitrina. Sa iti aduci aminte de gustul lor senzational de acum 25 de ani. Sa te gandesti cata bucurie te cuprindea atunci cand gaseai pe jos cate un bilet de autobuz neperforat. Era asa… un sentiment al triumfului si vigilentei, acompaniat de o crestere fara sens a increderii in propria persoana, de parca tocmai castigasei o lupta cu vizigotii. Chiar si iarna poti sa rememorezi mirosul gardului viu pe langa care treci, chiar daca acesta este acoperit de zapada si inghetat pentru urmatoarele 2 luni de zile. Poti sa auzi rasetele colegilor la cea mai stupida gluma spusa de tine. Si sa vezi cum cautai din priviri forme frumoase sau lucruri simple care sa te faca fericit. Un afis in care sa vezi ca ruleaza un film bun, o moneda de 3 lei aruncata in coltul buzunarului, si colega din clasa vecina care sa iti zambeasca. Bine, mai ramanea sa vezi cum faci rost de restul pana la 12 lei pentru 2 bilete (fara suc), dar odata dat startul si stabilita motivatia, totul devenea mult mai usor.

Inchid bucla si ma intorc la mersul pe jos. Sa zicem ca ai dat startul, adica ai iesit afara si vrei poate ca te-ai duce pe jos. Care este insa motivatia ta? Sa faci miscare minim 30 de minute pe zi ca asa se spune ca e sanatos? Sau iti place atat de mult sa mergi pe jos? Sau esti claustrofob? Sau… sunt si lucruri pentru care nu iti trebuie o motivatie? Daca unii doar simt ce trebuie sa faca ceva si nu au nevoie de o motivatie? O sa ii denumim animale? Sau motivatia lor este increderea in propriile simturi? Shakespeare spunea ca indoielile sunt niste tradatori care ne fac sa pierdem lucrurile bune pe care le-am putea castiga din cauza fricii de al le incerca. Am retinut remarca aceasta nu pentru ca mi-a placut in mod deosebit, ci pentru simplu motiv ca fiecare dintre noi are indoieli si prin urmare fiecare are proprii tradatori inside. Sa fie simturile sau elementele care ordona creierului partea motivationala? Sau ambele?

Chiar daca mersul este cel mai simplu si incet procedeu de locomotie, am invatat ca oricat o sa ma grabesc, voi merge din cand in cand pe jos. Mai des atunci cand o sa simt si mai rar atunci cand o sa am o motivatie.

http://www.youtube.com/watch?v=tu-5TKvpWyc

Leave a Reply