Archive for November, 2011

Festivalul mestesugarilor

Monday, November 28th, 2011

De cateva ore am incheiat un festival dedicat mestesugarilor. Organizat in pripa, din diverse motive, pentru ca romanilor le place sa gaseasca tot timpul scuze. Nu sunt eu in masura sa zic daca a fost sau nu de succes, desi m-ar cam interesa acest lucru:). Am apucat totusi sa fac o radiografie a greselilor pe care le-am facut eu. Si a lucrurilor care m-au impresionat. M-a impresionat, ca de fiecare data, interactiunea interculturala. Au fost prezenti oameni din diverse colturi ale tarii, dar si din UK, Ungaria, Italia, Bulgaria. Este special sa vezi interactionand oameni de diverse culturi si varste, de la 18 la 80 de ani. Toti pe acelasi segment, al artei populare, al daruirii, al traditiilor, al mandriei si orgoliului, al intelepciunii taranesti si chiar al materialismului si manipularii.

In cele cateva zile, am realizat din nou ca daca vrem sa fim buni in ce facem, in cariera, in aceasta epoca digitala care se bazeaza pe schimburi din ce in ce mai rapide de informatie, in care ne reinventam si ne schimbam zilnic, trebuie sa fim ca o orchestra care canta o simfonie pe care o improvizeaza non stop. Si daca suntem capacitivi sa o facem din ce in ce mai sigur si mai normal, asa cum respiram, ajungem sa ne temem din ce in ce mai putin de noi, de puterea noastra de imaginatie. Suntem capabili de multe lucruri bune, insa daca ne gandim ca ne lipseste puterea, atunci chiar asa este. Mi-am certificat ideea ca nu exista scuza pentru mediocritate si ca daca nu lucrezi ca sa iti faci tie o zi mai buna, atunci lucrezi ca sa o faci pe a altuia. Am mai vazut ca atunci cand iti doresti sa oferi calitate, de fapt trebuie doar sa te referi la cerinte, si nu este necesar sau suficient sa fii bun.

Am ramas in minte cu o fraza in care cineva imi spunea ca vazand ce s-a intamplat acolo, a simtit prima data dupa mai bine de 21 de ani ca “este mandra ca este romanca”. Am mai observat ceva evident, faptul ca suntem un popor care nu stie sa isi pretuiasca valorile. Nu vreau sa analizez acum de ce. Am vazut ca cei putin scrantiti aduc lumina in locuri intunecate. Am revazut cu ochii mintii un vechi proverb chinez care spune ca nu poti sa treci o prapastie din doua sarituri. Si ca daca nu esti capabil sa faci o saritura nu inseamna ca esti las sau ca iti este teama. Se poate doar sa fii realist si sa iti dai seama ca malul celalalt este prea departe pentru posibilitatile tale.

Cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca uneori este bine sa nu ai nici un dram de mandrie. As face orice este necesar pentru ca sa ii conving pe oameni sa se implice. Sunt un izvor de energie si o oaza de entuziasm. Chiar daca sunt lipsit de modestie.

Valori sau modele

Thursday, November 3rd, 2011

Multe voci mai mult sau mai putin academice sustin zilnic faptul ca traim intr-o plina criza a valorilor, ca societatea se duce de rapa, ca tineretul este vai de capul lui etc etc. Posibil. Eu vreau sa ma refer la ceva concret. La o intamplare si la un simplu gest care poate fi foarte important si ar trebui sa dea putin de judecat si mai mult de actionat.

Nu stiu daca cunosti episodul cu “suporterul” care a intrat pe teren la meciul de fotbal Petrolul versus Steaua. In esenta, a intrat un baiat care l-a pocnit miseleste, pe la spate, direct in cap, destul de rau, pe unul dintre jucatorii stelisti (se spune ca avea un box metalic – fapt nedovedit deocamdata). Doi dintre jucatorii stelisti, dar in special unul din ei si anume un sarb – Matrinovici, a sarit la propriu pe agresorul coechipierului sau, l-a trantit l-a pamant intr-o figura demna de filmele karateka, si i-a carat cateva picioare pe unde s-a nimerit, pana a fost oprit de interventia fortelor de ordine si a jucatorilor de la Petrolul. Episodul, unul care nu are de-a face cu sportul si cu civilizatia, a starnit insa un val de simpatie pentru Martinovici. Steaua, o echipa care fusese fluierata acum cateva zile, batjocorita si injurata de proprii suporteri, se pare ca reuseste sa stranga la primul meci, cel de astazi, mai bine de 35.000 de suporteri, cifra neegalata de foarte mult timp pe un stadion de fotbal de la noi, in cazul unei echipe de club.

Am istorisit pe scurt intamplarea pentru ca de la ea pleaca ceea ce am spus acum mai bine de un an si jumatate. Faptul ca societatea nu este intr-o criza a valorilor. Desigur, nu este esential sa denumim o valoare pe cineva care, desi motivat de apararea coechipierului, sare sa ii rupa capul adversarului. Dar este imperios necesar sa o facem. Lumea cauta cu ardoare exemple, cauta lideri reali. Este atat de satula de demagogie si de vorbe, incat se inclina imediat in fata oricarui act de dreptate si de onoare, pornit din suflet si din respect pentru valori puse la naftalina de ani buni de zile. Eu nu cred ca ne lipsesc valorile ca si oameni. Eu consider ca ne lipseste o cunoastere a valorilor care trebuiesc apreciate. Nu poti sa apreciezi pe cineva sau ceva, daca nu stii ce anume sa apreciezi. Daca nu cunosti care anume sunt valorile dupa care poti cantari, evalua, juriza in constiinta proprie. Traim intr-o societate avida de incredere si de onestitate. Majoritatea nu obisnuiesc sa uzeze mai deloc de aceste valori, insa sunt dornici sa fie cineva care sa le-o arate zi de zi. Unii poate ca apreciaza asa ceva considerand ca astfel “isi spala din pacatele” pe care le fac tocmai ignorand, mintind si inseland. Altii pentru ca inca mai cred in bine si in valori traditionale sa le numim. Majoritatea insa, pentru ca au nevoie de cineva care sa le dea exemplu, care sa ii conduca. Popoarele balcanice au avut in permanenta nevoie de lideri, lumea i-a cautat si i-a gasit chiar daca nu erau nici cei mai buni si nici cei mai drepti. Aceasta sete de lideri a creat si admiratia pentru Martinovici. Cu atat mai mult cu cat acesta este un sarb, a venit imediat si explicatia – “romanii sunt niste cacaciosi, sarbul are caracter, a sarit imediat sa isi apere colegul”. Desi intamplarea nu poate contrazice afirmatia de mai sus, aceasta trebuie privita cu moderatie. Personal, fiind un admirator al sarbilor si nu numai de azi sau de ieri, am avut posibilitatea sa particip la activitati impreuna cu ei, si i-am admirat in multe cazuri. Excelenti jucatori de echipa, barbati mandri si femei frumoase, bine construiti fizic si cu personalitate puternica, sa nu uitam ca scanteile unor razboaie, inclusiv cel mondial s-au aprins in zona sarbeasca. Si acum sunt greu de controlat. Conflictele au ca si combustibil o parte din comportamentul lui Martinovici. Pana la un punct, acesta este admirabil intr-o societate care bajbaie dupa valori si exemple. Granita insa este deosebit de sensibila in aceste aspecte.

Transpus in viata de zi cu zi, faptul ca probabil astazi Martinovici va fi aplaudat la scena deschisa, i se va scanda numele minute in sir, nu este altceva decat dovada ca oamenii s-au saturat de vorbe si demagogie si ca sunt dispusi sa renunte la multe pentru cineva care le demonstreaza ca au in ce sa creada. Atentie: le demonstreaza, nu le vorbeste:). Mai devreme sau mai tarziu, desi intoxicati cu mass media partizana unora sau altora, oamenii vor simti valorile si caracterele. Pentru ca asa cum spune si zicala romaneasca, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Din nefericire, la unele popoare, ulciorul merge de prea multe ori, se invecheste si prinde miros de mucegai, ca si apa pe care or sa o bea. La altii insa, poate apuci sa bei o gura de apa proaspata inainte ca acesta sa se sparga.

Desigur ca nu este asa de usor sa translatezi aceasta intamplare in societatea noastra personala, politica sau sociala, sa tragi concluzii si sa incerci solutii. Insa un fapt este cert: cel ce starpeste raul si violenta, cel care va lua atitudine si va actiona in mod fatis va fi permanent apreciat si sustinut de catre majoritatea semenilor sai. Chiar si cu riscul de a crea disconfort sau alte probleme colaterale.

Pentru ca dorinta de triumf a binelui asupra raului nu este numai o poveste din filmele comerciale americane sau legendele britanice.

http://www.youtube.com/watch?v=ZGoWtY_h4xo