Somnul perfect

In urma cu mai bine de 20 de ani, in data de 17 septembrie, la cateva zile dupa inchiderea oficiala a sezonului de vara, in Costinesti, stateam pe plaja invelit intr-un prosop. Incheiasem un seminar si asteptam trenul de seara. Era ora cand soarele isi rotea razele printre nori, marsand catre apus (poetic:). Am imaginea pe care o descriu acum, atat de bine intiparita in minte, incat cred ca pot sa reconstitui pana in cele mai mici detalii, vad si pachetul de BT din dreapta mea si scoicile gaurite pe care trona un muc de tigara.

Stateam in fund, pe nisipul care devenise deja rece. Eram imbracat intr-un short¬†albastru si un tricou simplu alb. Eram asezat pe plaja de la Costinesti, departe de malul marii, in fata unuia din stalpii dotati cu celebrele megafoane/boxe HIFI:). Eram cu fata catre mare si priveam in gol. Oricat incercam sa leg un gand, nu puteam sa o fac mai mult de cateva secunde. De obicei este invers, atunci cand vrei sa iti golesti mintea este mult mai dificil. Ia incearca sa nu te gandesti la nimic:D. La Radio Vacanta, cineva mai ramasese si isi pierdea vremea pe acolo. Si bine a facut, pentru ca atunci a difuzat melodia de mai jos. Nu sunt mare fan al muzicii in general insa melodia aceasta m-a urmarit ani de zile. Nu stiam cine o canta si eram prea lenes ca sa o caut, mai ales ca e greu de fredonat de catre un afon ca mine, iar versuri nu are:). Astazi am atat de multa treaba (vorbesc serios) incat am decis sa imi gasesc melodia. Nu stiu cum si prin ce “minune”, am gasit-o.

De ce este atat de importanta pentru mine aceasta melodie? Pentru ca atunci, infasurat intr-un prosop si tremurand putin de frig, privind marea si neputand sa leg 2 ganduri pe o plaja pustie, am adormit si cred ca a fost unul din cele mai frumoase “somnuri” din viata mea. Nu stiu daca se poate afirma asa ceva despre un somn. Pana la urma, un somn este un somn, cum poti sa il diferentiezi? Ca dormi mai agitat sau distrus de oboseala sau orice altceva, ca esti mahmur sau visezi ce stiu eu ce, un somn ramane un somn:). Stiu doar ca rula la nesfarsit aceasta melodie si ca am adormit pe sunetele ei. M-am trezit cand era intuneric afara, si lucru curios, nu mai imi era frig deloc, desi afara era cu siguranta mult mai rece dupa apusul soarelui. Aceasta melodie mi-a dat sentimentul de libertate si de cunoastere. Cred ca stim foarte putin despre noi ca fiinte umane. Si ca reusim sa ne surprindem zi de zi daca am lasa libertate propriului eu. De cele mai multe ori insa… nu este asa. Aproape oricine incepe prin a bea lapte si tinde catre sampanie si cele mai scumpe vinuri. Gusturile se cizeleaza in timp, mintea la fel. Libertatea nu. Uneori doar dorinta pentru ea. Ne cunoastem atat de putin si de aceea preferam sa tindem catre confort si catre cat mai putine surprize in viata. Nu vrem sau nu ne facem timp sa ascultam, nici pe noi, si cu atat mai putin pe altii. Cautam ce consideram noi ca ne face viata mai buna si mai frumoasa, si foarte rar dam frau liber imaginatiei si sentimentelor. De aceea si ajung sa se toceasca si sa nu ne mai intereseze, desi sunt printre cele mai pretioase lucruri pe care le avem in noi. Alergam disperati pe drumuri deja batatorite, incepand de la cele cu praf de tara, urmandu-le apoi pe cele asfaltate si cautandu-le pe cele pavate cu aur si platina. Vrem sa fim diferiti si ne place sa credem ca si suntem asa.

Ne miram de noi tocmai cand ni se intampla sa facem ceva deosebit sau sa fim fericiti. Oare asta ar trebui sa ne puna pe ganduri?

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=3KLbCakAgE0&feature=related[/youtube]

Leave a Reply