Un an in plus

Astazi, timpul a mai pus inca un an la cati am avut pana ieri. Cu fraza asta ma apuca asa o frenezie de parca tocmai scriu in jurnalul intim din liceu. Nu al meu, ca nu aveam:).

Nu am considerat niciodata ca ziua mea de nastere, repetata in fiecare an, ar fi o zi deosebita. Si ca atare nici nu am tratat-o intr-un mod special. Insa nu a fost tot timpul asa… Cu mai bine de 20 de ani in urma, cautam sa fac cate ceva “special”. Nu tocmai un party zgomotos si alcoolic, pentru ca nu era pe gustul meu. Insa se intampla sa imi doresc ceva… Era un fel de zi mai egoista, in care ma asteptam sa primesc felicitari si urari de bine, in timp ce eu imi ofeream cate ceva. Putea sa fie ceva ce tinea numai de mine, sau sa fie ceva material, in limita in care mi-o permiteam. O simteam ca fiind o zi altfel, desi nu imi doream neaparat acest lucru. Au fost si momente cand am dorit sa fiu singur, si nu mi se pare deloc trist sau deplasat acest fapt. Pana la urma, dorinta mea era legitima daca stau sa ma gandesc ca m-am nascut intr-o dupa amiaza. Asta inseamna ca pana atunci am fost singur in locatia cu pricina, probabil dand cu capul la vale si incercand sa ies la lumina. Pai de ce nu ar fi bine sa fac asta si acum, macar pana dupa amiaza?

Si astazi am observat ca ziua nu este una speciala. Insa lucrurile s-au schimbat in unele aspecte. Apreciez mult mai mult urarile care se simt venite din ceea ce crede cel ce le face. Si probabil ca am ajuns sa le “vad” mult mai bine. Asa cum la fel de mult apreciez o privire care poate spune mai mult decat o declaratie intreaga. Dar nu asta este ce cred ca s-a schimbat esential. Poate lucrul cel mai important este ca nu mai tin sa fie o zi a mea. Daca tot este una pe an si se presupune ca este mai speciala, atunci doresc sa o folosesc pentru cei care o apreciaza si care tin la acest lucru. Parinti, familie, prieteni, colegi, etc, toti cei care cred ca ziua asta inseamna ceva pentru ei, toti ar trebui sa primeasca cate o bucatica din ea. Asa ca vreau sa o tai felii, sa o pun pe o tava mare de lemn, mirosind a menta proaspata si a boabe de cafea, si sa o ofer tuturor celor care cred ca ziua asta este una altfel. Am mai spus-o si sunt convins de ceva timp de acest lucru, satisfactia individuala este limitata iar la capatul ei sta un hau fara culoare, miros sau forma. Asta simti daca iti oferi totul numai tie. Faptul ca exista oameni (multi sau putini) care se bucura in mod real de existenta ta pe acest taram, este ceva ce nu poate fi cuantificat.

Nu, nu imi doresc ca de “ziua mea” sa am pace si liniste, sa beau ca sa uit ceva sau sa merg la cabana in pustietate, la club de fite sau intr-o excursie, ca sa “am ce sa imi aduc aminte”  a doua zi sau la batranete (cand o fi aia:D).

Vreau sa realizez ce am realizat si in acest an, ca exista oameni care sunt langa mine nu numai declarativ. Si vreau sa fiu inconjurat de ei, iar ei de mine. Probabil ca asa se gandesc cei ce imbatranesc. Oare sa fie datorita faptului ca unora ni se schimba sistemul de valori?…  Desi daca este sa gandesc cum imi spunea cineva azi, “ai 20 de ani trecuti dupa 18, asta inseamna ca faci cat 2 adolescenti:D”. Merita retinuta ideea, la anul am de gand sa fac 19:).

Consider ca una din cele mai placute senzatii egoiste pe care le am acum, de “ziua mea”, este aceea cand realizez in mod obiectiv ca am evoluat. Ca om.

http://www.youtube.com/watch?v=dF-Sek6Kzts

3 Responses to “Un an in plus”

  1. Alex says:

    La multi ani si multa sanatate!
    Observ ca s-au indesit postarile pe blog, ceea ce imi place 🙂
    Dar a disparut o poza… 🙂

  2. Reka says:

    Eu nu ti-am mai comentat cam de mult, insa astept fiecare scriere de-a ta cu foarte mare curiozitate, si ma intreb: ce o sa mai scrie de data asta? Si de fiecare data reusesti sa ma surprinzi placut. Iti doresc sa ai parte de tot ce iti doresti!!

  3. dorian says:

    Multumesc Reka si Alex.
    Reka: Si eu care credeam ca sunt previzibil:)
    Alex: Daca s-au indesit postarile, inseamna ca am mai mult timp pe care sa mi-l dedic. Oare?… Poza a disparut. Ajunge, nu mai corespundea cu realitatea:).

Leave a Reply