Archive for August, 2011

Cacealmaua puterii

Friday, August 26th, 2011

De undeva din spectrul afaceristo-politic aud la intervale sensibile o zicala care spune sa te arati puternic atunci cand esti slab si sa pari slab atunci cand esti puternic. Cu alte cuvinte, “joci la cacealma”. Te lasi dominat si pari inofensiv atunci cand de fapt esti puternic si ai in mana asii cu care sa iti poti matura oponentul. Si nu trebuie sa arati ca esti vulnerabil sub nici o forma, trebuie sa pozezi in maretie si succes.

Lasand la o parte faptul ca este o zicala care invita la cacealma, si care functioneaza in mod practic in societatea de consum de astazi, ea nu poate fi pusa in practica oricum si oricand. Iti trebuie actor(ii) potrivit(i), iti trebuie talent si indemanare. Altfel, se poate intampla sa “te citeasca” careva, si risti sa obtii efecte incontrolabile. Deseori “se mai imbolnaveste” careva pe la TV, prin presa, taman inainte de campania electorala. Putina victimizare nu strica, adversarul te mai slabeste putin, in timp ce respectivul detine suficienti asi in mana sa. La fel cum unii ¬†boieri care erau in pragul falimentului, invitau crema societatii la mese copioase platite cu ultimii bani si ofereau bijuterii scumpe amplasate in farfurii, tututror invitatilor. Uneori asta le aducea relansarea afacerilor si le asigura protectie si stabilitate in clanuri, demonta zvonuri cum ca ar fi in pragul falimentului.

Prin urmare, nu este o zicala care sa functioneze numai in societatea moderna. Perspectiva mea este putin diferita. Eu consider ca slab poti sa fii de foarte multe ori in viata. Chiar si daca nu iti sta in fire sa fii astfel. Nu ai cum sa eviti situatii in care esti pus in pozitii de slabiciune, fie ca sunt fizice, mentale, financiare, etc. Cine crede ca este cel mai puternic, indiferent de domeniu, face eroarea fatala a tuturor celor care au cazut de sus. Si care.. adesea nu s-au mai oprit pana jos. Sau daca au facut-o, au platit scump pentru asta. Revin la momentele cand esti slab. Chiar daca observi acest lucru si esti constient, nu trebuie si nu ai voie sa te simti slab. Poti sa o arati sau nu, poti sa joci la cacealma sau nu, dar nu ai voie sa te simti slab, oricat de adanc ar fi sentimentul. Nu vreau sa motivez nicicum. Este doar perspectiva mea.

Dar atunci cand esti puternic?… Oare ce face un om care este obisnuit sa conduca o masina care are 50 de CP? Evident ca o conduce:). Dar daca ii dai pe mana un bolid cu 350 CP? Peste noapte, vei vedea ca se simte mult mai puternic. Daca la inceput statea in coloana, pleca linistit de la semafor si eventual isi arunca bezele cu partenerii (ele) de trafic cu masini de “calibrul ” sau, avand pe mana un bolid de 7 ori mai puternic, majoritatea vor incerca sa domine, sa se impuna, sa ajunga primul la linia de plecare si de finish. Adica, daca esti puternic, haide sa o arati. Asta iti aduce succes, imagine, care atrage la randul sau mai mult succes si o imagine si mai stralucitoare. Oare nu asa se comporta majoritatea? Oare nu astea sunt principiile moderne ale succesului?

Cine spunea ca poti cunoaste un om cu adevarat atunci cand ii oferi putere, nu gresea cu nici o centima.

Acum pot sa intregesc perspectiva mea si reiau spunand ca nu ai voie sa te simti slab oricat de jos esti, egal daca o arati sau nu. Si atunci eu spun ca o sa fii puternic in permanenta. Pentru ca atunci cand esti slab si nu simti nici o secunda ca esti asa, esti de fapt cel mai puternic. Si nu o sa iti doresti sa arati acest lucru niciodata intr-un mod opulent. Pentru simplul fapt ca un om cu adevarat puternic pretuieste slabiciunea. De fapt pe asta se construieste puterea sa. Pe slabiciunile altora.

Ma simt norocos

Tuesday, August 2nd, 2011

Subiectul este “vechi”, insa paralela pe care o fac eu este de actualitate. Succint, daca ai fost curios sa dai o cautare pe Google si sa apesi acel buton cu “Ma simt norocos”, ai vazut ca Google a gasit doar o singura pagina de internet, cea pe care o considera ca fiind cel mai bun raspuns pentru acea cautare. In traducere libera, “Ma simt norocos” merge direct la tinta. Partea mai interesanta insa, de abia acum urmeaza. Butonului cu pricina i se acorda foarte putina atentie, adica mai putin de 1% din cei ce acceseaza Google au apasat acel buton. Si aici vine intrebarea mea de baza: De ce?

Primul motiv este destul de limpede: nu am incredere ca masinaria (computerul, algoritmul, etc) va intelege exact ce spun eu si va gasi pagina potrivita la absolut toate cautarile. Adica… daca totusi exista o alta pagina care sa fie mai buna decat cea pe care mi-o alege EL. Realitatea este ca noua ne place sa putem alege. Ne place sa rasfoim printre mai multe posibilitati. Cum ar fi aia sa avem de-a face cu o singura alegere, chiar daca este cea potrivita? Daca stiinta materializata intr-un motor de cautare sau o reteta, decizie, verdict, sau orice altceva iti poti inchipui tu, ar avea inteligenta sa ne ofere exact ceea ce cautam, noi nu vom fi linistiti cu adevarat decat dupa ce vom fi vazut si alte posibilitati. Mai mult decat atat, multora dintre noi ne place pana la nemurire sa testam posibilitati la mult timp dupa ce am facut alegerea.

Si atunci, in mod logic, vine alta intrebare: Care este solutia?

Pai… pentru Google probabil ca trebuie sa ne ofere o selectie a celor mai bune alegeri. Dar pentru noi? Aici incepe sa imi placa mie:). Care este cheia succesului nostru intr-o lume din ce in ce mai intesata de retele, si cu toate astea din ce in ce mai solitara? Noi speram sa ne gasim jobul ideal, perechea perfecta, si aici ne utilizam toate abilitatile noastre de a cauta in acest sens. Numai ca…acest lucru este departe de a fi suficient. Pentru aceste lucruri trebuie sa aparem cat mai sus, pe prima pagina a cautarilor, la rezultatele intrebarilor altor persoane. Si uite asa, de-a lungul istoriei ne-am perfectionat in acet domeniu. Ne imbracam intr-un fel, frecventam anumite baruri, cercuri, ne dam cu anume parfumuri, purtam anume haine si bijuterii, tatuaje, si lista este interminabila… In aceeasi ordine de idei, ne scriem CV-uri, spunem bancuri, ne facem si ne modelam anumite fotografii sau ne construim retele sociale mari si complexe. Pe masura ce cautarile internetului vor fi mai rafinate si mai exacte, noi ca persoane vom fi localizati din ce in ce mai putin dupa infatisarea reala sau dupa sunetele pe care le scoatem, dupa energia noastra sau dupa prieteniile pe care le avem. Vom fi prezenti ca oameni, mai mult pe baza programelor matematice si a algoritmilor care ne vor interpreta datele. Adica dupa acele date pe care le dam noi si nu neaparat dupa cele care ne reprezinta:). Ingeniozitatea consta in a ajuta masinariile sa ne gaseasca, si la randul nostru, sa ne ajutam de ele pentru a-i localiza pe ceilalti. Ideea este ca atunci cand vrem sa fim gasiti, fie ca suntem in cautare de bani sau de dragoste, trebuie sa ne facem intelesi de catre masini. Avem nevoie aproape cu disperare de un loc cat mai sus in ierarhia paginii si prin urmare trebuie sa ne potrivim algoritmilor. Nu-i asa ca este amuzant…?

A, si inca ceva…ma poate contrazice oricine cu contraexemple, probabil ca am si eu cateva zeci in minte. Insa pot sa aduc instant cateva mii in sustinerea perspectivei mele de mai sus. Iar asta este numai inceputul…

http://www.youtube.com/watch?v=HTOgegV4fVo