Destinatarul

Cetatean model, am nevoie de timbre fiscale, se gasesc la posta, evident la ceva distanta de locul unde iti trebuie in general. Dar nu ma intereseaza acest aspect acum. La posta, un baiat, la vreo 22-23 de ani, rontaia un pix, adancit in ganduri. Nedumerit, o intreaba pe doamna de la ghiseu: “Nu va suparati, am primit o scrisoare si trebuie sa ii raspund, dar nu stiu ce sa scriu pe plic… Amabila, doamna de la ghiseu se uita la scrisoare si ii raspunde zambind: “pai scrieti aici Destinatarul iar pe dosul plicului, numele si adresa Dvs”. Si mai incurcat, tanarul ii spune: “Destinatarul este unde trimit, nu? Dar care e destinatarul, pentru ca pe plicul care a venit de la ei este numai o stampila…?” In final, dupa ce se lamureste ca trebuie sa o trimita la Tribunalul Covasna, oscileaza de cateva ori pana sa se decida unde sa scrie pe plic Destinatarul, termina de scris adresele, introduce hartia in plic si priveste curios sa vada cum sa lipeasca plicul. Nefiind cu banda adeziva, solicita lipici, si dupa ce isi desavarseste opera, priveste triumfator la ea, lipeste timbrele pe partea opusa Destinatarului si il inmaneaza doamnei de la ghiseu. Dubios de amabila, aceasta ii arata ca trebuie pus in cutia mare si rosie, tanarul se executa si pleaca. Doamna de la ghiseu zambeste si ii spune colegei din apropiere: “..tinerii astia, nu mai stiu sa scrie o scrisoare de cand cu internetul asta.”

Senzatia mea a fost ca scrisoarea in cauza a fost prima pe care tanarul a expediat-o, in intreaga sa existenta de 20 si ceva de ani. Si era vorba despre ceva de ordin juridic, o amenda sau ceva asemanator. Oricum, nimic placut si de bunavoie. In era in care “scrisorile” ajung instant pe telefonul Destinatarului, la ce mai sunt bune plicurile, timbrele, pixul sau stiloul? Ei hai, nu sunt demodat, pentru ca nici eu nu am mai scris o scrisoare de nu stiu cand:) Chiar daca scrisoarea clasica are farmecul ei, viteza comunicarii de astazi o dezintegreaza pe zi ce trece. Imi amintesc prima scrisoare primita de la o fata, o mai am si acum pe undeva, avea un scris tare frumos, aplecat si uniform, era scrisa cu cerneala albastra si mirosea frumos:). Intamplarea in esenta nu pare atat de relevanta, insa este definitorie pentru multe din lucrurile care se pierd zilnic ca urmare a progresului tehnologic. Ei si ce, este normal, asta este mersul societatii. Nici eu nu asi spune altfel. Faptul ca se “pierd” cuvinte, ca scrisorile nu mai au miros si personalitate, are insa si un mare avantaj: cu un vocabular mult mai sarac, fara a te folosi de originalitate si de unicitate, de miros si de tremurul deschiderii cutiei postale, trebuie sa obtii cel putin acelasi efect. Asta inseamna ca mesajul tau scris cu “times new roman” de 8, scris negru pe alb, trebuie sa suplineasca toate cele enumerate anterior. Si uite asa se dezvolta creativitatea…

De fapt, moartea scrisorii clasice aduce cu sine o dezvoltare exponentiala a unor alte ramuri de comunicare. Pana la urma poate este vorba numai de o atitudine de a fi open minded, indiferent de statutul tau social, de varsta sau de apartenenta la vreun clan. Uite, eu nu credeam ca exista altcineva decat Elvis pentru melodia de mai jos. Si totusi…

Leave a Reply