Principiul margaretei

In timpul facultatii, participand la seminarii pe teme economice, rememorez o prezentare a unui profesor… Spunea ca atunci cand incepi o afacere, esti asemenea unei margarete:). Tu esti centrul acesteia, cel galben si rotund, in jurul caruia se strang petalele albe si delicate. Toate petalele sunt echivalente cu responsabilitatile pe care le ai in acel inceput de afacere. Cum cele mai multe afaceri sunt incepute de o singura persoana, tu esti acela care va face de toate la inceput: conceptie, redactare, cutratenie, vanzare, evaluare, marketing, etc. Apoi, treptat ce afacerea se dezvolta vei ajunge sa cedezi din responsabilitatile directe si vei avea un departament juridic, unul economic, altul de marketing si o firma care va face curatenie in birou. Astfel, petalele tale vor cadea una cate una, asemeni responsabilitatilor delegate. Tin minte ca l-am intrerupt pe profesor atunci si l-am intrebat ce facem cu o margareta cheala? Ei bine, imaginea mea a fost ca margareta ajunge cheala si coordonatoare.

Desigur ca principiul prezentat are la baza un model real, fie si datorita faptului ca nu te poti dezvolta ca si companie daca pe masura ce avansezi, nu ajungi sa delegi. Am tinut minte “prezentarea margaretei” iar astazi imi foloseste mai mult ca oricand. La ultima mea aniversare, cateva vechi prietene mi-au oferit un cadou extrem de inspirat. Nu stiu daca l-am mai mentionat aici, insa nu are importanta acest lucru acum. Sunt niste cartonase sub forma unor carti de vizita, fiecare avand un design si un text individual. Pe fiecare cartonas scrie numele meu si o “calitate” pe care o detin sau pe care au considerat ele ca o indeplinesc. Fie ca este vorba de sarbatorit, trainer, frate, manager, fiu, turist, prieten, etc, cartonasele respective mi-au adus aminte de margareta mea.

Asa se face ca am luat principiul margaretei din business si l-am transferat in viata de zi cu zi. Daca in primii ani de viata si eventual tinerete, margareta este mai “cheala”, fiind lipsita de griji si implicit de responsabilitati, ei ii cresc treptat petalele, una cate una. Sau asa imi place mie sa cred ca este. Ajungem sa avem multe “calitati” pentru ca facem ceva zi de zi si pentru ca ce facem, ajunge sa conteaze astazi sau maine. Pe lumea asta sunt margarete ajunse la maturitate, a caror centru abia mai pot sustine multitudinea de petale ce il inconjoara. Sunt margarete echilibrate, frumoase, simetrice, care mentin un echilibru al petalelor sale. Cade una, centrul se mobilizeaza si face ceva ca sa creasca alta la loc. Sunt margarete mai sarace in petale, carora li se pare ca viata este mai frumoasa asa. Si mai sunt si margaretele “chele”, cele care cred ca faptul ca sunt galbene si rotunde, le indreptateste sa se considere soarele constelatiei.

Ma intreb… oare pe care le-ai culege dintr-un camp plin de margarete?


Leave a Reply