Archive for June, 2011

Tu

Wednesday, June 29th, 2011

Ma uit la oameni in diferite ipostaze si imi place la nebunie sa observ. Daca figuriile unora impovarate de griji sunt incruntate si preocupate, alte persoane zambesc cu de 2 ori mai multe probleme pe umerii lor. Stiu, studiile si marii specialisti spun ca depinde de persoana, de mediul in care traiesc, de ce culori are covorul din camera, ce parfum folosesc si la ce psiholog se duc. Aia sa spuna studiile. Eu consider ca in proportie majoritara, felul nostru de a fi depinde de fiecare dintre noi. Pot sa spun ca vorbesc din proprie experienta dar asta nu inseamna neaparat un avantaj, dimpotriva, poate sa fie un caz izolat si de neluat in seama. Asa ca o sa incerc sa dau o explicatie…

Eu cred ca majoritatea greutatilor si a problemelor cu care ne confruntam si ce este mai interesant, pe care ni le producem chiar noi, consta in faptul ca nu suntem noi.

Am cunoscut suficient de multe persoane care dadeau vina pe hazard si pe pisica vecinei pentru ca au avut destule relatii personale esuate. Observand insa atent comportamentul lor, vedeam ca este o mare discrepanta intre imaginea pe care o proiecteaza ei (ele) la inceputul unei relatii, si modul cum sunt ei in realitate. Astfel, pe masura ce relatia se deruleaza in timp, incepi sa obosesti sa fii aceeasi persoana ca la primele intrevederi. Te duci catre gradul tau de confort si catre modul tau firesc de a fi. Partener(ul)a observa inevitabil si este logic ca neavand ceea ce a vazut si ce i-a placut la inceput, incepe si ajusteaza, apoi doreste sa schimbe, sfarsind in comentarii. Daca nu ai de-a face cu suficient de multa maleabilitate, te trezesti in scurt timp ca stai langa cineva destul de strain de ceea ce ai cunoscut la inceput. Lucrurile sunt similare si in viata de cuplu, dar si la locul de munca, in relatiile cu prietenii, cu vecinii, etc. Diferenta majora este ca daca cu vecinii te vezi o data pe zi, iar nivelul de interactiune este rudimentar, cu partener(ul)a te vezi zilnlic si “noptic”:), la munca,la lucru in fiecare zi, iar timpul cu prietenii este si el destul de generos uneori. Cei cu care petreci timp mai mult, vor fi cei care te vor percepe primii si te vor vedea ca nu esti “acelasi”. Pe de alta parte, este evident ca la inceputuri aproape oricine “liciteaza” mai mult decat este in realitate. Cu totii incercam sa “ne vindem” cat mai bine si atunci este normal sa lucram la ambalaj, la imagine, sa supralicitam. Dar una este o schimbare pe scala pozitiva de 5-10% din realitatea comoda a fiecarei persoane, si alta este o supraestimare ce depaseste uneori chiar 100% din ce suntem de fapt. Pe scurt si romaneste, ne prezentam total altfel decat suntem in realitate. Ei bine, in acest caz, meritam si ce obtinem, si ce nu obtinem. Daca unii numesc aceste rezultate “cuceriri” sau “smecherii”, altii le numesc “tepe” sau “dezamagiri” . Daca unii considera ca au avut succes si aventuri, altii le vad ca dezastre si neimpliniri. Depinde de care parte a gardului esti…

Si uite asa, ma intorc la oamenii impovarati de griji, unii zambitori si altii coplesiti. Ce te macina zi de zi, ce te oboseste, ce te face sa iti doresti sa mergi undeva unde esti singur? De ce ai tot timpul senzatia ca te coplesesc problemele si ca nu le poti face fata? De ce stai incruntat si doresti sa schimbi ceva insa nu stii ce? De ce se spune ca descoperi dragostea nu atunci cand gasesti persoana perfecta, ci atunci cand descoperi perfectiunea unei persoane imperfecte? De ce…?

Raspunsul meu este cel mai simplu posibil: pentru ca in viata cel mai obositor lucru este sa nu fii tu.

Principiul margaretei

Tuesday, June 28th, 2011

In timpul facultatii, participand la seminarii pe teme economice, rememorez o prezentare a unui profesor… Spunea ca atunci cand incepi o afacere, esti asemenea unei margarete:). Tu esti centrul acesteia, cel galben si rotund, in jurul caruia se strang petalele albe si delicate. Toate petalele sunt echivalente cu responsabilitatile pe care le ai in acel inceput de afacere. Cum cele mai multe afaceri sunt incepute de o singura persoana, tu esti acela care va face de toate la inceput: conceptie, redactare, cutratenie, vanzare, evaluare, marketing, etc. Apoi, treptat ce afacerea se dezvolta vei ajunge sa cedezi din responsabilitatile directe si vei avea un departament juridic, unul economic, altul de marketing si o firma care va face curatenie in birou. Astfel, petalele tale vor cadea una cate una, asemeni responsabilitatilor delegate. Tin minte ca l-am intrerupt pe profesor atunci si l-am intrebat ce facem cu o margareta cheala? Ei bine, imaginea mea a fost ca margareta ajunge cheala si coordonatoare.

Desigur ca principiul prezentat are la baza un model real, fie si datorita faptului ca nu te poti dezvolta ca si companie daca pe masura ce avansezi, nu ajungi sa delegi. Am tinut minte “prezentarea margaretei” iar astazi imi foloseste mai mult ca oricand. La ultima mea aniversare, cateva vechi prietene mi-au oferit un cadou extrem de inspirat. Nu stiu daca l-am mai mentionat aici, insa nu are importanta acest lucru acum. Sunt niste cartonase sub forma unor carti de vizita, fiecare avand un design si un text individual. Pe fiecare cartonas scrie numele meu si o “calitate” pe care o detin sau pe care au considerat ele ca o indeplinesc. Fie ca este vorba de sarbatorit, trainer, frate, manager, fiu, turist, prieten, etc, cartonasele respective mi-au adus aminte de margareta mea.

Asa se face ca am luat principiul margaretei din business si l-am transferat in viata de zi cu zi. Daca in primii ani de viata si eventual tinerete, margareta este mai “cheala”, fiind lipsita de griji si implicit de responsabilitati, ei ii cresc treptat petalele, una cate una. Sau asa imi place mie sa cred ca este. Ajungem sa avem multe “calitati” pentru ca facem ceva zi de zi si pentru ca ce facem, ajunge sa conteaze astazi sau maine. Pe lumea asta sunt margarete ajunse la maturitate, a caror centru abia mai pot sustine multitudinea de petale ce il inconjoara. Sunt margarete echilibrate, frumoase, simetrice, care mentin un echilibru al petalelor sale. Cade una, centrul se mobilizeaza si face ceva ca sa creasca alta la loc. Sunt margarete mai sarace in petale, carora li se pare ca viata este mai frumoasa asa. Si mai sunt si margaretele “chele”, cele care cred ca faptul ca sunt galbene si rotunde, le indreptateste sa se considere soarele constelatiei.

Ma intreb… oare pe care le-ai culege dintr-un camp plin de margarete?


Reciful

Tuesday, June 21st, 2011

Recifele de corali reprezinta cam o zecime dintr-un procent de pe suprafata Pamantului. Cu toate acestea, aproape un sfert din din spectiile de viata marina cunoscute traiesc in preajma acestor recifuri. Ce este interesant insa, aceste ape sunt remarcabil de sarace in nutrienti. Mai mult, talazuirea valurilor care se spulbera de barierele albe de corali, echivaleaza cu o furtuna de intensitate medie. Fenomenul studiat de Darwin are un paradox interesant. Valurile matura totul, apa saraca in hrana si totusi, aici fortele organice separa atomii de carbonat de calciu, unul cate unul, de brizantii inspumati, si ii unesc intr-o latura simetrica. Uraganul nu are ce sa faca decat sa spumege…

De ce s-ar duce cineva sa traiasca acolo unde aparent sunt conditii vitrege? Acolo unde nu are liniste? Acolo unde este totul asa de agitat? Si mai mult, de ce s-ar inghesui un sfert dintr-o populatie pe un teritoriu atat de restrans?

Lasand la o parte explicatiile stiintifice, eu sunt interesat de cum se poate transpune acest model in viata umana. Cred ca s-ar schimba multe in abordarea vietii de zi cu zi, a conceptiilor si a “regulilor” societatii. Cu totii tindem catre mai bine, chiar daca criteriul nostru de valori in ce priveste definita lui “mai bine”, nu coincide. Tind sa cred ca succesul vietii consta in modul cu care o abordezi si in determinarea cu care lupti sa iti atingi scopul propus.

http://www.youtube.com/watch?v=SZ24YLB5cPc&feature=related

Caracterul

Saturday, June 18th, 2011

Un scorpion dorea sa traverseze un rau, insa apele repezi ale acestuia nu ii lasau nici o sansa. Aparent, pentru ca inarmat cu rabdare, scorpionul a asteptat si a prins la inghesuiala o broasca mare. “Vreau sa ma treci raul acesta, daca nu o faci, te intep acum si o sa mori.” “Hmmm bine spuse broasca, o sa incerc sa te trec, dar daca o sa ma intepi in timp ce traversam raul?” “Asta crezi tu pentru ca asa se spune despre scorpioni, ca nu se pot abtine sa intepe, dar gandeste-te si tu, cum sa fiu atat de fraier sa fac asta? Daca te intep, o sa murim amandoi, pentru ca nici eu nu pot sa traversez raul fara tine” ” Bine, ingaima broasca, are sens ce spui tu, haide sa traversam raul.” Ajunsi in mijlocul raului, scorpionul tresari scurt si intepa mortal broasca. Stupefiata, paralizata si traindu-si ultmele clipe, broasca apuca sa il intrebe pe scorpion: “de ce ai facut asta, acum o sa mori si tu?” “Pur si simplu asta este caracterul meu…” apuca sa mai spuna scorpionul inainte de a se pierde in apele raului.

Cunosc oameni care fac lucruri de neinteles pentru altii. Lucruri ce par desprinse de nicaieri, fara sens si aparent fara nici o explicatie “sanatoasa”. Atitudini sau fapte stupide, care merita sa fie condamnate uneori. Alteori trebuie sa patrunzi mult in interiorul faptelor pentru a putea intelege macar ce se intampla. Uneori suntem neputinciosi in fata multor lucruri si nu putem decat sa mergem mai departe pentru ca asta este natura firii umane. Alteori ne miram sau ne revoltam. Uneori nu ne pasa iar alteori suntem lasi sau ne consideram prea slabi pentru a actiona.

Admir in mod constant caracterele puternice. Insa daca nu sunt insotite de o judecata sanatoasa si de caldura interioara, nu valoreaza nimic. Cel putin pentru mine.

Ploua

Friday, June 10th, 2011

Azi, oamenii nu mai cred ce le spui. Poate ca rareori cred ceea ce le arati. Normal, daca ne gandim ca creierul proceseaza imagini pentru a emite judecati. In cea mai mare parte:). Adesea, oamenii cred ceea ce le spun cei pe care ei ii considera prieteni. In majoritatea cazurilor, oamenii cred ceea ce isi spun ei insisi. Chiar si atunci cand este evident ca mint, ei isi repeta minciuna si ajung sa o creada si sa o livreze ca fiind un adevar.

Cum ar fi sa poti sa oferi oamenilor unele povesti pe care aceastia sa le poata spune ei insasi? Dar ce fel de povesti sa oferi? Oare poti sa oferi povesti despre viitor? Sau despre schimbare?

Einstein spunea ca “imaginatia este mai importanta decat cunoasterea”. Insa nu poti sa administrezi fara cunostinte, asa cum nu poti conduce fara imaginatie.

Cu cateva zile in urma, probabil in urma unor acumulari mai mult sau mai putin inteligente, am decis ca o sa fac un pas intr-o directie noua. A cata oare? Nu are nici cea mai mica importanta de vreme ce ma priveste numai pe mine. Cineva o sa spuna ca este o directie egoista. Posibil, insa daca o sa fie in sensul dorit de mine, rezultatele vor fi exact la polul opus.

Ma gandeam cat de dificil poate sa fie sa sapi o fantana undeva unde stii ca exista apa, desi tu nu ai nevoie de asa ceva? Cat de usor este sa sadesti un copac fara a avea intentia de a te odihni la umbra lui, fara a-i manca din fructe sau a-l taia pentru lemne de foc. Dar daca ai stii ca cineva va beneficia de toate acestea? Cred ca nu imi pasa. Atunci cand este vorba despre ceva in care crezi cu adevarat, nu ar trebui sa iti pese. Cel putin asa consider eu. Faptul ca asta poate avea si o latura negativa a fatetei, este foarte real.

Pana la urma, totul este o alegere…

Etalon fotbalistic

Wednesday, June 1st, 2011

Si daca nu ai nici o tangenta cu fotbalul, si daca ai prejudecati in ce priveste miscarea fotbalistica, si daca nu deschizi TV-ul, este aproape imposibil sa cred ca nu ai auzit zilele acestea despre Barcelona si Champions League, despre Messi sau Guardiola. Are mai putina importanta ce ai auzit, pentru ca in proportie de 99,99% nu puteai sa auzi decat “de bine”. Barcelona nu este numai un oras deosebit, este parte a unei echipe de fotbal careia, din punctul meu de vedere, i-a ramas sa castige numai Eurovisionul. Asta deoarece acest trofeu este unul imposibil de castigat fara sa iti aranjezi “meciurile”… In rest, Barcelona a castigat totul, si cand spun asta nu ma refer numai la cupe sau campionat. A castigat net la capitolul imagine, la calitate a jocului, la desfatarea ochilor cunoscatori sau mai putin in ale fotbalului, a castigat financiar, ca mod de organizare si al bunului simt, la frumusetea si simplitatea in care isi traieste victoriile. Deocamdata este prematur sa il compari pe Maradona cu Messi din punct de vedere fotbalistic, insa la capitolul caracter Messi are cateva clase peste El Pibe. Barcelona pare o echipa construita dupa imaginea si chipul antrenorului ei. Retinere si bun simt, rezultatele sunt cele care vorbesc, clasa si inteligenta.

Barcelona este o echipa exact pe gustul meu. De fiecare data cand sunt intrebat cu ce echipa tin, raspunsul meu este invariabil: “tin cu fotbalul”. Adica cu cei care joaca acest sport cu daruire si dau tot ce pot pe teren, in masura posibilitatilor fiecaruia. In asta consta frumusetea fotbalului. Nu in catenaccio, nu in supertacticizare, nu in “focul e la ei”. Frumusetea fotbalului ar trebui sa fie aceeasi, fie ca il joaca Barcelona sau copii de pe maidan. Astazi insa, Barcelona a reusit sa subjuge totul sub frumusetea fotbalului practicat. A castigat bani, faima, respect, invidie, trofee, cupe sau campionate, totul datorita jocului si oamenilor sai. Si cireasa de pe tort, Cupa Campionilor a fost ridicata deasupra capului de un jucator de culoare care in urma cu cateva luni era diagnosticat cu cancer. Jucator caruia i s-a oferit banderola de capitan si implicit si onoarea de a ridica trofeul. Jucator care a fost purtat pe brate la calificarea in finala, meci ce a coincis cu revenirea lui pe gazon, chiar daca a jucat numai cateva minute.

Nu am fost niciodata un fan infocat al cuiva, nu am avut idoli si probabil ca nici nu voi avea. Insa de fiecare data cand ma voi gandi sau voi discuta vreodata de fotbal, etalonul meu va fi un singur cuvant: Barcelona.