Saians Ficsan

Acum vreo 20 si mai bine de ani, eram un aspirator de literatura science fiction. De la Frank Herbert, Arkadi si Boris Strugatki, la scriitori romani si povestirile din almanahul de profil, mergand pana la Jules Verne, citeam cu o placere gurmanda si cu incapatanare de catar. Imi aduc aminte ca seara ma prindea cu primele pagini parcurse iar dimineata mi se inchideau ochii la ultimul capitol. Dormeam, reciteam ultima parte de dimineata si apoi aveam un timp de macerare al informatiilor. Imi placea sa imi imaginez scenarii, o lume cu totul alta, alt cer si alte apusuri cu doua globuri solare simultan. Astazi am refuzat sa ma despart de toate acele carti, ele troneaza intr-o biblioteca, s-au mai ingalbenit ce este drept, insa chiar daca stiu ca nu vor fi deschise de nimeni pana cand se vor dezintegra, fac parte integranta dintr-o anume perioada a vietii personale.

De ce science fiction? Tot timpul am admirat inventivitatea si indrazneala unora de a vedea dincolo de firul previzibil al vietii. Jules Verne a scris despre niste lucruri care acum sunt nu numai banale, dar chiar depasite. Multe din ideile lui Frank Herbert sunt actuale, filmele SF se fac cu un scop destul de bine stabilit, in afara de cel pur comercial. Pentru cine a vazut Produsul Verde -1973, Razboiul Stelelor -1977, Insula – 2005, Matrix – 1999, Avatar – 2009, poate vedea ca legatura prezentului cu viitorul este practic la o aruncare de bat. Iar cine arunca batul are din ce in ce mai putina vlaga. Fictiunea incepe in fiecare zi in care ne trezim. Asta daca suntem dispusi si avem resursele necesare pentru a gandi si actiona in acest sens. Zilele trecute ma gandeam ca in putinul timp “liber” pe care il mai am, nu mai gasesc loc pentru SF. Pentru ca dupa o zi normala, traind in lumea asta minunata, presupunand ca vrei sa citesti ceva sau sa urmaresti un film, singurul cuvant care imi vine in minte este “comedie”. Poate sa fie si pentru ca esti obisnuit cu comediile de zi cu zi, si doresti sa adormi si seara in acelasi ritm, sau este posibil ca dupa o zi plina de stres si nebunii, sa iti doresti sa razi si tu putin… Daca se gandeste cineva ca ar fi viabila o combinatie de tip comedie SF, ii recomand racoros sa se tot duca… E ca si cum ai manca castraveti acriti in otet cu frisca din tub. Saliveaza cineva?

Imi pare ca se gandeste si se actioneaza mult prea mult intr-un mod impus. Din ce in ce mai mult si din ce in ce mai acaparativ. Spuneam acum o vreme ca libertatea aceasta informationala si mobilitatea de deplasare sunt capcane mortale daca nu le gestionezi inteligent. Fiecare are interesul, in cea mai mare parte intentionat, de a-l face pe cel de langa sa depinda de ceva. De ceva ce detine el/ea. Astfel incepe urcusul catre putere si catre suprematie. Ca este vorba de bani, de ideologii, de religii, lupta celor care doresc sa domine nu mai este decat o problema de orgoliu si de orbire personala. Si se manifesta de la cele mai inalte sfere pana la cotloanele de cea mai joasa speta. Cu forme si in haine diferite, agresive sau diplomatice, esenta ramane aceeasi.

SF-ul nu este altceva decat ideea nebuna de azi in a carei realitate ne vom trezi maine.

Leave a Reply