Anomalia normalitatii

Eu si intrebarea mea preferata -” de ce?”, sau viceversa, am mers pe urmele si inaintea normalitatii. De ce normalul nu este “de succes”. De ce oamenii “de succes” nu sunt normali? Nu mai insist, trec direct la miezul covrigului. Si atunci incep, asa cum este si normal, cu definitia normalului. Conform dex, normal – NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic şi psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale. Aici apare prima eroare. Poti sa spui ca normal inseamna ceva natural, daca vorbim de natura sau de fenomenele acesteia. Dar atunci, natural inseamna si “asa cum trebuie sa fie”? Pai cine decide asa cum trebuie sa fie lucrurile in mersul omenirii, in viata de zi cu zi? Legile, bunul simt, legea nescrisa a strazii, spaga, hazardul, puterea superioara, extraterestrii, natura, cine? Cine iti spune tie cum este normal sa te comporti intr-o anume situatie? Cine iti spune cum este normalul la interactiunea intre 2 sau mai multe culturi? Cum este normal sa iubesti? Sau cum este normal sa faci avere? Dar sa iti exerciti puterea?

Ce facem cand vrem sa normam normalul? Ne raportam la legislatie, la religie, la cei 7 ani de acasa, la ce scrie in codul bunelor maniere sau in carti, in documentare, ne raportam la experienta noastra sau a altor “intelepti” la cutume sau la legende? Indiferent ce raspuns o sa dai la intrebarile astea, el poate fi irelevant intr-un anume context… normal. Oare Napoleon, Einstein, Mozart, Hitler, au fost oameni normali? Oare de ce astazi conducatorii de stat, oamenii influenti “trebuie” sa aiba o familie asezata, sa fie parinti buni, sa para … normali? Sa se duca la cumparaturi, sa se joace cu copii, sa asculte muzica, sa faca sport, etc? Zilnic suntem indemnati la normalitate. La folosirea cardului de cumparaturi din protofel, la depunerea declaratiilor de avere si de intentii. La construirea unei case si la intemeierea unei familii. La contractarea unui credit si achizitionarea unei masini mici care sa polueze putin dar sa coste mult.

Conceptul de normalitate isi pierde din ce in ce mai mult sensul, cel putin in ceea ce ma priveste. Pentru ca daca a fi normal inseamna sa merg catre banal, catre rutina, catre carduri si muncit ordonat, concediu la comanda, duminica la biserica si pauza de masa la ora fixa si nu atunci cand imi este foame, atunci normalitatea este anomalica:). Ai senzatia ca oamenii normali voteaza oameni normali? E bine, in cea mai mare parte, este numai o senzatie. Normalitatea in forma in care a ajuns ea astazi este un suport ideal pentru bunul mers al societatii. Ce este interesant insa, in aceasta normalitate, cei care progreseaza, cei care ajung sa impuna normalitatea pana la urma, nu sunt deloc oameni normali. Desi pozeaza in asa ceva. Pentru cine a avut curiozitatea sa vada cine sunt oamenii care influenteaza mersul societatii in Romania sau in alte tari, imaginea este mult mai clara.

Daca lasam deoparte crezurile si religia, incercati sa raspundeti la intrebarile acestea: Cine aduce normalitatea in societate? Cine o impune sau o face “sa vina de la sine” ? In nici un caz oamenii normali, asta spun eu. Dar pana la urma scriu si eu despre unele perspective, stau si ma intreb daca sunt normal si ce este mai interesant, daca imi doresc sa fiu normal…

Leave a Reply