Wonder

Acum 2 zile, in timp ce veneam catre casa, o anume melodie mi-a adus aminte de vremurile in care, impreuna cu fratele meu, cautam posturi “straine” ca sa ascultam muzica. Lipiti cu urechile de boxe, butonam pe rand la un radio mare, destul de plat si de lung, cred ca se numea “Bucur” si avea si un numar, nu mai retin exact care:). Steteam seri intregi incercand sa ascultam muzica “straina”. Calitatea auditiei era mai mult decat indoielnica, insa poate ca tocmai asta ne facea sa cautam mai mult, mai bine, mai des. Fata de fratele meu, aveam gusturi diferite in cea mai mare parte in ce priveste muzica, insa asta nu ne impiedica sa cautam impreuna. Stiu ca eu ma plictiseam primul atunci cand nu aveam rezultate satisfacatoare, si plecam spre o cu totul alta activitate.

Ma uit astazi si imi dau seama cat de usor este sa asculti muzica, ca poti sa alegi orice si sa te tenteze orice. Si deja nu mai vorbesc numai despre muzica. Privesc cu interes cum top 10 ca locuri de munca nici macar nu existau acum 4 ani de zile. Ca multi dintre noi au inceput sa denumeasca era pre google si post goolge. Si nu o fac cu nostalgie sau cu parere de rau. Din contra, o fac cu dorinta de a-l pastra pe Bucur acolo unde ii este locul, si de a ma folosi de Google pentru a “castiga timp” uneori.

Un proces de schimbare, odata inceput din interiorul persoanei, este imposibil de stavilit si destul de dificil de controlat. De ce am vrea sa ne intoarcem la Bucur daca nu din nostalgie si din frica de a tasta pe Google? Uite, pot sa dau eu un motiv: se pare ca piesa de mai jos nu a avut niciodata o inregistrare in studio. Asta imi place la nebunie aproape. Iti dai seama, adica nu s-a programat o inregistrare, nu s-a pregatit casa de discuri, nu tu mixaje, nu tu acustica de studio, nu tu atmosfera de studio? Ei, uite ca piesa asta am ascultat-o la Bucur cu “pureci” si “paraieli”acum mai bine de 20 de ani, asa cum am ascultat-o si  acum 2 zile in masina, in drum spre casa. Imi este clar ca unele lucruri nu se schimba niciodata. Insa nu atunci cand este vorba de mine…

Leave a Reply