Ploaia

Avand in vedere ca este jumatatea lunii aprilie si ca ploua si ninge de cateva zile, ca temperaturile cu + doua cifre sunt o raritate, tentatia este sa spui ca daca te doare capul este de la vreme, daca bursa este pe rosu de vina este tot vremea, daca partida de sex este nereusita, ploaia este de vina.

Ieri am calatorit o zi intreaga prin niste locuri din jurul Brasovului, si am trecut prin ceata, ploaie, zapada si temperaturi negative. Am ajuns intr-o localitate si am privit cum ieseau copii de la scoala. Era o burnita cernuta, putin peste un grad celsius, cer intunecat si plin de apa pe strazi. Imbracati in haine cenusii, copiii ieseau imbrancindu-se pe usa scolii, unii razand, altii strigand. M-am uitat la ei ca nu le pasa de vremea de afara. Desi multi din ei aveau cu ce sa se acopere pe cap, numai vreo 3 au facut acest lucru. Am vazut un copil care a ridicat fata catre cer, a deschis gura si a scos limba inspre picaturile de ploaie. A zambit si a ridicat mainile catre cer, si le-a trecut apoi pe fata ca si cum s-ar fi spalat de dimineata. Si-a ciufulit parul si a ras, plecand mai departe, ca si cum ar fi facut o baie de soare si aerosoli. Stateam zgribulit in masina, la cele 20 de grade din interior, si ma uitam daca vad bine. Si da, vedeam bine, copilul a zambit si a plecat mai departe, si-a luat o colega de mana si s-au oprit la un chiosc, de unde au cumparat o punga de covrigi si o banana. S-au oprit langa trecerea de pietoni, au inceput sa discute si sa manance covrigi cu banana. Ma uitam cum cadea burnita peste ei, aveau fetele rosii si sanatoase. Nu le pasa practic de nimic. Erau atat de absorbiti unul de celalalt, crontaneau cu atata pofta la covrigii aia incat aveam senzatia ca vad doi adolescenti milionari pe Princess Grace, savurand o cafea de 20 de euro si punand la cale urmatorul meci de golf al anului. De ce facuse mintea mea aceasta paralela? Pentru ca trebuie sa avem un grad de comparatie? Sau pentru ca momentele perfecte trebuie sa fie insotite de soare, cer senin si atmosfera perfecta?

Din ce in ce mai mult am certitudinea ca judecata noastra se deruleaza in proportie majoritara fara ca sa ne gandim la cuvinte sau alte semne. Mare parte a gandirii noastre se desfasoara inconstient, si de aici apar mirarile si comparatiile pe care nu stim sa le justificam intr-un fel. Pentru ca astfel, trairile noastre intra in conflict cu seturile de reguli pe care le avem bine fixate in creierul nostru. Mi-a placut o concluzie a lui Einstein, care spunea ca “dezvoltarea universului gandirii este de fapt o continua fuga de mirare”.

M-am intors in oras si priveam oamenii care se acopereau cu umbrele, aveau priviri goale si umeri zgribuliti. Am stat mai bine de 5 minute sa surprind un zambet al cuiva, fie si in coltul gurii. Nu am vazut nici macar o grimasa. Am stat asa cu capul descoperit, am ridicat fata catre cer si am asteptat sa ma ploua cateva minute bune. A fost atat de bine incat mi-am dat seama ca daca mai aveam un covrig, o banana si cui sa ii zambesc in ploaie, puteam sa jur ca era soare si senin inca de dimineata. Mi-am dat seama ca ploaia nu este la fel pentru toti. Ca nu pentru toti ploua la fel. Si poate cel mai interesant, ca la sat ploua mai frumos decat la oras…

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=y7sZHfrLdI8[/youtube]

Leave a Reply