Cerneala simpatica

Mi-am bagat nasul in chioscul cu ziare si reviste, si am simtit mirosul acela de cerneala proaspata de tipar. Mi-am adus aminte cum stateam la “cozi” interminabile pentru a prinde 2 ziare. Era vara, la Costinesti, si pana sa ajung sa intru in posesia ziarelor dorite, deja dezbatusem cu colegii de rand problemele legate de sport, precum si altele cotidiene. Mai mult, stabileam si un meci de fotbal sau volei pe plaja, gaseam cunostinte sau interese comune si comentam la fetele care treceau prin zona noastra de contact vizual. Pe scurt, manifestari de barbati involuati, aflati in vacanta si cu mintea si spiritul liber.

Stau si incerc sa fac o paralela intre cerneala de tipar si ziarele online de azi. Intre a desface un rebus folosind un creion si o guma, si a face acelasi lucru online. Intre a juca un volei pe plaja sau un fotbal pe nisip cu necunoscuti, si a face acelasi lucru virtual cu amicii tai din intreaga lume, folosind computerul. Stii cum sa dai cu mana la o parte resturile unei gume de sters? Cum miroase creionul chimic? Cat de fin trebuie sa stergi ca sa nu ajungi pe partea cealalta a rebusului? Cum iti scrasneste nisipul intre dinti atunci cand plonjezi artistic dupa mingea de volei?  Cat de bine se prelinge o bere cu limonada dupa cateva seturi de volei? Ce senzatie ai cand te atinge apa sarata a marii in locurile cu rani deschise de contactele fotbalistice de pe plaja? Cum este sa razi in prag de seara, intr-o barca suprapopulata cu prieteni? Cum este sa vanezi tantari inainte de culcare? Sau cum este sa fii atat de obosit incat sa nu iti mai pese de asta? Cum este sa iti petreci noaptea pe plaja, cu o bere si o chitara, cu amici spunand bancuri si razand din nimic? Cum este sa vezi un rasarit de soare si un apus, la interval de numai cateva ore, fara sa iti pese ca tocmai a mai trecut o zi din viata?

Nu incerc sa ma pozitionez in tabara celor care infiereaza si desfiinteaza mediul online. Are rolul sau si drumul sau in societate. Ca in mai orice, de multe ori trebuie sa atingi pragul de sus pentru a te uita pe unde calci. De multe ori ma uit in spate si nu imi trebuie mult timp ca sa realizez ca amintirile valoroase se leaga de lucruri simple si mai ales, reale. Cele care le poti asocia cu mirosuri, cu simturi tactile sau imagini, cu zgomote si culori naturale. De multe ori aseman omul cu o orchestra. Este posibil sa cante numai un pian si o vioara eventual, pentru a produce o muzica placuta. Supremul concert insa, este atunci cand reusesti sa acordezi totul in fiinta ta, cand reusesti sa o faci sa rezoneze cu ce este imprejurul tau, cand integrezi orchestra in public si publicul simte ca acum canta impreuna cu orchestra.

Din fericire, toate acestea nu se vor face niciodata utilizand cerneala simpatica…

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=5NL6EzcYQls&feature=related[/youtube]

Leave a Reply