Umplutura

In firea umana este adanc implementata procedura de umplere a spatiilor. Presupunand ca am invatat sa citim de cativa ani de zile, voi trece peste latura fizica a afirmatiei mele. Chiar daca ramai cu un ranjet in coltul gurii, este bine de constientizat ca si partea fizica este valabila…

Sa presupunem ca ai 3 dulapuri in bucatarie, unul pe hol si unul in camera personala. Daca acum nu sunt pline, cu siguranta este o chestiune de zile, luni sau cel mult ani pana cand le vei umple. Nu stiu cu ce; poate fi vorba de lucruri utile, sau de lucruri inutile, esential este insa ca le vei umple. Daca o sa simti nevoia sa iti mai cumperi inca un dulap, o sa vezi ca va avea aceeasi soarta ca si precedentele.

Incearca acelasi lucru cu sertarul de la birou. Poti incepe cu cel superior si termina cu cel inferior. Asta daca ai 2:D. Sa vedem cum este cu parcarea masinilor. Unde ti-ai parca masina daca ai putea? Haide sa raspund eu: in usa apartamentului? Iti trebuie cumva o “comoda” pentru a-ti pune cartea, paharul cu vin sau cu apa, visele de noapte, ceasul desteptator sau telefonul? Tendinta omului este de a se extinde, de a deveni mai confortabil, de “a-si imbunatati nivelul de trai”. Iar pentru asta noi avem nevoie in permanenta de resurse si de spatiu. Contrar unor teorii apocaliptice, eu cred ca nici una si nici cealalta nu sunt limitate si prin urmare sunt departe de a fi epuizate. Fie si pentru faptul ca in permanenta avem ceva de descoperit. Aici insa are loc o diferenta majora in ¬†gloata umana. Consumatorii sunt aceia care doresc sa aiba cat mai mult si cat mai repede daca este posibil. Cu eforturi cat mai mici. Nu ii intereseaza sa ofere ceva, sa caute altceva, sa inoveze sau sa viseze. Pe ei ii intereseaza consumul. Bun si ieftin, asa cum ii sade bine omului gospodar. Mai sunt nepasatorii. Astia “isi vad de viata lor”, incercand sa deranjeze cat mai putin pe toata lumea, inclusiv propria persoana. Voluntarii sunt din ce in ce mai putini, lumea materialista ii secera unul cate unul. Traiesc in visare si dispar tot asa, unii fericiti, altii cu un sac de regrete in spinare. Asumatorii sunt o categorie aparte. Stiu sa ceara insa sunt si dispusi sa ofere, si atunci cand o fac, o fac fara sa solicite ceva in schimb. Sunt cei care consuma resurse si spatiu cu scopul de a intoarce ceva pozitiv semenilor lor, apropiati sau nu. Faptul ca exista un dezechilibru numeric evident intre aceste categorii, nu inseamna ca societatea este pe moarte sau ca va ramane fara resurse si spatiu. Este doar un dezechilibru si chiar nimic mai mult.

Revenind insa la umplerea spatiilor, oare putem sa asimilam dulapul cu latura noastra interna? Se pare ca si la interior, noi functionam cam la fel ca si in exterior. Adica incercam sa umplem spatiile goale. Si evident, pentru asta alocam resurse. Asemanarea comporta o singura mare diferenta; daca in cazul dulapului trebuie sa alocam la “extindere” alt spatiu pentru inca un dulap, in cazul interiorului uman nu iti trebuie un suflet mai mare. Este suficient cel cu care te-ai nascut. Totul este sa ai ce pune acolo…

Leave a Reply